Mă regăsesc în cei ce au pășit timid, în cei care au vrut să spună ce gândesc sau simt, dar au renunțat, crezând că nu ajută cu nimic.
Mă regăsesc în cei ce au simțit durerea lipsurilor materiale, în cei ce s-au simțit mici pentru că nu au fost încurajați să meargă mai departe, să creadă în ceea ce pot și simt.
Mă regăsesc în cei ce au visat aparent irațional, făurindu-și o lume imaginară pentru a putea uita de cea reală.
Mă consider însă norocoasă pentru că am reușit să trec peste nesiguranța, durerea, descurajarea și tăcerea mută. Cum am reușit?
Greșind, în primul rând. Poate sună ciudat și deloc motivant, dar am vrut să-mi ofer șansa de a face greșeli, de a alege și de a suporta consecințele alegerilor mele.
Mi-am lins singură rănile provocate de ceilalți și acțiunile mele, de vâltoarea în care am intrat de multe ori nepregătită. M-am ridicat apoi cu pași ușori (dar siguri) spre alt necunoscut. Și-am explorat din nou.
Căzăturile au fost din ce în ce mai amortizate, pentru că am învățat încet-încet să cad ușor, să nu mai doară atât de tare. Sigur că niciodată nu e placută durerea, dar fiecare ridicare a fost o nouă înălțare, care mi-a dat încă puțină forță, încă puțin avânt.
Învățând câte puțin din fiecare căzătură m-am modelat. Plastilina se lasă modelată, dar eu m-am automodelat, pentru că îmi place să iau forma potrivită principiilor mele.
Și, când nu găsești ce vrei în jur, sau consideri a nu-ți fi suficient, cărțile îți pot deveni prieteni buni. Trebuie doar să le selectezi, conform cu cea ce simți că ai nevoie în acel moment.
Motivarea, optimizarea relațiilor cu semenii, cum să reacționăm la stres sau cum să menajăm conflictele cu cei din jur, cum să ne adecvăm emoțiile și să le exprimăm, sunt doar câteva subiecte care m-au atras ca un magnet.
Numai umplând golul te vei simți complet, și “orice gol trebuie umplut” (preot VASILE FILAT, 11 noiembrie, 2012 în “Predici”), iar eu cred cu tărie că ele, cărțile, m-au umplut spiritual și m-au impulsionat să mă reinventez.
Sigur ca viața este o învațare continuă, dar vreau să fiu mereu în competiție cu mine însămi, stabilind singură regulile jocului. Și pentru aceasta mi-am propus să încerc și să fac tot ce-mi stă în putință pentru a nu avea regrete.
Cuvintele lui H. Jackson Brown Jr.( “P.S. I Love You”) mi se par potrivite contextului gândirii mele:
“Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn’t do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.”
Ai vrea să explorăm împreună visele noastre?
