De nenumărate ori, în trecut, am crezut că iubirea are un glas atât de puternic, încât nu se poate să nu fie auzit.
Am fost convinsă că cel de lângă mine va fi atât de atent la dorințele mele, încât nu va fi nevoie să cer, pentru că noi ne vom înțelege ușor unul pe celălalt. Gândeam că vom vorbi deschis despre noi și ne vom exterioriza atât de mult, încât nu vor exista secrete, așa că va fi imposibil să nu fim reciproc atenți la necesitatea ce va apărea, cerând o proximă satisfacere.
Astfel stând lucrurile, am așteptat ca cererile mele, de cele mai multe ori interioare, să fie înțelese.. chiar fără a fi auzite!
Credeam că celălalt trebuie să ghicească, să mă surprindă cu gesturi și fapte pe care eu le-am sugerat într-un fel sau altul, sau speram să fie la fel de intuitiv ca mine, așa încât să perceapă fără cuvinte…
Visam ca totul să fie doar zâmbet, fiori și magie, iar bucuria de a fi alături pe drumul ales să ne “lumineze” mereu mințile, așa încât să nu existe nepriceperi, nopți albe, vise spulberate sau dezamăgiri.
Cererile mi se păreau niște tânguiri fără sens, sau lamentări de copil nechibzuit. Ori, mai rău, se întâmpla să fiu atât de încrâncenată, încât să consider sfidător la cer să mă înjosesc a cere cuiva mai mult decât mi se oferea, așteptând să se înțeleagă de la sine ce ar trebui să primesc, în numele iubirii! 🙂
Dar… nu se întaâmpla decât să se adune nemulțumirile, pentru că celălalt percepea altfel tăcerea mea: drept mulțumire, dezinteres, lipsă de gust sau, mai rău, slăbiciune și naivitate fără margini! (ca să fiu drăgută..) 😀
Rareori îmi spuneam părerea, sau ceream ceva când era mult prea târziu..
Partea frumoasă a “poveștii” este că … iubirile sunt diferite! (Și, dacă ești norocos, poți avea mai multe. 😉 )
Iar greșelile se pot repeta la infinit, cerându-și dreptul de a fi înțelese, ca să îți înveți lecția.. 😀
Nu primeam decât foarte puțin din ceea ce îmi închipuiam eu că ar fi normal și.. evident că nu eram mulțumită. Sau, așa zisul revers al medaliei, primeam foarte mult, dar cu totul altceva decât ceea ce voiam, pentru că celălalt nu pricepea deloc gândurile mele.
Îmi puneam la treabă fizionomia- spre a fi expresivă, mă consumam în interiorul meu și eram plină de frustrări pe care partenerul nu le cunoștea.
Poate că ar fi luat măsuri și s-ar fi produs schimbări, poate că tensiunea interioară nu se acumula, așa încât să ajung la depresii (inerente vieții, aș spune)… sau poate că el asta aștepta- să fie ghidat, ca să nu umble de bezmetic prin lumea mea, luând în calcul toate variantele…
Din păcate, am crezut mult și bine că El va percepe într-un final ce vreau, dar mai degrabă a venit finalul decât înțelegere lui. 🙂
Iar eu am început cu greu să cer, dupa ce am citit multe cărți de comunicare și dezvoltare personală. Am fost uimită să văd că unele cereri sunt satisfacute, sau că am puterea de a convinge. Și nu-mi venea să-mi cred ochilor cât de ușor era, în unele cazuri, să obțin ce voiam.
Cum să fii ajutat dacă nu ceri ajutorul?
Cum să îți cunoască cineva gusturile dacă nu le exprimi prin cuvinte?
Și, mai ales, cum să ceri dacă nu deții argumentele potrivite cererii tale?
Când le este foame, copiii plâng, pentru că nu au cuvinte. Dar tu, persoană adultă, ce scuză plauzibilă poți invoca?
Și.. te-ai întrebat vreodată cum e posibil să te autoprivezi de posibilitatea de a fi înțeles numai pentru că nu vrei să enunți cererea? Nepoziționarea atrage după sine un risc, pe care singur ți-l asumi: acela de a fi mereu dezamăgit, neînțeles și frustrat. Reproșurile vor curge unul după altul și.. să nu te miri că ai o viață plină de resentimente.
Sunt nevoi și dorințe care depind și de altcineva, nu numai de noi, oricât de mult am vrea să nu fie așa. Iar cererile făcute au întotdeauna un răspuns, chiar dacă nu cel așteptat.
Partea pozitivă a exprimării cererii este aceea că ea nu mai rămâne în interiorul nostru, ca să “sape” răni adânci, greu de vindecat.
Salvează-ți spiritul!
Dă voie cuvintelor să respire, să plângă, să râdă, să spună ce au de spus, într-o manieră plăcută, pozitivă și pașnică.
Vei fi mai puțin frustrat și îți vei îmbunătăți relațiile și viața! 😉
Desprinde-te din pânza de paianjen numită obișnuință!