Category Archives: Psihologie Practica

De cate ori nu am rostit acest cuvant- “impreuna”!? Si de cat de multe ori nu ne-a stat pe buze sintagma- “imi doresc sa fim impreuna”!?..

Cu cine?  De fiecare data poate cu altcineva: mai bun, mai cald, mai intelept, mai tandru, mai frumos la suflet, mai dispus sa empatizeze, sau mai capabil sa priceapa conceptul de dragoste, in felul imaginat de noi.

Impreuna sa gasim solutii, impreuna sa alegem calea cea mai buna spre o schimbare pozitiva a noastra, impreuna la durere si bucurie.. atat fizic, cat si sufleteste si mental! ;)…  Asa ne-am spus mereu, uneori mai mult in gand decat faptic, sperand sa se si concretizeze dorinta noastra, asa incat sa nu mai fim nevoiti a porni la noi si noi cautari mentale, de multe ori constand numai in asteptari si iluzii desarte.. 

Dar.. cat de mult rezista acest “impreuna”, depinde numai de noi! Pentru ca fiecare este creat (plamadit) diferit si accepta transformarea atunci cand si cum crede el ca e mai bine.

Fac aceasta afirmatie deoarece, de obicei, dupa ce am gasit persoana care sa completeze puzzle-ul imaginat, apar momente cand unul simte nevoia de nou, iar celalalt trebuie sa proceseze la timp acest aspect, asa incat sa simta care este miscarea ce trebuie facuta, ca sa nu impiedice sau sa stagneze procesul.

Asadar, acest IMPREUNA  rezista atata timp cat ambele persoane implicate isi doresc aproape aceleasi lucruri si depun tot efortul pentru a mentine verticalitatea cuplului.

Fiind intr-o “nastere” continua, multi oameni nu au rabdare sa astepte ca celalalt sa inteleaga aceasta nevoie si sa o trateze ca atare: cu respect, intelegere si, mai ales, sa contribuie la bunul mers al lucrurilor, participand activ la aceasta schimbare.

Lipsa de rabdare a unuia dintre parteneri, sau.. deopotriva, depasirea limitei rabdarii celuilalt prin cerintele continue pe care le expunem, sunt factori care contribuie la destramarea acelui anterior mult ravnit “impreuna”, care devine doar o amintire naiva si fara fond.

A fi impreuna doar fizic, dar nu si mental sau sufleteste, nu este suficient pentru a pastra vitalitatea cuplului, care ajunge sa fie doar o forma, goala pe interior, alimentata atat cat sa nu moara, dar sa fie intr-o continua agonie. Read More

Încă puțin și anul 2013 se încheie..

De obicei, oamenii se întreabă care le-au fost împlinirile, sau ce schimbări s-au produs în ultima perioadă în viața lor.

Tu ți-ai făcut această introspecție?

Dacă nu, te invit să facem împreună o mică schemă (aruncând o rapidă privire retrospectivă asupra anului 2013), pe care tu trebuie să o completezi cu propriile-ți “date personale”, în care sexul sau starea civilă nu sunt necesare. 😀

Cu siguranță, vârsta ți s-a schimbat :), și pașii te-au plimbat prin locuri noi, chiar dacă poate nu atât de îndepărtate pe cât îți doreai,  sau poate mult mai neașteptate decât sperai. 😉

Ai cunoscut sau doar ai întâlnit oameni noi, te-ai apropiat foarte mult de unii care ți se păreau inaccesibili (straniu, nu?), sau te-ai îndepărtat de cei care ți-au creat disconfort (și viceversa). Deși a fost dureros să accepți schimbarea, în final ai constatat că lipsa lor te-a “ușurat” sufletește și te-a maturizat mental.

Ți-ai format obiceiuri noi, sau poate doar le-ai păstrat pe cele deja “implantate” de mult amar de vreme.. (sport săptămanal, ceai zilnic, trezit cu noaptea-n cap- în cel mai fericit caz.. 🙂 )

Ai citit cărți noi (sau doar bloguri, reviste), care te-au impresionat și te-au modelat, și ai “cunoscut”- figurat vorbind- adevărați formatori, modele demne de urmat. Unii te-au însoțit pe drumul tău pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că ți-ai schimbat rapid părerea despre ei :D, alții încă te susțin și îți luminează calea. 

