Spune-mi…

Dacă într-o zi te-ai întâlni cu tine pe stradă, ți-ar plăcea să-ți vorbești, să-ncerci să te descoperi sau să te înțelegi?

Zâmbetul sau tristețile tale ți-ar stârni interesul și.. ți-ai întoarce puțin capul, ca să te mai privești o dată?

Felul cum pășești, cum te miști, cum arăți sau cum privești lumea, te-ar provoca măcar pentru o clipă să îți arunci ochii asupra-ți și să încerci să copiezi vreun gest?

Privirea ta ți-ar putea fulgera apoi mintea, preț de câteva secunde, ca un clișeu blocat undeva, care se repetă aparent fără sens?

Și.. ce te-ar fascina mai mult, la tine: vocea, părul, zâmbetul, ochii, naivitatea, modestia sau cutezanța ce ți se citește pe chip?

Ai vedea mister, deschidere, încredere sau toleranță în privire?

Iar fața.. ce ți-ar putea spune? Oboseală, dezamăgire, renunțare, acceptare, sau hotărâre, curaj, forță și determinare?

Sau poate hainele și accesoriile atent selectate, machiajul și atitudinea generală ți-ar stârni interesul?

Și.. dac-ar fi, într-o zi, să te desprinzi de tine, așa încât să te poți vedea, fără să fii implicat în gândurile și acțiunile tale, oare în jurul tău ar fi aceeași oameni, sau ai alege să stai în același loc?? Și… ți-ar mai plăcea să faci ceea ce faci acum? Continue reading →