În lumea aceasta minunată poți întâlni de-a lungul vieții o mulțime de oameni deosebiți. Pe unii îi recunoști imediat, dar alții se lasă descoperiți ceva mai greu, de multe ori baricadându-se singuri, din timiditate, prea multă modestie sau prea puțină stimă de sine.

Cu cât călătorim mai mult, ajungem să înțelegem că lumea e mai mare decât credeam, că posibilitățile noastre sunt mult mai vaste și că modele demn de urmat sunt peste tot în jur, dacă ne înălțăm privirea. Pentru că mulți dintre noi ne autosabotăm chiar și această șansă.

De mici copii, auzim vorbindu-se despre relația perfectă sau partenerul ideal, astfel că în mintea noastră se înfiripă diferite idei referitoare la calitățile pe care acea persoană trebuie să le bifeze, pentru a se încadra în calapodul imaginar croit de noi.

Dar lumea e plină de oameni plăcuți, atractivi, cu infinite resurse sufletești, care ne atrag în mreje..

Și desigur că atunci când ceva îți place, vrei să aprofundezi cunoașterea, pentru a-ți întări convingerile și a-ți hrăni sufletul. Și nu renunți ușor, chiar dacă apar inevitabile impedimente.

Deseori nu sunt bifate toate calitățile pe care le dorim, sau se întâmplă ca acestea să lipsească, înlocuite fiind totuși de altele.

Și-atunci, începem să ne punem întrebări retorice: să ne oprim, mulțumindu-ne cu ce avem, sau să mergem mai departe, în speranța că partenerul ideal există acolo, undeva, dar nu a venit încă momentul să îl întâlnim?

Și dacă totuși l-am găsit, dar dintr-o prea mare dorință de a atinge perfecțiunea, nefiind pregătiți pentru divergențele de opinii și neavând suficientă răbdare pentru asimilarea și acceptarea acestora, ne grăbim să renunțăm?

Certurile sunt inevitabile într-o relație și chiar între oameni, la modul general. Teoretic știm asta, dar practic.. trebuie să învățăm să iertăm și să acceptăm greșelile, acordând o mai mare importanță relației, decât diferențelor dintre noi.

Ce înveți în urma unei dispute cu și despre acea persoană este esențial.

Relații perfecte nu există, iar partenerul ideal.. cu atât mai puțin.

Există însă oameni cu care la un moment dat ne aflăm la același nivel mental, dar care în timp evoluează diferit de noi, reacționând sau nu așa cum ne dorim.

Dacă suntem foarte atenți la semnale și le acordăm atenția cuvenită, putem rapid să înțelegem cât de viabilă este relația. Dar, de cele mai multe ori, lăsăm instinctul la o parte și sperăm într-o minune. Minune care, de cele mai multe ori, nu vine.

Și-atunci, care ar fi soluția?

Ascultă de instinctul interior! Numai tu poți decide când să mergi mai departe și când să te oprești.

Scotocește prin sertarele sufletului, șterge praful si așază alte amintiri noi, sau golește-le complet și gândește-te bine data viitoare, când vrei să “achiziționezi” ceva ce ar putea ocupa acel loc gol.

“Nu uita că oricine te iubește cere de le la tine o iluzie de ideal. Dă-o sau nu te lăsa iubit.” (Nicolae Iorga)

„Sexul şi frumuseţea sunt inseparabile, precum sunt viaţa şi conştiinţa. Inteligenţa care însoţeşte şi reiese din sex şi frumuseţe este intuiţia”- David Herbert Lawrence (1885-1930).

Nu am abordat niciodată subiectul acesta pe blog, dar simt că a venit momentul. (Toate au un început, așa-i?)

După cum știți, nu sunt sexolog! Dar sunt femeie.

Și am avut destul timp să înțeleg că emoțiile și sexul sunt atât de bine interconectate încât, chiar de vrei să le separi, tot nu se poate.

Procentajul implicației diferă însă, în funcție de factorul experiență de viață și nu numai.

Și fie că vrem să recunoaștem în mod deschis sau nu, sexul e nu doar plăcut, cât necesar și prioritar, pentru cea mai mare parte dintre noi, rămânând un pilon de bază în menținerea unei relații sănătoase.

Pentru unii, se pare că doar ideea de a împărtăși această experiență cu o persoană atractivă constituie factorul incitant.