Ți-ai achiziționat obiecte noi, la care visai de multă vreme, sau poate ai vrut doar să ajuți o ființă greu încercată de viață (copil, animal, om sărman), oferind bucurie pe care ai șansa s-o primești uneori înapoi, înzecită.

 Sau chiar ai dat viață unei noi vieți, și-acum te simți un pământean “bogat” și binecuvântat.. 🙂 !

Ai devenit mai prietenos sau puțin mai singuratic, ai râs, ai plâns, ori.. doar ai suferit în tacere. Ori toate laolaltă, în proporții greu de stabilit, sau doar greu de recunoscut în mod public.. 🙂

Te-ai îngrășat/ai slăbit (voit ori nu),  sau doar te-ai menținut, poate chiar fără să fie acesta scopul anului, dar urmările acestea îți dau de gândit pentru anul viitor. 

Ai pierdut pe cineva drag, sau doar o cunoștință, dar oricum.. ți-ai amintit în treacăt sau prelung că viața nu-i eternă și ar fi bine să “te-agăți” cu drag de ea, la modul serios, pentru că unele momente nu se mai întorc, oricât ai vrea.

Ți-ai vizitat părinții, cu fapta sau numai cu gândul, dar i-ai bucurat în orice lume ar fi. Sau.. ai refuzat cu încăpățânare să renunți la orgoliu, dureri și acuzații, și te-ai închis în carapacea ta, sperând să uiți de tot și toate, ca și cum ai fi în fața unei table și ai șterge creta. (Dar.. ce ne facem cu praful, care se împraștie ca nebunul? 😀 )

Ți-ai descoperit talente ascunse, nebănuite, care musteau în tine, așteptând momentul revărsării.. Sau poate doar ai încercat să le cauți, dar înca mai ai nevoie să decojești viața, ca să scoți la iveală adevăratul fruct al pasiunii tale… 🙂

Ai renunțat la activități care îți prisoseau, te încărcau cu energie negativă sau, mai mult, te agasau, și ai încercat să îți focusezi toată atenția asupra “plăcerilor” tale- plin de curaj sau temător, dar ți-ai înfrânt reținerile, amânările și fricile.

Ai decis atunci că staționarea într-o gară părăsită nu va convinge nici un tren să vină să te plimbe măcar o dată, doar pentru că ești tu răbdător și consecvent în credințe..

Sau.. încă nu ai reușit să te desprinzi de toate acele obișnuințe care te apasă, pentru că nu te consideri pregătit să te arunci în vâltoarea vieții, simțindu-te încă nesigur. Și.. aștepți momentul prielnic, crezând încă în vechea expresie “timpul le va rezolva pe toate”.

Ai găsit acea oază de liniște  la care toți visează, fie ea casă, iubit, job, pasiune, și te simți împăcat și mulțumit că toate căutările nu au fost în zadar. Sau.. încă mai speri că va veni o zi în care vei simți acea senzație de împlinire, mereu râvnită, și te pregătești îndelung să fii cel ce trebuie să devii, așa încât să atragi ceea ce crezi că meriți: tot ce-i mai bun! 🙂

Read More

“We don’t grow when things are easy; we grow when we face challenges”– Zig Ziglair

(Nu creștem când lucrurile sunt ușoare, creștem când ne confruntăm cu schimbări. )

Viața are multe fațete, pe care reușim să le descoperim și să le aflăm sensul, de obicei, doar după ce am trecut prin diferite experiențe.

