Pline de agitație, neliniști, îndoieli și așteptări, viețile ni se deapănă ușor, îndreptându-ne sau nu spre ceea ce ne e dat să atingem.

Bucuria și plăcerea sunt lăsate de multe ori pe ultimul plan, din prea multă grijă față de cei dragi nouă, sau din teama de a ne schimba radical viețile.

Bineînțeles că lipsa resurselor financiare, dozarea greșită a timpului, subaprecierea momentului prezent.. toate acestea răpesc din frumusețea vieții și uităm că este irepetabilă și ca tocmai de aceea ar trebui să o apreciem în mod constant. 

Dar.. cel mai important impediment în calea bucuriei vieții este modul în care gândim despre ea, precum și algomerația din jurul nostru, căreia îi dăm voie să existe, într-un fel sau altul.

Gândurile bune ne îmbunează, gândurile rele ne înrăiesc, iar mediul sufocant ne închistează mintea, răpind din creativitate, creând disconfort și tulburând visarea. 

La fel ca o mașină electrică, trebuie regulat să ne încărcăm bateria, însa e nevoie să ne amintim în timp util că sunt puține locuri de încărcare și să stabilim clar unde o vom face.

Așadar.. să ne gândim la planuri concrete și să ne bucurăm de drumul parcurs spre împlinirea lor.

Cine crede că viața poate fi plină numai de momente frumoase, se înșeală.

Trebuie numai să privim cu speranță spre ceea ce va să vină, considerând situațiile neplacute ca fiind lecții ce ne ajută în dezvoltarea noastră. Continue reading →

În fiecare dintre noi există o voce interioară distructivă, care ne vorbește zilnic.

Chiar dacă îi conștientizăm frecvent prezența, nu înțelegem cu toții nevoia de a o contracara, sau nu știm cum s-o facem. 

Specialiștii psihologi spun că toți avem o identitate pozitivă și una negativă, reușind să fim mai buni sau nu, în funcție de care parte domină. 

Dacă balanța va înclina mai mult spre partea pozitivă, depinde doar de cât de puternici suntem psihic, sau cât de pregătiți suntem în a combate acea voce interioară.

În momentele de stres sau teamă, inamicul interior iese la iveală mai pregnant, de obicei preluând cuvintele sau expresiile dezarmante ale unor persoane apropiate, critice (de cele mai multe ori parinții, ei înșiși victime ale altor implementări mentale din anii inocenței).

De fapt, gândurile distructive se transmit de la o generație la alta, dar efectele dureroase nu sunt conștientizate decât în foarte puține situații, așa încât ‘cercul vicios’ continuă să crească. Continue reading →

Ni s-a tot spus, încă de când eram mici, că sportul înseamnă sănătate. 

Poate că atunci nu conștientizam foarte bine ce înseamnă această afirmație, și mulți dintre noi nici nu aveam posibilitatea să practicăm un sport anume, sau nu ne simțeam deloc atrași de acest domeniu.

Și totuși, fără să ne dăm seama, prin jocurile specifice vârstei, corpul consuma caloriile necesare, așa încât să se mențină frumos și armonios. 

(Probabil nici nu simțeam vreo durere, cu excepția loviturilor provocate în timpul jocurilor, așa cum nici magazinele nu erau înțesate cu dulciuri apetisante, ca acum! 🙂 )

Problemele de atunci erau de multe ori prea mari pentru un corp atât de mic, iar nevoile ramâneau constat în acelasi stadiu de nevoi. Dar jocurile, prieteniile nenumărate, sincere și dezinteresate, ne ajutau să uităm imediat orice grijă.

Chiar dacă uneori cerințele erau mari, reușeam să le dăm de cap cumva. Oricum, vârsta era întotdeauna o scuză pe care o puteam folosi, la nevoie. 😀

Acum lucrurile s-au cam schimbat. 

Am înaintat în vârstă și nu mai mergem la școală, așadar sportul nu mai e o materie obligatorie, și nici să ne jucăm nu mai este ‘ocupația’ noastră. 

Prieteniile sunt mai rare, dezamăgirile de cu totul alt gen, cerințele noastre se focusează acum asupra propriilor copii, însă responsabilitățile ne sunt aproape fixe, de multe ori neputând a fi preluate de altcineva. 

Din cauza multor factori care presează asupra noastră, forțând să mergem mai departe oricât de dificilă ar fi situația, nu mai găsim timp să ne revenim.

Tragem de noi, mintea și trupul simțind o presiune permanentă, de care nu știu cum să se elibereze dacă noi nu intervenim și nu avem grijă de ele cumva.

Ca să nu ajungem în ‘colaps’, e clar că trebuie să acționăm din timp.

Din nefericire, sunt multe cazuri în care acțiunea este amânată, iar cauzele sunt devastatoare: depresii, sinucideri, obezitate, diverse boli psihice, îmbătrânire prematură, ori relații complet distruse, fără șanse de reabilitare. 

Am fi putut interveni cumva, dacă ne-am fi amintit de ceea ce ni s-a tot spus la școală, în copilarie. Poate acel “Mens sana in corpore sano” spus de poetul roman Juvenal în urmă cu ceva mii de ani nu ar mai fi rămas doar un citat învățat în treacăt la ora de latină.. Continue reading →

“În fața imensității mării, simți că-ți cresc aripi.”- Victor Hugo

Încă puțin, și un alt an se scurge ușor..

Cât de multe dorințe ți s-au împlinit? Și cât de multe schimbări vizibile și mai puțin vizibile s-au produs în viața ta, în decursul acestui an?

Cât de mulți oameni s-au apropiat de sufletul tău și câți s-au îndepărtat, doar pentru o perioadă sau poate pentru totdeauna?

Câte locuri noi ai vizitat, așa încât memoria ta să fie împrospătată și inima să se umple de bucurie?

Și care sunt momentele de vârf ale acestui an, raportat la visele tale? 

Sunt multe întrebări cărora, răspunzându-le, vei reuși să pui în balanță dorințele și realizările, putând astfel să stabilesti noi obiective, a căror îndeplinire să completeze palmaresul personal. 

Alocând puțin timp pentru a-ți face o schemă mentală conținând răspunsurile întrebărilor anterioare, te vei pierde pentru câteva minute în arhiva memoriilor personale, revenind apoi în prezent- mai încărcat de speranță (prin prisma faptului că nimic din ce a părut revoltător de dificil nu a rămas așa), mai mulțumit de tine, și mai conștient că timpul nu trece fără sens.

Vei observa din nou, de-această dată cu ochii minții, că schimbarea este permanentă, iar starea de fericire e doar o opțiune personală. 😉

Vei retrăi preț de câteva clipe bucurii sau dureri, apoi te vei înțelege mai bine pe tine, cel de azi, și îl vei compătimi, înțelege și accepta pe cel ce ai fost, sub efectul întâmplărilor trecute, cărora tu ți-ai dat acordul să se întample. 

Te vei ierta iarăși și iarăși, îți vei impune să renaști mai viu ca niciodată, vei continua ce e bun a fi menținut sau vei începe ceea ce ai tot amânat, negăsindu-ți elanul necesar. 

Vei lua apoi decizii care să te ajute a te cizela. Vei cunoaște esența schimbării și te vei remonta; pentru că forța exista în tine, dar tu o înăbușeai, cautându-ți scuze.

Pentru că erai și ești om, iar curajul nu iese la suprafață mereu, dacă nu îl convingem într-un mod plăcut că avem nevoie de el pentru a depăși noi praguri, așa încât să ne dovedim nouă înșine că suntem din ce în ce mai buni. 

Continue reading →