“Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferență.” (Octavian Paler)
Priviri care voit nu se întâlnesc și când o fac nu strălucesc, zâmbete care se transformă în durere, neîntâlnind alte zâmbete, atingeri refuzate, explicații ce nu pot fi date, cuvinte puține, mesaje inexistente.. Distanță.
Cuvinte care nu mai au culoare și sens.
Ți se pare un scenariu cunoscut? Read More
Nu intru în detalii, să comentez faptul că poți simți dorința de a săruta sau a fi sărutat în locuri mai puțin accesibile :), însă mi-am amintit cât de plăcut este să fii sărutat de cel pe care îl iubești, de fericirea pe care o simți când citești dorința în ochii lui.
Știm prea bine că viața este imprevizibilă și nu stă pe loc, că de-a lungul anilor putem săruta zeci de oameni, sau poate atât de puțini încât degetele de la o mână sunt prea multe, dar săruturile pe care ți le amintești peste ani sunt cele care ți-au trezit pasiuni puternice, care te-au făcut să vibrezi cu toată ființa.
Îți amintești? Dacă nu.. atunci poate că nu ai găsit încă persoana potrivită, care să îți dea senzația că te topești… Read More
Ființa umană este duală prin excelență, existând o puternică rivalitate între aparența și esența conduitei în relația cu semenii.
Pornind de la această idee, putem dezbate subiectul analizându-l din mai multe perspective.
Sărbători, zile de naștere, sau alte momente care pentru tine au o însemnătate deosebită..
Mai mereu oferim sau primim cadouri, care surprind sau nu, ne bucură sau nu ne impresionează deloc.
Și totuși, felul cum reacționezi când oferi sau primești ceva este poate mai important decât cadoul în sine.
Ce bine ar fi dacă am ști să ne bucurăm pentru orice lucru mărunt, oricât de insignifiant ar fi!
Ce bine ar fi dacă am oferi ceva din suflet, nu doar pentru a impresiona..!
Știu, vrei să oferi ceea ce face plăcere cuiva, sau ceea ce îi este necesar. Dar să te bucuri odată cu el și să știi să arăți încântarea și recunoștința ce i-o porți, sunt “ambalajele” necesare acestui cadou, pentru a-i da valoare. Și, da.. cuvintele sunt magice, atunci când sunt sincere. Read More
Sărbătorile bat la ușă… și ce poate fi mai frumos decât să le arăți celorlalți că îi porți în suflet și că ești fericit că îți sunt alături?
Nu vreau să vorbesc despre cadouri scumpe, ca valoare materială, ci de cele care îți ating sufletul și te sensibilizează uneori până la lacrimi. Sigur că fiecare dintre noi are valorile lui, însă oamenii cu suflet blând și bun mă înțeleg.
Consider că o scrisoare sau felicitare scrisă de mâna unui copil, un desen, sunt valori de netăgăduit.
Apoi, o poezie scrisă de iubitul sau iubita ta, chiar cu mici stângăcii, este de neprețuit.
Sigur, o carte care știi că îi lipsește persoanei dragi, sau un cd cu muzica pe care o prețuiește, ori un animăluț pe care știi că și-l dorește prietena ta, sau o bijuterie confecționată de tine (chiar dacă nu e perfecțiunea întruchipată :)) , toate acestea sunt doar câteva modalități de a-ți manifesta sentimentele, într-un mod care iese din tipare.
“Un prieten este un cadou pe care ți-l dăruiești ție însuți.” (Robert Louis Stevenson) Știai acest lucru??
“Limbajul prieteniei nu constă în vorbe, ci în înțelesuri.” (Henry David Thoreau)
Când oamenii din jurul tău sunt buni, zâmbitori, veseli și prietenoși, te molipsești fără să vrei- de fericire.
Și, invers, tensiunea din jur îți va influența până la urmă starea interioară, iar rigiditatea sau încruntarea lor te vor determina să îți pui întrebări legate de sentimentele pe care le emani.
În fiecare zi vedem oameni cu fel de fel de “măști”, care mai de care mai interesantă, transparente sau opace.
