Monthly Archives: February 2021

Înger și Demon

“Even the Devil was once an Angel.”

Ai putea crede că voi scrie un articol incendiar (abordat literar!) despre sexualitate. Și desigur că îți dorești să nu îți dau speranțe deșarte.

Ei bine, nici nu o voi face! Nu vreau să te dezamăgesc. Mi te doresc aproape..

Te vreau cu toată ființa și nu pot să-ți rezist. Îți simt respirația sacadată și știu că vrei și tu să te-apropii mai mult.

Vrei să fii tu, cel de ieri, de azi și de mâine, alesul tăcut, care nu spune mult, dar faptele-i sunt scut.

Vrei să mă impresionezi atât de mult încât nici să nu îmi treacă prin gând să-mi doresc altceva- doar să vreau să te simt, să te-admir, să-ți vorbesc, să te-ascult, să te-alint..

Și la rândul meu să te încânt- cu vorba, cu gustul, cu dorul, cu glasul, cu visul și, desigur.. cu Amorul! Și eventual, să mi te închin.

Cum să-mi pară asta un chin?

Doar ești Demonul meu.. divin!

Nu sunt eu Îngerul tău? demonic și eu.. la bine, la greu, mereu ancorată de sufletul tău.

Desigur că vin!! Sunt a ta, domnul meu..!

Deschide-ți larg porțile sufletului și aprinde repede lumina speranței, ca să te văd în toată splendoarea simplicității tale absolute.

Trage obloanele lumii exterioare peste neînțelegerea gândurilor noastre pure și hai să ne iubim.

N-ai vrea să creăm împreună un haos divin?

“She was an Angel craving chaos. He was a Demon seeking peace.”

Monștrii

“Monsters are real, ghosts are real too. They live inside us, and sometimes, they win.”-STEPHEN KING

Zâmbim, dar nu întotdeauna cu sufletul.

Gândim și ne expunem gândurile, dar nu reușim mereu a spune tot ce simțim, oricât am încerca. Pentru că ele, cuvintele, nu pot conține toată esența vibrațiilor noastre emoționale. Și deși vrem să ne facem complet înțeleși, de foarte multe ori intervin blocaje emoționale care îngreunează procesul.

Sperăm să primim susținere și reacții care să ne propulseze spre atingerea viselor dorite sau cel puțin să fim lăsați a le exprima, dar suntem uimiți de realitatea atât de contrară așteptărilor noastre.

Dar cum ar putea ceilalți să știe totul despre fricile noastre, dacă nu le exprimăm în cuvinte simple, care să formeze mesaje ușor de înțeles?

Copilul existent în fiecare din noi vrea să fie ascultat, mângâiat și împăcat, iar el își face simțită prezența atunci când te aștepți mai puțin și vrea atenție sporită. Dar nimeni nu-l aude, pentru că el nu știe să-și ceară conștient și asumat drepturile!

Cu toții vrem să primim cumva certitudinea de a fi acceptați și, la nevoie, iertați pentru devierile noastre. Pentru că, deși fricile sunt complet diferite, în realitate ne zbatem cu toții să ieșim din aceeași imaginară pânza lipicioasă de păianjen. Toti avem slăbiciuni, vulnerabilități și temeri!

Așadar.. de ce să nu ne ajutăm reciproc, dându-ne posibilitatea de a ne exprima, chiar și ridicol de nepricepuți, ascultând mai mult glasul inimii și criticând mai puțin?

Sunt momente când trecutul revine inopinat de viu în memoria noastră, iar teama de a nu se repeta evenimente nedorite crește într-un ritm atât de amețitor, încât pentru o vreme ne putem dezechilibra și cădea iremediabil în gol.

În descinderea aceea tulburătoare și fără direcție clara ne putem eventual grav răni. Atunci avem nevoie cel mai mult de sprijin și compasiune, nu de refuz, critică sau respingere.

“Knowing your own darkness is the best method for dealing with the darknesses of other people.”-Carl Jung