Iubirea adevărată.. rezistă mai ales luptelor mentale cu frumoșii tăi demoni. Pentru că nu îți poți păcăli sufletul, oricât de mult ai ascunde lumii arderea ta interioară.

Iubirea adevărată.. rezistă timpului și transformărilor exterioare inerente. Pentru că odata ce te-ai implicat, vulnerabilitatea devine virtute.

Iubirea adevărată, prin forța ei nebănuită, anihilează durerea și vindecă vieți. Pentru că ea nu este doar anestezic, ci și antidot!

Iubirea adevărată motivează și găsește soluții când totul pare imposibil, energizează și activează deopotrivă neuronii, luptând până la epuizare.

Iubirea adevărată depășește orice neajuns emoțional și nu dispare, oricât ai vrea uneori să o îndepărtezi, în momente de slăbiciune sau neputință.

Ea rămâne ascunsă în adâncul ființei și de foarte multe ori e păstrată acolo, ca un talisman. Pentru că nu toți oamenii au suficient curaj și forță de a lupta până la capăt, distanța fizică depășind aparent mentalul și râzându-i ironic în față.

Doar noi suntem vinovați de neputință, delăsare, lipsă de credință in miracole și abandon.

Iubirea rămâne, dar deseori o ascundem, mințindu-ne că nu am putut găsi soluții. Apoi așteptăm ca ele să apară din neant, uitând de clepsidra interioară, a cărei scurgere se va opri cândva, inevitabil.

Dacă te-ai mințit singur, dar încă simți arderea, nu aștepta aprobarea celorlalți pentru faptele tale aparent nebunești. Iubirea însăși e o nebunie!

Ea te face prostuț și copilăros, îți înmoaie picioarele și încetinește reacțiile, îți dă senzația de continuă beție și nesăbuință, dar tot ea îți aduce zambete pe buze, te înalța și revigorează cum nimeni n-ar reuși.

Iubirea este fermecătoare, seducătoare și tenace.

Doar Iubirea este combustibilul sufletului, sprijin în vremuri tulburi, dar și subiect de insomnie. Pentru că (se știe!) iubirea se simte, nu se măsoară în cuvinte! Continue reading →