Să fie vorba despre dorința de a poseda și a fi posedat de cineva pentru a stârni invidia celorlalți? Să fie o acțiune determinată de dorința de a-ți îmbogăți palmaresul cuceririlor? Sau doar de un experiment, menit a-ți conferi statutul de “sex guru”?

Nu, e prea simplistă explicația, și noi mult prea evoluați ca să acceptăm a fi atât de puțin rafinați!! Ar fi jenant și oarecum trist..

(Și totuși, dacă se întâmplă să fie așa, atunci este cu siguranță vorba de ceva ce doar psihoterapeuții ar putea menționa cu exactitate. Și dacă ai puterea să recunoști și să iei la timp măsuri, atunci te poți salva. În cazuri extrem de rare, poți găsi singur motivația de a schimba ceva..)

Pentru că Sexul e mult mai mult decât pură atracție fizică, plăcere sau nevoie de eliberare.

Dar poate că, din nevoia ta stringentă de autocunoaștere, curiozitate, experiment, plăcere și dorință de îmbunătățire a tehnicilor, contopită cu imposibilitatea de a găsi persoana complementară, atât de mult visată, ai ajuns să nu mai știi să te oprești, sau să nu ai motivația potrivită pentru a o face.

Știu că noi, oamenii, suntem unici și avem nevoi, dorințe și gusturi diferite. Dar sunt sigură că dincolo de actul în sine, sunt multe alte fațete ale poveștii, de multe ori nespuse, din păcate.. cum ar fi traumele.

Înainte de a face sex, trebuie să existe un Preludiu, mai lung sau mai scurt..

Nu, nu de cel din pat vorbesc acum, ci de cel mental!

Pentru că eu nu pun în discuție sexul între oameni care nu au nimic în comun unul cu celălalt, ci pe cel dintre oamenii care se plac cu adevărat.

Dar.. cât de mult se plac? În ce fel se plac și unde va duce aceasta? Greu de știut cu exactitate, într-o viață atât de confuză. Dar întotdeauna ceva deblochează mecanismele, declanșând dorința de a face sex.

De cele mai multe ori predomină atracția fizică, desigur, dar în funcție de stadiul dezvoltării tale emoționale, de nevoile și echilibrul tău mental, vei oferi și primi ceea ce ești capabil, pe măsura implicării și experienței tale de viață..

Să nu uităm de standardele pe care le ai (sau nu) și de starea de moment pe care o exprimi, de multe ori fără cuvinte, dar pe care un cititor de emoții bun o înțelege oricum. Toate acestea își pun pe deplin amprenta, ajungându-se la acțiune sau nu.

Înainte de a se trece la fapte, în mințile noastre se crează un întreg scenariu. Ne asumăm la un moment dat faptul că ne placem reciproc, dar pentru a se ajunge la același nivel mental, e nevoie de cunoaștere, așadar de timp.

Pentru că nu am putea să știm ce intenții are celălalt, ce așteptări și Potențial 😀 mental are acesta, dacă nu facem eforturi pentru a afla. Într-o măsură mai mare sau mai mică, ne dedicăm și focusăm pe acel om, pentru a ști dacă ne retragem sau ne continuăm așa-zisul “asediu”. 😉 😀

De aceea, atunci când interesul se îndreaptă spre o persoană anume, mintea începe să fie creativă. Gândurile împărtășite sporesc curiozitatea, ajungând ca pe parcurs să se întrepătrundă o mulțime de speranțe și vise comune, fantezii spuse și nespuse, analize și comparații, căutări și regăsiri în imaginea celuilalt, totul la pachet cu diferențele de rigoare.

Se crează o intimitate bazată pe conexiune mentală, o contopire permanentă a vocilor ce se caută, a cuvintelor și dorințelor împărtășite. Este un transfer de energie euforică, greu de stăpânit, atunci când mințile se doresc.

Bucură-te și trăiește din plin momentul.

Este un fenomen greu repetabil!

În același timp, e bine nu doar să observi reacțiile celuilalt, ci și să te autoanalizezi, ca să fii convins de starea implicării tale, pentru a ști cât de mult ești dispus să investești, oricare ar fi consecințele.

“Sexul te eliberează de tensiune. Iubirea o cauzează.” (Woody Allen) 😀