“În fața imensității mării, simți că-ți cresc aripi.”- Victor Hugo
Încă puțin, și un alt an se scurge ușor..
Cât de multe dorințe ți s-au împlinit? Și cât de multe schimbări vizibile și mai puțin vizibile s-au produs în viața ta, în decursul acestui an?
Cât de mulți oameni s-au apropiat de sufletul tău și câți s-au îndepărtat, doar pentru o perioadă sau poate pentru totdeauna?
Câte locuri noi ai vizitat, așa încât memoria ta să fie împrospătată și inima să se umple de bucurie?
Și care sunt momentele de vârf ale acestui an, raportat la visele tale?
Sunt multe întrebări cărora, răspunzându-le, vei reuși să pui în balanță dorințele și realizările, putând astfel să stabilesti noi obiective, a căror îndeplinire să completeze palmaresul personal.
Alocând puțin timp pentru a-ți face o schemă mentală conținând răspunsurile întrebărilor anterioare, te vei pierde pentru câteva minute în arhiva memoriilor personale, revenind apoi în prezent- mai încărcat de speranță (prin prisma faptului că nimic din ce a părut revoltător de dificil nu a rămas așa), mai mulțumit de tine, și mai conștient că timpul nu trece fără sens.
Vei observa din nou, de-această dată cu ochii minții, că schimbarea este permanentă, iar starea de fericire e doar o opțiune personală. 😉
Vei retrăi preț de câteva clipe bucurii sau dureri, apoi te vei înțelege mai bine pe tine, cel de azi, și îl vei compătimi, înțelege și accepta pe cel ce ai fost, sub efectul întâmplărilor trecute, cărora tu ți-ai dat acordul să se întample.
Te vei ierta iarăși și iarăși, îți vei impune să renaști mai viu ca niciodată, vei continua ce e bun a fi menținut sau vei începe ceea ce ai tot amânat, negăsindu-ți elanul necesar.
Vei lua apoi decizii care să te ajute a te cizela. Vei cunoaște esența schimbării și te vei remonta; pentru că forța exista în tine, dar tu o înăbușeai, cautându-ți scuze.
Pentru că erai și ești om, iar curajul nu iese la suprafață mereu, dacă nu îl convingem într-un mod plăcut că avem nevoie de el pentru a depăși noi praguri, așa încât să ne dovedim nouă înșine că suntem din ce în ce mai buni.
Știu, încă mai sunt două luni din acest an și, de obicei, se vorbește despre introspecție la sfârșitul anului.
Dar… ce-ar fi dacă aceasta s-ar face din când în când, nu doar o dată pe an? Poate așa ai înțelege că mai poți să faci ceva minunat, de care să te bucuri. Că fiecare zi e importantă, și nu trebuie să aștepți o anumită dată sau sărbătoare din an pentru a o lua de la capăt și a te ambiționa să reușești.
Renunță la limitele create de timpul stabilit în mod oficial, renunță la a aștepta o anumită perioadă propice, renunță la a crede că totul e pierdut, doar pentru că anul calendaristic este spre final.
Calitatea timpului este de cele mai multe ori mai importantă decât cantitatea. Iar dacă mintea ta este lăsată liberă, neîngrădită, rezultatele vor fi valoroase, tocmai pentru că nu vei lua în calcul piedicile, ci beneficiile ce pot fi obținute.
Vara a trecut de ceva timp, dar încă poți să simți briza mării. Iarna nu a venit încă, dar spiritul Crăciunului încă dăinuie în inima ta și, dacă închizi ochii doar preț de o clipă, poți să auzi clinchetul clopoțeilor și să simți scârțâitul zăpezii sub greutatea bocancilor tăi.
Poți fi acolo unde vrei să fii și poți face ceea ce vrei să faci, atâta timp cât cauți soluții și acționezi.
Și acum este momentul cel mai bun ca să faci planuri, să îți stabilești noi ținte, să te îmbărbătezi și să treci la treabă. Întreabă-te doar ce îți dorești, ce vrei să repari sau să îmbunătățești, și vei găsi cu siguranță un răspuns înțelept, în inima ta.
Dă-ți voie să cugeți și să crezi.