“În fața imensității mării, simți că-ți cresc aripi.”- Victor Hugo

Încă puțin, și un alt an se scurge ușor..

Cât de multe dorințe ți s-au împlinit? Și cât de multe schimbări vizibile și mai puțin vizibile s-au produs în viața ta, în decursul acestui an?

Cât de mulți oameni s-au apropiat de sufletul tău și câți s-au îndepărtat, doar pentru o perioadă sau poate pentru totdeauna?

Câte locuri noi ai vizitat, așa încât memoria ta să fie împrospătată și inima să se umple de bucurie?

Și care sunt momentele de vârf ale acestui an, raportat la visele tale? 

Sunt multe întrebări cărora, răspunzându-le, vei reuși să pui în balanță dorințele și realizările, putând astfel să stabilesti noi obiective, a căror îndeplinire să completeze palmaresul personal. 

Alocând puțin timp pentru a-ți face o schemă mentală conținând răspunsurile întrebărilor anterioare, te vei pierde pentru câteva minute în arhiva memoriilor personale, revenind apoi în prezent- mai încărcat de speranță (prin prisma faptului că nimic din ce a părut revoltător de dificil nu a rămas așa), mai mulțumit de tine, și mai conștient că timpul nu trece fără sens.

Vei observa din nou, de-această dată cu ochii minții, că schimbarea este permanentă, iar starea de fericire e doar o opțiune personală. 😉

Vei retrăi preț de câteva clipe bucurii sau dureri, apoi te vei înțelege mai bine pe tine, cel de azi, și îl vei compătimi, înțelege și accepta pe cel ce ai fost, sub efectul întâmplărilor trecute, cărora tu ți-ai dat acordul să se întample. 

Te vei ierta iarăși și iarăși, îți vei impune să renaști mai viu ca niciodată, vei continua ce e bun a fi menținut sau vei începe ceea ce ai tot amânat, negăsindu-ți elanul necesar. 

Vei lua apoi decizii care să te ajute a te cizela. Vei cunoaște esența schimbării și te vei remonta; pentru că forța exista în tine, dar tu o înăbușeai, cautându-ți scuze.

Pentru că erai și ești om, iar curajul nu iese la suprafață mereu, dacă nu îl convingem într-un mod plăcut că avem nevoie de el pentru a depăși noi praguri, așa încât să ne dovedim nouă înșine că suntem din ce în ce mai buni. 

Read More

Cum ai de gând să-ți faci viața memorabilă? Te-ai gândit vreodată la asta?

Să luăm un exemplu: 

Datorită evoluției tehnologice, aproape oricine poate face zilnic fotografii, pe care le expune apoi unui public larg.

Facebook și Instagram sunt invadate de poze cu animale, peisaje din lumea întreagă, flori, amintiri cu prietenii, dar mai ales.. ‘selfies’. 🙂 Toți vor să impresioneze cumva!

Poate intenția lor este de a fi drăguți și de ajutor (sau să ‘fure’ un zâmbet de pe fața cuiva..) variantă valabilă numai celor cu suflet mare, al căror număr este considerabil mult mai mic decât al celorlalți. 

Unii chiar vor să înfrumusețeze ziua cuiva, sau sunt binedispuși și prea plini de iubire și vor să-i molipsească și pe ceilalți. Frumos din partea lor, așa-i?

Iar alții poate vor doar să arate cât de bine se mențin  fizic, sau cât de fericiți sunt, în ciuda dezamăgirilor de care au parte. Să ne bucurăm pentru ei?! 

Îi recunoaștem de la o poștă pe cei care vor doar să își convingă un ‘ex’ de fericirea ce-a dat peste ei imediat ce relația li s-a destrămat.(Mesajele postate alături sunt de multe ori concludente, așa încât orice dubiu se înlătură într-o clipită!)

Desigur, unii chiar sunt fericiți (cel puțin în momentul declanșării clickului aparatului), nu trebuie să înlăturam probabilitatea aceasta. Și prietenii se vor bucura alături de ei, lucru deloc suficient demonstrabil prin numărul like-urilor primite. 😀

Mai există o categorie, a celor triști, care au nevoie de consolare, sau vor să recâștige persoana iubită, așa că.. recurg la calea de a recunoaște deschis acest fapt, în speranța că vor fi înțeleși și apreciați pentru curajul de a fi sinceri, crezând în același timp că vor reface relația (oricum pierdută, odată ce au nevoie să impresioneze lumea întreagă afișând durerea lor). 

Oricare ar fi motivul pentru care o fotografie este făcută publică, scopul general valabil este de a impresiona pe cineva. Read More

“Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important și absolut, într-o viață care nu ne dă decât daruri relative.”- Octavian Paler (“Convorbiri cu Octavian Paler”)

De ce vrem dragoste?

