Monthly Archives: May 2013

Acceptare și refuz

panselute

“Să avem curajul de a cere, lăsându-l totodată pe celălalt să-și asume responsabilitatea acceptării sau a refuzului.”- Jacques Salome

În cadrul tuturor relațiilor dintre oameni se produce un schimb, care poate fi diferit perceput. În funcție de context, acesta poate fi considerat cadou (în cel mai fericit caz), sau acuzație, impunere, reproș, ordin.

Deși știm că o propunere ar trebui să aștepte un răspuns și că orice cerere făcută poate fi refuzată, adesea oamenii ajung să impună răspunsul sau acceptarea, ceea ce creează discomfort. În final, ne întrebăm de ce s-a ajuns la distanțare și totul s-a redus la tăcere, când răspunsul e atât de simplu: Continue reading

Aș vrea să înțeleg și să fiu înțeles…

inimi frante

Să spunem că acum ASCULȚI  mereu interlocutorul cu atenție, pui întrebări potrivite, primești răspunsuri pe măsură, și astfel… încurajezi comunicarea activă cu cei din jur.

Ai realizat că înainte greșeai, încercând să-ți spui mereu părerea despre fiecare situație în parte.

Ai constatat cu stupoare că era nevoie doar de câteva cuvinte din partea celuilalt, iar tu continuai imediat fraza, presupunând că știi ce vrea să spună.

Ai renunțat să convingi că doar tu ai dreptate și chiar ai reușit să scapi de vorbirea încrucișată, care te amețea și pe tine. 🙂

Ai ajuns să asculți calm ce spune celălalt, așa încât… te miri și tu de tine! 😀

Bineînțeles că parcurgerea acestor etape a cerut timp, efort, concentrare și voință proprie de a schimba ceva; de fapt, de a-ți îmbunătăți relațiile prezente și viitoare. Continue reading

Ești un ascultător activ?

impreuna

Din când în când, vrem să vorbim celor apropiați despre sentimentele și frământările noastre interioare. Ar fi bine totuși să nu uităm că și ei au nevoie, deopotrivă, să își exprime propriile stări sufletești.

Uneori se pare că nu suntem suficient de pricepuți să le captăm atenția. Oare ei nu știu să asculte și să pună întrebările potrivite, așa încât să stimuleze comunicarea activă, sau noi suntem insipizi în exprimare??

Situația ajunge să pară ieșită de sub control, pentru că nu reușim deloc să exprimăm ce vrem să spunem. Iar când, în sfârșit, o facem, nu mai are deloc același efect, pentru că întreruperile au fost atât de dese și au ieșit de atât de multe ori din raza subiectului propus, încât ajungem să obosim.

Atunci începem să credem că era mai bine să renunțăm la acea discuție, care a devenit în final foarte neplăcută. Continue reading

Realul cuvintelor (concretul abstract)

 cuvinte

Cuvintele circulă liber, sperând întotdeuna să atingă coarda sensibilă a celui vizat, sau măcar să atragă puțin interes.

Ne permit sau nu să ne creionăm pe noi înșine, la modul cel mai real, motivul posibilei neclarități fiind acela că interpretarea lor se face diferit, percepția interlocutorului fiind uneori complet alta decât cea scontată.

Și totuși, deși cuvintele eliberează, să nu uităm că luminozitatea lor este dată de vocea, tonalitatea, momentul și precizia cu care sunt folosite. Și, desigur, de capacitatea celuilalt de a le descifra adevăratul sens.

Ele stimulează gândirea, declanșează luarea unei poziții, inspiră, zdruncină, irită, entuziasmează, emoționeazaăsau nu!

Cel mai dureros e faptul că tot ele, cuvintele, demoralizează. Și acesta e un lucru care ar trebui să ne îngrijoreze atât de tare, încât să ne determine să luăm măsuri. Continue reading

Amânări și evitări

Te-ai gândit de ce… deși vrei să arăți mai suplă, să ai un ten mai fin, să nu mai ai “colăcei”, să atragi omul care îți place de mult, sau să citești admirație în privirea celui cu care ești… toate acestea nu se întâmplă deloc?

Ești dezamăgită de tine și te uiți cu jind la cele care au un corp bine proporționat, spunând că sunt norocoase pentru că au fost “dotate” de la mama natură cu așa corp, sau că au o viață atât de relaxată comparativ cu tine.. ?!

Te încurajezi spunând…”cine mă place, mă place și așa”, sau “oricum, nu mai sunt atât de tânără, am copii… și multe alte realizări”, așa că refuzi să mai pierzi timpul gândind la toate-acestea… și eviți subiectele referitoare la aspectele care te deranjează?! Continue reading

Despre oameni frumoși, cum toți suntem! (sau vrem să fim…) ;)

  • orange

Când vezi un om cu un aspect plăcut, prima impresie este aceea că este bun și frumos. Dacă îți și zâmbeste, te bucuri și crezi și mai mult că ți-ai făcut o părere corectă.

Într-un fel ai dreptate, pentru că unii nu sunt în stare nici să zâmbească, chiar dacă tu o faci. Au acumulat atât de multă ură, tristețe sau dezamăgire, încât fața li s-a împietrit. Dacă se vor elibera sau nu de toate aceste energii negative, depinde în cea mai mare măsura de ei.

Sunt alții care zâmbesc “frumos”, dar falsitatea le invadează toți porii, și zâmbetul se schimonosește ilar.

Și-atunci, cum arată un om cu adevărat frumos? Știm să-l deosebim de ceva cu formă, dar fără fond? 😉 Continue reading

Lumina și culoarea vieții

lumina

Cine îți dă optimismul fiecărei zile? De unde îți iei tu forța de a merge mai departe?

Fiecare om are tacticile lui, atunci când este vorba despre recăpătarea forței mentale.

Pentru unii este suficient să asculte muzica preferată, pentru alții să evadeze în mijlocul naturii, sau poate doar să plimbe animalul de companie. 🙂

Deși poate suna ciudat, deoarece nu indică a fi remediul potrivit- cel puțin nu din perspectivă acustică :D- zbenguiala cu copilul tău (sau orice altă activitate care stimulează prezența și implicarea lui) poate fi la fel de “tămăduitoare”, pentru că un copil e plin de imprevizibil- și acest fapt revigorează.

Naivitatea, spontaneitatea, șotiile, stilul lui per total, la care se adaugă farmecul copilăriei, toate acestea completează tabloul în care energia și dinamismul sunt prezență absolută. Și, precum bine se știe, starea emoțională este molipsitoare! 😉 Continue reading

Relaxarea sufletului

relaxxx

Din când în când, rutina zilnică te împresoară, sufletul și mintea încep să se golească de energie și… simți prin toate venele cum randamentul scade, în orice ai face.

Din toți rărunchii prinzi de veste că ai nevoie de o doză de vitalitate, ca să te încarci și să mergi mai departe.

Ar fi bun un colț de rai, așa-i? 🙂

Visăm la ceva ce sigur există chiar pe pământ, pentru că raiul este aproape de noi, dar nu îl percepem mereu, din prea multă credință că trebuie să îl căutăm mai mult pentru a-l găsi.

Avem nevoie de un loc unde să descărcăm toate deșeurile vieții, ca apoi să intrăm în armonie cu noi și gândurile noastre cele mai adânci. Continue reading