De pildă, azi am văzut o doamnă cu un cățel- și mi-a zâmbit; o altă doamnă hrănea cu bucăți de pâine pescărușii și rațele de pe lac și mi-a zâmbit de asemenea. Poate pentru că și eu am făcut asta, impresionată de gestul ei?!
Am întâlnit mulți oameni, dar cum fețele lor erau preocupate sau insipide, nu le-am reținut. Dar cele doua doamne mi-au înfrumusețat ziua... Read More
Confort. Obișnuință. Teamă de nou.
Sunt doar câteva motive care te determină să stai liniștit și să nu faci vreo mișcare “greșită”. Și, da.. strugurii sunt acri, îți amintești? 🙂 😀
Sunt multe persoane care, deși sunt conștiente că ar putea mai mult și ar avea poate mai multe momente de bucurie dacă ar cere asta vieții, renunță să gândească și să modifice cumva datele problemei.
Poate nu au independență financiară, poate nu cred că vor găsi o locuință pe care să și-o permită, sau poate nu vor să renunțe la confortul de moment.
Pentru că există oameni care iubesc lucrurile mai mult decât pe ei înșiși.
Sau pentru că au copii pe care trebuie să îi îngrijească și nu o pot face singuri. Ori nu pot și nu vor să le dea peste cap întregul Univers.
Pentru că, de fapt, nu conștientizează că tensiunea din casă îi va afecta oricum, că ascunzând nefericirea lor își vor pierde ușor-ușor visele, dorințele, viața.
Pentru că unii oameni aleg sacrificiul, crezând că este prea târziu pentru un nou risc. Read More
Singurătate.. un cuvânt atât de “muzical”!
De ce spun asta? pentru că răsună dincolo de măști și pereți groși, dincolo de distanță și timp, dincolo de însăși ființa ta. Te acaparează, ca o pânză de păianjen care înconjoară neputincioasa insectă, și nimeni nu vine să te salveze sau să întrebe măcar dacă ți-e bine așa.
Alergăm, deseori, să depășim această stare, pe care o percepem atât de diferit.
De multe ori, peisajul rămâne la fel de neutru, în ciuda încercării asidue de a căuta culori noi, vii, care să dea viață tabloului. Pentru că oamenii sunt “plămădiți” diferit și fiecare caută propria modalitate de a scăpa de acest supliciu, atunci când îl consideră așa.
Spun asta pentru că sunt oameni pentru care singurătatea este prietenă și se pare ca îi ajută să se deconecteze. Poate au nevoie să se izoleze puțin, pentru a nu se simți sufocați de lucruri inutile.
Atunci când se transformă într-o perioadă propice autodezvoltării, poate fi chiar benefică.
Sau poate e doar o-ntâmplare, care-i ajută să se gândească un timp mai mult la ei înșiși. Read More
Uneori, cei dragi ție reacționează altfel decât te-ai fi așteptat, deși le-ai dat de înțeles că nu îți plac reacțiile lor. Nu e deloc plăcută senzația și ai impresia că lupți cu morile de vânt. Ce-i de făcut?
Mai întâi, nimănui nu îi place să i se dea sfaturi, sau să fie mereu criticat pentru ceea ce ți se pare ție a nu fi bine.
Poate că ei au astfel de atitudine tocmai pentru că vor să reziste voinței tale de a se schimba și nu acceptă să li se dicteze acțiunile. Sau pur și simplu nu și-au dat seama că ceea ce fac nu e bine și că în felul acesta te rănesc.
Apoi, consideră că ceea ce fac e firesc, deoarece așa au fost obișnuiți să fie. Tu le-ai permis asta atât de mult timp, sperând că își vor da seama într-o zi, iar ei au crezut că ești de acord cu felul lor de a fi.
Te-ai gândit, în astfel de momente, că poate cel ce are nevoie de schimbare ești chiar tu? Că binele pe care îl vezi tu nu coincide cu binele văzut de ei? Read More
Dacă ceva nu e bine în viața ta, simți. Iar ceilalți, apropiați ție, pot vedea și simți, la rândul lor, când tu ai alte reacții decât cele obișnuite.