Am vrea cu toții să înțelegem la momentul oportun cum trebuie să reacționăm, ce e bine să alegem și când, însă nu se întâmplă mereu ca teoria să se intersecteze cu practica, atunci când e vorba despre decizii care îți modifică definitoriu realitatea. 🙁

De ce? Pentru că, deși de multe ori știm ce ar fi corect și înțelept să facem, reacțiile noastre sunt ori prea încete, ori situația este prea diferită de cea imaginată, ori chiar nu am putut să ne gândim la multitudinea de variante posibil existente, care schimbă pe parcurs datele problemei.

Și mai există o situație, acceptată de puțini oameni, deloc adepți ai autovictimizării: acea alegere a fost potrivită tocmai pentru acel moment din viața ta, ca să îți primești lecția necesară pentru a deveni mai bun și mai înțelept. Urmează apoi să îți găsești singur următoarea cale și provocare, care să te transforme iarăși și iarăși..

Dar cum poți să crezi, când suferi, că acea durere îți era necesară, când tu nu știi cum s-o înlături mai repede și vrei doar să fii împlinit din toate punctele de vedere, ca să demonstrezi ție și lumii întregi cât de bine te descurci în viață?!

Cum să accepți această idee, când tu vrei doar să fii fericit, inconștient fiind că tocmai aceste transformări te vor conduce la o mai bună cunoaștere de sine? 

Poți să crezi că iubita ta (sau iubitul :D), trasă ca prin inel :), va avea cu mult mai multe kilograme decât acum, peste doar cațiva ani, și că nu va găsi nicio motivație interioară ca să încerce să lupte cu această problemă? Pe tine te atrăgea imaginea ei dinainte…

  … că prietenul va avea o cădere nervoasă, care îl va determina să înceapă să fumeze, ori să bea, deși era total împotriva acestor vicii? Tu admirai omul de atunci..

   … că părintii lui, care erau topiți după tine, vor fi distanți după doar câțiva ani de zile? Tu voiai să formați o familie mare și unită, în care comunicarea să fie permanentă și constant placută.

Și exemplele pot continua la infinit! 

Cu siguranță nu putem prevedea totul, nu putem schimba concepțiile unor oameni, și multe vor fi altfel decât ne-am imaginat, dar există multe motive pentru care apar aceste modificări în viața noastră. Read More

Ne dorim mereu să avem ceva: serviciu, casă, mașină, soț/soție, copil, sperând ca într-o bună zi să putem răspunde cu tot sufletul: sunt fericit!

Și totuși, când toate aceste condiții sunt îndeplinite, descoperim că ne dorim o altă casă, mașină, haine… și lista continuă, mult mai lungă decât prima dată. 😀

Ce ne oprește să ne bucurăm de ceea ce avem sau vrem să devenim, de fiecare zi care ne dă voie să o trăim?

Există o permanentă dorință de mai bine, o nemulțumire generală, sau doar un gol pe care vrem să îl satisfacem necontenit, ca să ne dovedim nouă înșine că suntem activi, viabili sau “trendy”?

Ne împiedicăm de lucruri mărunte și pierdem momente importante ce nu vor reveni vreodată..

Uităm că tristețea grabește formarea ridurilor, că lipsa râsului încrâncenează figura, că timpul este prețios și trebuie să îl trăim la maxim, nu să îl lăsăm să se scurgă fără sens și valoare..

Uităm că plictiseala există numai când o inventăm noi, pentru că nu ne focusăm asupra ceea ce ne place și ne bucură, sau pentru că nu ne concentrăm asupra acțiunilor care ne-ar putea înălța în ochii noștri și ai celorlalți..

Ori pentru că nu ne gândim suficient de mult la ce putem face ca să îi ajutăm pe ceilalți, fiind astfel un bun exemplu pentru ei, prin faptele noastre?!

Uităm că stând de vorbă cu un om trist, sau suferind, și doar ascultându-i durerea, sau încercând să “rezonăm” cu el, empatizând, îi putem reda pe chip veselia, iar noi ne vom simți mai buni și mai oameni…

Uneori uităm cât suntem de importanți și că nu este nevoie să ne ridice cineva statui sau onoruri.

