În fiecare zi, suntem invadați pe diverse planuri cu informații.  Le analizăm, ne punem întrebări, facem presupuneri și tragem concluzii.

De multe ori punem la îndoială ceea ce descoperim și, așa cum este firesc, încercăm să aflăm cât mai multe despre acel subiect, din cât mai multe surse, dacă este posibil, așa încât să ne lămurim suspiciunile și să ne clarificăm gândurile.

Spre surprinderea noastră, întrebările se înmulțesc, și ne trezim că ajungem într-o așa-zisa gaură neagră, greu de ieșit din adâncul ei.

Vrem să credem, dar nu să fim considerați naivi.

Vrem să sperăm, dar nu să și aflăm că am sperat fără a ne baza pe ceva tangibil.

Vrem să visam, dar cu ochii deschisi… dacă s-ar putea.

Vrem să obținem totul, dând eventual foarte puțin, sau doar atunci când suntem noi dispuși, nu când situația o cere.

Vrem să acționăm după buna noastră dispoziție, fără a ni se leza vreun sentiment. Pentru că.. suntem sensibili. 😀 Nu-i așa??

Da, vrem să fim mereu cei care stăpânesc situația și dețin controlul, unii arătând-o vădit, alții  cu diplomație și tact.

Îndoielile încep să ne străpungă sufletul atunci când cineva încearcă a ne convinge de adevărul cuvintelor lui și vrem doar fapte, uitând că unele acțiuni cer timp și că nu totul poate fi demostrat, oricât de mult ne-am dori.

Oare nu vrem cam multe, fără prea mult efort?

Oare nu așteptăm ca celălalt să faca totul, iar noi doar să culegem roadele? Continue reading →