Câteodată lăsăm să se observe stările noastre interioare în mod voit, alteori o facem involuntar, prin gesturi și mimică ce trădează nemulțumirea ori satisfacția, tristețea sau bucuria, dezamăgirea sau încântarea, indiferența sau atracția.
Se poate chiar să ne străduim să ascundem toate aceste stări, fie pentru că suntem prea mândri a recunoaște că nu ne e bine, fie pentru că nu avem certitudinea că ceilalți ne vor susține sau se vor bucura în același timp cu noi. Ori pentru că așa am fost obișnuiți, să purtăm o mască.
Când schimbarea intervine, datorită transformărilor ce au loc în viața noastră, se poate concretiza în diferite moduri, unele mai spectaculoase decât celalalte, unele mai vizibile, altele mai puțin vizibile. Read More
Expresia instructorului pilates Darien Gold “The Work is the Diva” m-a fascinat imediat ce am văzut primul video în care ea execută exerciții pilates. În aceeași zi mi-am spus: această femeie foarte motivată a străbătut cu pași mici calea spre succes -prin Muncă- și a avut curajul și tăria de a-și urma pasiunea până la capăt, de aceea a reușit să capete renume.
Am admirat-o în tăcere, pentru că e o persoană care inspiră forță și totodată stimulează și insuflă oamenilor tăria de a fi consecvent. Cum să nu admiri un om cu astfel de calități? Read More
Mă regăsesc în cei ce au pășit timid, în cei care au vrut să spună ce gândesc sau simt, dar au renunțat, crezând că nu ajută cu nimic.
Mă regăsesc în cei ce au simțit durerea lipsurilor materiale, în cei ce s-au simțit mici pentru că nu au fost încurajați să meargă mai departe, să creadă în ceea ce pot și simt.
Mă regăsesc în cei ce au visat aparent irațional, făurindu-și o lume imaginară pentru a putea uita de cea reală.
Mă consider însă norocoasă pentru că am reușit să trec peste nesiguranța, durerea, descurajarea și tăcerea mută. Cum am reușit?
Greșind, în primul rând. Poate sună ciudat și deloc motivant, dar am vrut să-mi ofer șansa de a face greșeli, de a alege și de a suporta consecințele alegerilor mele.
Mi-am lins singură rănile provocate de ceilalți și acțiunile mele, de vâltoarea în care am intrat de multe ori nepregătită. M-am ridicat apoi cu pași ușori (dar siguri) spre alt necunoscut. Și-am explorat din nou.
Căzăturile au fost din ce în ce mai amortizate, pentru că am învățat încet-încet să cad ușor, să nu mai doară atât de tare. Sigur că niciodată nu e placută durerea, dar fiecare ridicare a fost o nouă înălțare, care mi-a dat încă puțină forță, încă puțin avânt.
Învățând câte puțin din fiecare căzătură m-am modelat. Plastilina se lasă modelată, dar eu m-am automodelat, pentru că îmi place să iau forma potrivită principiilor mele.
Și, când nu găsești ce vrei în jur, sau consideri a nu-ți fi suficient, cărțile îți pot deveni prieteni buni. Trebuie doar să le selectezi, conform cu cea ce simți că ai nevoie în acel moment.
Motivarea, optimizarea relațiilor cu semenii, cum să reacționăm la stres sau cum să menajăm conflictele cu cei din jur, cum să ne adecvăm emoțiile și să le exprimăm, sunt doar câteva subiecte care m-au atras ca un magnet.
Numai umplând golul te vei simți complet, și “orice gol trebuie umplut” (preot VASILE FILAT, 11 noiembrie, 2012 în “Predici”), iar eu cred cu tărie că ele, cărțile, m-au umplut spiritual și m-au impulsionat să mă reinventez.
Sigur ca viața este o învațare continuă, dar vreau să fiu mereu în competiție cu mine însămi, stabilind singură regulile jocului. Și pentru aceasta mi-am propus să încerc și să fac tot ce-mi stă în putință pentru a nu avea regrete.
Cuvintele lui H. Jackson Brown Jr.( “P.S. I Love You”) mi se par potrivite contextului gândirii mele:
“Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn’t do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.”
Ai vrea să explorăm împreună visele noastre?