Din când în când, rutina zilnică te împresoară, sufletul și mintea încep să se golească de energie și… simți prin toate venele cum randamentul scade, în orice ai face.
Din toți rărunchii prinzi de veste că ai nevoie de o doză de vitalitate, ca să te încarci și să mergi mai departe.
Ar fi bun un colț de rai, așa-i? 🙂
Visăm la ceva ce sigur există chiar pe pământ, pentru că raiul este aproape de noi, dar nu îl percepem mereu, din prea multă credință că trebuie să îl căutăm mai mult pentru a-l găsi.
Avem nevoie de un loc unde să descărcăm toate deșeurile vieții, ca apoi să intrăm în armonie cu noi și gândurile noastre cele mai adânci.
Poate un loc unde florile să te îmbete cu parfumul lor suav…
unde pomii să îți amintească ce înseamnă tăria de a rezista vicisitudinilor vieții…
unde aerul proaspăt să îți pătrundă în fiecare celulă și să îți purifice toți neuronii…
unde cântecul păsărelelor este simfonia care atinge adevărata perfecțiune….
Sau poate… oricare loc, magic ție!
Ascute-ți simțurile cărora nu le acorzi atât de multă atenție pe cât ar trebui, în fiece zi, prins fiind în caruselul vieții. Vei simți cum te învăluie o stare de bine și o senzație de plenitudine de care nu ai parte mereu.
Așadar.. admiră, ascultă, miroase!
Viața noastră este mereu asaltată de noi și noi tumulturi și permanent supusă transformărilor, care macină puțin câte puțin liniștea “fortăreței”. Noi trebuie să intervenim și să o întărim, pentru că suntem singurii “străjeri” care o pot apăra.
Crezi că vor veni cei din jur să aibă grijă de sufletul tău, ca să te ajute să rezonezi cu tine? Poate că te vor sfătui după priceperea lor, însă cel mai îndreptățit a apăra frumosul din tine ești TU – fiecare dintre noi!
Noi trebuie să ne protejăm gândurile, înlăturându-le pe cele negre și urâte, noi trebuie să ne verificăm atitudinea față de viață și oameni, noi suntem responsabili de acțiunile noastre, îmbunătățindu-le pe zi ce trece.
Și tot noi vom căuta să descoperim geniul din noi, chiar dacă asta ar însemna și numai o cantitate incomensurabilă de sensibilitate. 🙂 😀
Nu uita că ești unic, dar și că îți datorezi să străbați (la nevoie) lumea întreagă, pentru fărâma de plenitudine care ți-a fost scrisă în cartea vieții.
Ești îngerul tău, care te salvează din prăpastia disperării și te veghează pe drumul spre desăvârșire.
Nu îți uita menirea!