Răspunsurile pot fi variate, dar primul care-mi vine în minte este.. pentru că dragostea amplifică frumusețea vieții.

Când iubești, un banal răsărit de soare are o semnificație aparte, iar muzica îți scotocește mai profund mintea și îți îmblânzește simțurile.

Dacă marea te îmbie sau îngândurează.. e un alt fenomen interesant de urmărit. Dar cert e că.. atunci când iubirea te-a acaparat, marea pare a vorbi.. exact pe limba ta. 😉

Toate aceste stări sunt oarecum ‘dictate’ și influențate de sentimentul care ne domină mereu, dându-ne aripi, sau coborându-ne cu putere în adâncul pământului. 

Și totuși.. de ce vrem dragoste? Nu spuneam noi că vrem independență? De ce această schimbare? Poate.. pentru că ne dorim să găsim un celălalt, care să confirme că suntem o altă minune a lumii, nedescoperită încă..?!

Sau pentru că, oricât de narcisiști am fi, iubirea pentru noi înșine se dovedește mereu a nu fi suficientă pentru a ne simți bine?!

Ușor-ușor, ajungem să înțelegem că, deși ne cunoaștem mai toate defectele, vrem acceptarea acestora și oarecum ridicarea lor la rang înalt. 

Avem atât de multe dorințe, pe care sperăm ca cineva să le asculte, aprobe și.. poate chiar să ne ajute să le îndeplinim.. Dacă nu, cel puțin să ne susțină și încurajeze! 

Vrem asemănare, dar și complementaritate. Vrem înțelegere și siguranță, dar și senzații tari. Vrem liniște și relaxare, dar nu atât de multă încât să cădem în amorțeală. Vrem cuvinte și fapte, împletite cu măiestrie, precum firele unei țesături de mare finețe.. 

Dar.. ce amestec are DRAGOSTEA în toate acestea? Read More

Pentru a accepta ajutorul, trebuie mai întâi de toate să simți această nevoie și să fii pregătit a recunoaște deschis acest adevăr. De cele mai multe ori, presiunea celorlalți asupra noastră ne poate îndemna să opunem și mai multă rezistență, să negăm orice și să ne încăpățânăm a trai într-o permanentă luptă cu ei și ideile lor..

Și-atunci.. care este câștigul? Stresul ambelor tabere și o nesfârșită contradicție, care va consuma energia și va stoarce răbdarea până la ultima picătură, dând vieții coordonate noi, sau chiar forțând-o a pluti în derivă!!?? 

Timpul necesar înțelegerii și conștientizării necesității de a primi ajutor diferă de la persoană la persoană, și nu se poate estima precis dacă va fi nevoie de “o viață de om” sau doar de câteva clipe..

Când situația e cronică, ultima variantă iese din discuție. (Să nu uităm: obișnuința este a doua mamă!)

În toată această perioadă de așteptare, este bine să te concentrezi asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru tine, cum ar fi a-ți trăi viața în cel mai plăcut mod 🙂 și a nu insista la nesfârșit, spre a-l convinge pe celălalt să coopereze. 

Până la urmă, fiecare este responsabil de situația în care se află, iar ceilalți îi pot fi doar sprijin, atât de mult timp cât consideră ei că are sens să aștepte ca ‘miracolul schimbării’ să se întâmple. 

Așadar, ai răbdare, dar nu uita de tine și nevoile tale! Read More

“Cel ce nu știe să se bucure de noroc atunci când îl află, n-are dreptul să se plângă când acesta îl părăsește.”– Miguel de Cervantes

Tu ești un om norocos??

Spune-mi câtor persoane ai putea să le dezvalui cele mai ascunse gânduri și cele mai mari defecte ale tale…

Câți te-ar accepta, chiar și după ce ai făcut ceva greșit, și ți-ar înțelege slăbiciunea?

Câți te-ar susține, în ciuda faptelor anterioare, și câtora dintre ei li te-ai descărca, în momentele de neputință sau durere, fără ca apoi să vrei să îi eviti, rușinat de vulnerabilitatea ta?

Câți ar ști să se bucure, împreună cu tine, atunci când ai fi în al nouălea cer, chiar și pentru un motiv care altora li s-ar părea anormal de copilăresc?

Și câți ar plânge, împreună cu tine, sau ar încerca măcar să îți spună că e firesc să simți neputință, dar și să nu îți fie jenă cu ceea ce simți, pentru că nu e nimic straniu în a fi și a te comporta ca un om?

Câți te-ar ajuta, așteptându-te să ajungi singur la momentul de acceptare de sine, sau a realității care de multe ori e inexplicabil de crudă? Read More