Când ești trist, vrei să fii o vreme singur; te îneci în amărăciunea ta, sau plângi în tăcere. Gândurile te macină, analizezi situația și vrei soluții greu de aflat.

Uneori se pare că nu există nicio soluție, așa că stai și aștepți să se întâmple o minune, ca și cum cineva ar trebui să ia frâiele din mâinile tale și să gonească în locul tău. Ești obosit de-atâtea gânduri și nu mai faci nimic. Read More

Când oamenii din jurul tău sunt buni, zâmbitori, veseli și prietenoși, te molipsești fără să vrei- de fericire.

Și, invers, tensiunea din jur îți va influența până la urmă starea interioară, iar rigiditatea sau încruntarea lor te vor determina să îți pui întrebări legate de sentimentele pe care le emani. 

În fiecare zi vedem oameni cu fel de fel de “măști”, care mai de care mai interesantă, transparente sau opace.

 De pildă, azi am văzut o doamnă cu un cățel- și mi-a zâmbit; o altă doamnă hrănea cu bucăți de pâine pescărușii și rațele de pe lac și mi-a zâmbit de asemenea. Poate pentru că și eu am făcut asta, impresionată de gestul ei?!

Am întâlnit mulți oameni, dar cum fețele lor erau preocupate sau insipide, nu le-am reținut. Dar cele doua doamne mi-au înfrumusețat ziua... Read More

Confort. Obișnuință. Teamă de nou. 

Sunt doar câteva motive care te determină să stai liniștit și să nu faci vreo mișcare “greșită”. Și, da.. strugurii sunt acri, îți amintești? 🙂 😀

Sunt multe persoane care, deși sunt conștiente că ar putea mai mult și ar avea poate mai multe momente de bucurie dacă ar cere asta vieții, renunță să gândească și să modifice cumva datele problemei.

Poate nu au independență financiară, poate nu cred că vor găsi o locuință pe care să și-o permită, sau poate nu vor să renunțe la confortul de moment.  

Pentru că există oameni care iubesc lucrurile mai mult decât pe ei înșiși.  

Sau pentru că au copii pe care trebuie să îi îngrijească și nu o pot face singuri. Ori nu pot și nu vor să le dea peste cap întregul Univers.

Pentru că, de fapt, nu conștientizează că tensiunea din casă îi va afecta oricum, că ascunzând nefericirea lor își vor pierde ușor-ușor visele, dorințele, viața. 

Pentru că unii oameni aleg sacrificiul, crezând că este prea târziu pentru un nou risc.  Read More

Singurătate.. un cuvânt atât de “muzical”!

De ce spun asta? pentru că răsună dincolo de măști și pereți groși, dincolo de distanță și timp, dincolo de însăși ființa ta. Te acaparează, ca o pânză de păianjen care înconjoară  neputincioasa insectă, și nimeni nu vine să te salveze sau să întrebe măcar dacă ți-e bine așa.

 Alergăm, deseori, să depășim această stare, pe care o percepem atât de diferit. 

De multe ori, peisajul rămâne la fel de neutru, în ciuda încercării asidue de a căuta culori noi, vii, care să dea viață tabloului. Pentru că oamenii sunt “plămădiți” diferit și fiecare caută propria modalitate de a scăpa de acest supliciu, atunci când îl consideră așa. 

Spun asta pentru că sunt oameni pentru care singurătatea este prietenă și se pare ca îi ajută să se deconecteze. Poate au nevoie să se izoleze puțin, pentru a nu se simți sufocați de lucruri inutile.

Atunci când se transformă într-o perioadă propice autodezvoltării, poate fi chiar benefică. 

Sau poate e doar o-ntâmplare, care-i ajută să se gândească un timp mai mult la ei înșiși.  Read More