Murim într-o singură zi, dar avem o viața întreagă de trăit.

Sunt cuvintele pe care le-am auzit întâmplător spuse de cineva la televizor și mi s-a părut foarte realist și convingător mesajul.

Mi-a fost dat să le aud exact la momentul potrivit, de parcă au fost spuse special pentru mine. Când cineva drag dispare la propriu din lumea aceasta, avem sufletul răvășit și, pentru o perioadă nedeterminată, ne simțim pierduți. Nu știm ce să facem cu atâtea amintiri, nu ne putem obișnui ușor cu noua situație și, mai ales, ne este dor..

Dor de momentele ce știm sigur că au devenit irepetabile, dor de vocea, atingerile și toate celelalte stări ce includeau prezența ce s-a pierdut în neant.. undeva.

Și totuși.. e vorba de o singură zi.

Celelalte zile trebuie să fi avut un impact suficient de mare și să fi fost destul de frumoase încât să ne dam seama că merită să le tratăm cu recunoștința, pentru că acceptarea inevitabilului va aduce liniștea sufletului.

Amintirea clipelor frumoase va vindeca sufletul rănit și va da forța de a acorda însemnătatea necesară fiecărei zile.

Aprecierea momentului la adevărata valoare devine astfel prioritate, forțându-ne puțin a trăi mai mult în prezent și a ne schimba perspectiva asupra vieții. 

Așadar, trăiește și iubește intens viața! Niciodată nu stii cât de lungă poate fi. Conștientizează-i valoarea și nu o irosi uitând de propriile vise, sau amânând îndeplinirea lor la infinit. 

” Pe pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuie in deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.” ( Mircea Eliade)

Dacă ar fi să numesc un loc ce mă energizează și pozitivează, aș alege fără reținere biblioteca. Nu orice bibliotecă, sinceră să fiu, ci în mod special aceasta pe care o frecventez acum.

Un loc atât de cald și primitor, în care oferta este vastă si inepuizabilă.. Locul unde întâlnești doar oameni însetați de cunoaștere și deschiși spre comunicare.

Cărțile sunt la dispoziția tuturor, iar liniștea și spațiul larg te invită parcă să pornești în descoperirea propriului suflet. O chemare căreia nu poți să-i reziști, daca ai suficientă iubire de sine..

Ai de ales între a veni pentru a-ți dezvolta cunoștințele sau a-ți face noi prieteni la clubul de citit.  Da asemenea, poți asculta muzică așezat comod în fotoliu, sau pur și simplu poți veni pentru a studia la o măsuța, ori numai pentru a te debarasa de grijile cotidiene. Un ceai sau o cafea de la automat, o revistă sau carte pe care ți-o alegi singur, fără a deranja pe nimeni și fără a fi deranjat.. asadar simplu și plăcut!

Aș putea spune că e locul de regăsire, de redefinire și reîncărcare a bateriilor. E oaza pe care mulți o caută și o găsesc. Doar neștiutorii nu pricep și o caută altundeva..

Mă simt o norocoasă și mă bucur ca un copil de magia momentelor petrecute acolo și aș vrea, de fiecare dată, ca timpul să stea în loc.

Sunt multe locuri magice în lume, dar eu îl prefer deseori pe acesta. Și știi de ce? 

Pentru că “o bibliotecă este un ținut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poți adăposti împotriva furtunilor. Bogații și săracii pot deopotrivă să se folosească de aceasta.” (John Lubbock)

Ce poate fi mai frumos decât un loc unde oamenii se respectă așa cum sunt și nu inventează niciun fel de bariere?