Să ne amintim că avem o inimă care bate doar pentru noi, că sângele curge prin vene ca să ne “hrănească” numai pe noi, că frumusețea și sănătatea noastră fizică sunt daruri de neprețuit, pe care trebuie să le apreciem, nu să ne dorim mereu să atingem perfecțiunea pe care ni se pare că o poseda alții!

Noi suntem noi, și.. ce poate fi mai frumos decât gândul că nu există nimeni la fel ca tine? Read More

“Sensibilitatea fiecăruia este propriul său geniu”, spune renumitul poet francez Charles Baudelaire.

Uneori, însă, aceasta depășește așteptările celorlalți, ajungând să fie considerată ca fiind exagerată. Și nu e de mirare, pentru că, de cele mai multe ori, nici persoana în cauză nu își înțelege comportamentul ieșit din “normalitate”.

Emoțiile invadează deseori sufletul nostru și pârjolesc totul în jur, lăsându-ne fără niciun fel de apărare.

Încercând să ne revenim, curățăm ușor-ușor toate rămășițele împrăștiate, sperând să refacem ceea ce a fost. Nu înțelegem că fisurile, deși se repară, la cea mai mică zdruncinare pot ceda, oricât de bun adeziv am fi folosit. 😉

Reactualizarea emoțiilor se produce în momentul declanșării unei frustrări ascunse, care iese la suprafață, rezonând toată tensiunea acumulată, în timp.

Și-atunci, fiecare se exprimă în felul lui, greu digerabil de către ceilalți: plânset, țipăt, râset zgomotos- până la lacrimi, atacuri verbale sau chiar lovituri- de obicei reacții excesive.

Concret spus, durerea iese la suprafață!

Iar rănile vechi dor insuportabil de tare, strigând să fie vindecate cumva..

Dar cum altfel să poți rezolva o problemă decât cunoscându-i mai întâi foarte bine conținutul?

Frustrările emoționale sunt expresia unor situații care continuă să sufere în interiorul nostru, iar noi, neînțelegându-le, nu știm cum să le dăm voie a fi exprimate.

Cândva, o parte din ființa noastră a fost fragilizată, iar reacția disproporțională envenimentului în sine trebuie să ne pună pe gânduri și să ne determine a căuta răspunsuri.

Frustrările adunate în timp pot declanșa la un moment dat o reacție plină de brutalitate, greu de înțeles. Pentru că, surprinzător poate, emoțiile vorbesc, de multe ori provocând haos!..

De ce ne sperie și cel mai mic zgomot, deși suntem persoane mature?

De ce ne e teamă când auzim o voce puțin ridicată sau groasă, deși nu ni se adresează?

De ce ne dezlănțuim atunci când auzim un anume cuvânt- care stârnește o senzație de demult uitată sau ascunsă?

De ce avem o reacție intolerantă când o carte nu ne este înapoiată sau când cineva reacționează cumva asemănător altcuiva din trecutul nostru?

De ce vorbim atât de mult despre ceva ce părea a fi banal, dând explicații suspect de multe?

Există răspunsuri, dacă încerci să le cauți! 😉

În memoria noastră s-au impregnat acele emoții care ne-au dezarmat și sensibilizat mai demult, situații pe care nu le-am încheiat… Ele strigă în tăcere!

Așteptări înșelate, nedreptăți îndurate, intimități încălcate sau abandonuri inexplicabile rațional, toate acestea ne-au vulnerabilizat și bulversat viața.

Reactualizarea tuturor acestor răni vechi declanșeaza o puternică descărcare de adrenalină, scoțând la suprafață tot ceea ce a fost ascuns, uneori ani de-a rândul.

Explorându-ne cu atenție trecutul, în momentele când simțim că ceva continuă în mod repetat să declanșeze un comportament tensionant, aparent absurd și irațional, am putea ajunge să ne înțelegem..

Răspunsurile vor putea aduce explicațiile care să panseze rănile vechi, sau vor putea declanșa acțiuni care să detensioneze și să relaxeze sufletul obosit de atâta așteptare spre a fi vindecat.

