Starea către care aspirăm cu toții este confortul. Numai că fiecare dintre noi avem o părere diferită despre acest aspect.
În timp ce unii se gândesc mai mult la confortul material, alții pun accent pe cel sufletesc..
Desigur, doar îmbinarea acestora reprezintă cu adevărat calea spre a te simți comod. 😉
Primul dintre ele, apare în momentul când istețimea este calitatea primordială, la care se adaugă voința și consecvența. Căci.. nimic nu rezistă la infinit și nici nu apare din senin, chiar dacă ești norocos din fire.
Oricât de mult ai primi “cadou” de la bunele și darnicele tale rude sau poate de la loto, într-o bună zi se vor deteriora ori se vor consuma. Trebuie să fii cel puțin econom, dacă nu ai priceperea de a înmulți ceea ce ai primit.
Chiar și așa, la fel cum tinerețea se veștejește ‘day by day’, la fel și lucrurile se devalorizează, iar tu vei vrea să nu rămâi ‘a cincea roată a căruței’ (adică un ‘nimeni’, în concepția unora dintre tineri. :D).
Obișnuit fiind a avea, vei vrea să fie așa întotdeauna; iar cum banul este ochiul știm noi cui, vei vrea să ai mereu ultimul gen de mașină, telefon, ceas, etc. Cum nu tu ai muncit pentru ceea ce ai, îți va fi greu să apreciezi munca și nu prea vei putea fi echilibrat.
Astfel, vei ajunge să fii, pe zi ce trece, mai ‘sărac’. Nu doar material, cât mai ales ‘sărac cu duhul’..
Precum se știe, ceea ce pare simplu și frumos te trage în adâncuri atât de adânci, încât cu greu mai poți reveni de acolo.. Și, deși lenevia pare atrăgătoare, ceea ce obții cu ușurință se va duce de râpă cu o la fel de mare ușurință.
A fi singur cu tine însăți, dar a-ți păstra în același timp fermitatea, sprijinindu-te pe propriile-ți picioare (nici măcar pe umerii altcuiva), este remediul absolut în vederea obținerii acelui mult-râvnit confort.
Și nu vreau să afirm că trebuie să trăiești singur, pentru a-ți demonstra forța și curajul de a-ți stăpâni propria viață, ci de a te putea baza pe tine în orice împrejurare, chiar și în momentele cele mai grele.
Poate părea o exagerare, pentru că oamenii au nevoie de oameni, la fel cum copiii se simt mai bine în prezența altor copii. Dar a fi singur și a te simți bine doar cu tine este o calitate pe care nu mulți o dețin; iar viața e atât de imprevizibilă, încât cel mai sigur mod de a trăi frumos și liber este de a te baza pe tine însuți.
Afirmația mea are referire strictă la confortul psihic al fiecăruia, nefiind necesară o permanentă raportare la celălalt, oricât de mult l-ai aprecia.
De accea, trebuie să recunoaștem un adevăr, admis de multe ori numai tacit: a lucra la propria-ți autonomie este cu adevărat arta vieții.
În fiecare zi ar trebui să ne gândim cum putem contribui la atingerea acestui țel, așa încât să ne simțim stăpâni pe propriile forțe- relaxați în prezența celor dragi, dar nu singuri și neputincioși în lipsa lor.
Viața este o continuă provocare. Tocmai de aceea, ne putem puncta mental sau scris ‘lacunele’ care ne determină dependența de ceilalți, așa încât să luăm măsuri potrivite, pentru a remedia situația.
La fel cum un părinte bun își învață copilul să facă singur tot ceea ce este capabil, încă de la vârste fragede, aceeași regulă trebuie să o aplicăm și în cazul nostru, fără excepție. Singura condiție necesară este de a ridica ștacheta, conform vârstei și capacităților noastre.
“Viziunea ta va fi clară doar atunci când te poți uita în inima ta.”– Les Brown