Apoi, ne-am putea oferi șansa de împăcare cu “rolul jucat” și iertarea greșelilor noastre ori ale celorlalți- participanți activi în filmul vieții noastre, conștient sau inconștient creat.

“Numai durerea încheagă gândurile și le dă puterea de a pătrunde.” – Titu Liviu Maiorescu 

“Cea mai înaltă treaptă la care poate ajunge omul este mirarea.”- Wolfgang von Goethe

Te-ai gândit vreodată care sunt motivele pentru care te miri? Sigur faci asta zilnic, dar acum vreau să găsim răspunsuri conștiente, care să ne ajute să ne cunoaștem mai bine. Nu e acesta cel mai bun mijloc de a-i înțelege apoi pe semenii noștri? Read More

Cu toții suntem preocupați într-un fel sau altul de frumos.

Haine, pantofi, genți, bijuterii, aparatură electronică modernă, case, mașini.. și lista poate fi continuată spectaculos de mult..

Fiecare apreciază însă în felul lui acest aspect, dându-i conotații personale..

Haine încărcate cu paiete sau broderii, cât mai extravagante și viu colorate, pantofi ieșiți din tiparele obișnuite, genți de firmă rezistente sau doar de o aparență ușor remarcabilă (care pot fi însă categorisite cu ușurință chiar de la distanță), bijuterii sofisticate și unice, mașini luxuriante ori case ce se diferențiază simțitor și definesc proprietarul.. 😉

De toate avem nevoie (sau așa credem), pentru că suntem oameni și ne-am obișnuit să visăm spre a avea un trai cât mai comfortabil.. Tindem a ne realiza toate dorințele ascunse, ca să ne dovedim capabilitatea, dar și pentru a  ne diferenția de ceilalți, ca să ne unicizăm, ca și cum acest fapt nu era evident.

Trebuie să fim realiști: fiecare om are gusturile lui, și nu putem decât să respectăm asta, pentru că orice om are dreptul de a se reprezenta cumva. Dar.. dacă ar fi să înlăturăm toată această “carcasă”, pesupunând că într-o zi ar dispărea din variate motive, ai fi mulțumit cu “interiorul”? Sau toate acele mici accesorii te reprezentau atât de mult încât lipsa lor ți-ar evidenția goliciunea? Read More

Te-ai gândit de ce… deși vrei să arăți mai suplă, să ai un ten mai fin, să nu mai ai “colăcei”, să atragi omul care îți place de mult, sau să citești admirație în privirea celui cu care ești… toate acestea nu se întâmplă deloc?

Ești dezamăgită de tine și te uiți cu jind la cele care au un corp bine proporționat, spunând că sunt norocoase pentru că au fost “dotate” de la mama natură cu așa corp, sau că au o viață atât de relaxată comparativ cu tine.. ?!

Te încurajezi spunând…”cine mă place, mă place și așa”, sau “oricum, nu mai sunt atât de tânără, am copii… și multe alte realizări”, așa că refuzi să mai pierzi timpul gândind la toate-acestea… și eviți subiectele referitoare la aspectele care te deranjează?! Read More

Cine îți dă optimismul fiecărei zile? De unde îți iei tu forța de a merge mai departe?

Fiecare om are tacticile lui, atunci când este vorba despre recăpătarea forței mentale.

Pentru unii este suficient să asculte muzica preferată, pentru alții să evadeze în mijlocul naturii, sau poate doar să plimbe animalul de companie. 🙂

Deși poate suna ciudat, deoarece nu indică a fi remediul potrivit- cel puțin nu din perspectivă acustică :D- zbenguiala cu copilul tău (sau orice altă activitate care stimulează prezența și implicarea lui) poate fi la fel de “tămăduitoare”, pentru că un copil e plin de imprevizibil- și acest fapt revigorează.

Naivitatea, spontaneitatea, șotiile, stilul lui per total, la care se adaugă farmecul copilăriei, toate acestea completează tabloul în care energia și dinamismul sunt prezență absolută. Și, precum bine se știe, starea emoțională este molipsitoare! 😉 Read More