RealDreams Simona´s blog- psihologie practica, cunoastere interioara, dezvoltare personala

Category Archives: Cunoastere Interioara

Într-o bună zi

September 30, 2014 10:17 ⋅ Leave a Comment ⋅

in the line

“Sănătatea și judecata sunt cele două bunuri ale vieții.”– PLATON

Vine o zi când înțelegi că singura casă permanentă pe care o ai de-a lungul acestei vieți este corpul tău.

Și-atunci, începi să faci schimbări în viața ta, la care cu ceva timp în urmă nu reflectai deloc. Alimentația, modul cum gândești despre corpul tău și, mai ales, cum îl tratezi, se modifică radical. 

Realizezi că fericirea sufletului tău depinde nu doar de relația cu ceilalți, cât mai ales de relația pe care o ai cu tine, referindu-te de această dată nu numai la intelect ori suflet, ci și la corp. 

Această transformare intervine în momente și vârste diferite în viața fiecăruia, dar odată ce ai început să ai o altă optică, nu există cale de întoarcere, pentru că mintea îți este deschisă și clară.

Vrei să fii sănătos, rezistent fizic și frumos dezvoltat, iar această motivație e atât de puternică încât ți se înrădăcinează în suflet și minte, în felul firesc de-a trăi. 

Ești un alt om, și totuși aparent același. Poți provoca uimire, scepticism, sau chiar poți fi întâmpinat de priviri ironice. Dar toate acestea nu te vor împiedica să îți continui drumul. 

Și nu vrei perfecțiune! vrei doar să aduci îmbunătățiri vieții tale.

E de la sine înțeles că rapiditatea cu care apreciezi importanța covârșitoare a atitudinii tale vizavi de sănătatea corporală va determina o sănătate mentală care să te ajute să ai o bătrânețe liniștită și frumoasă. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Zi de sărbătoare :)

September 22, 2014 18:34 ⋅ Leave a Comment ⋅

jellowrose

“Aniversările noastre sunt pene din imensa aripă a timpului.”
Jean Paul Richter

Ce ne dorim, de fapt, de ziua noastră de naștere?

Pentru că sunt fată, o să îți spun ce ne dorim noi, fetele. Sau ce am concluzionat eu că ne dorim 😀 , la modul general, în urma discuțiilor cu prietenele, dar mai ales în urma a ceea ce simt eu mereu, când este ziua mea. 

O fată vrea atenție, cuvinte frumoase, tandrețe și.. să fie înconjurată de oameni care să se bucure că există și o cunosc, oameni care știu să o trateze oarecum într-un mod special, pentru că ziua de naștere este numai una, pe an.

Nu vreau să exemplific cum și cât de tandru ar trebui să fie cineva, ca să o “prindă în mreje” pe minunata sirenă 🙂 , pentru că nicio fată nu știe- teoretic, dar.. simte! 😉

Cuvintele frumoase sunt valorizate de însăși persoana în cauză, raportat la intelectul ei, dar cred că cel mai important e să fie spuse fără exagerări și expresii poetice complet nepotrivite relației pe care o ai cu ea. 

Cât despre atenție.. e ceva mult prea complex ca să fie o ‘rețetă general valabilă’, dar frumos ar fi să se concretizeze în ceva inedit, neașteptat și plăcut ochiului și inimii, conform principiului popular “nici prea-prea, nici foarte-foarte”. 😀 Read More

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, impresii

Erau copii..

September 16, 2014 11:04 ⋅ Leave a Comment ⋅

libertate Dacă ai impresia că..

  • ai o viață grea și e firesc să îți plângi de milă
  • gândești foarte profund, dar ceilalți parcă sunt orbi și nu văd asta
  • nu mănânci suficient de vitaminizat, cum spun cărțile și miile de articole de pe net
  • nu ai o cameră prea drăguță, pentru că ai tăi părinți refuză să îți schimbe mobilierul, așa cum i-ai rugat de mii și mii de ori, sau că nu ai suficiente haine și mai ales nu sunt Nike, Puma, Adidas ori Le Coq Sportif, ca să fii și tu ‘în rândul lumii’
  • nu te plimbi destul prin alte țări, ca alții, pentru că ai tăi părinți nu înțeleg cât de important este să strângă cureaua, ca să te ajute să îți ‘deschizi orizonturile’
  • intimitatea îți este atacată de vecini curioși, care se uită prin gard (sau te privesc cu coada ochiului cum îți intinzi rufele în balcon)
  • aerul e prea poluat și pomii au început prea devreme să își schimbe haina- semn că începe netrebnica de școală 😀
  • franceza, germana, engleza.. sunt limbi teribil de grele, iar timpul tău e oricum prea limitat ca să mai ai chef și de ele, 
  • mama ta nu îți face (sau cumpără) prea des dulciuri, iar tatăl tau insistă prea mult să îți vezi lungul nasului, atunci când uiți să vii acasă la ora potrivită, sau să răspunzi politicos

.. atunci, cu siguranță nu ai citit “Jurnalul Annei Frank”!!

Dacă s-ar fi întâmplat asta, ai fi înțeles că și prin anii ‘’40 erau copii care gândeau profund, poate la o vârstă mult mai fragedă decât a ta, și că aveau o viață cu adevărat chinuită. Dar nu se văicăreau, ci acceptau cu stoicism situația, și nu le era sub nicio formă la îndemână să o schimbe cumva. 

Ei erau într-adevar deprivati de multe, comparativ cu tine (poate): mâncare puțină, veche, și în niciun caz nu puteau crâcni că n-ar fi gustoasă, sau să o refuze.

Tot ei, ar fi dat orice să aibă o cameră pe care să nu o împartă cu nimeni, chiar și având piese de mobilier vechi, dar să se poată bucura de intimitatea la care orice copil are dreptul.

Și-ar fi dorit și ei haine, fără a mai conta marca, doar să fie pe măsura lor, nu mici, sau vechi și ponosite. 

Ei ar fi vrut să nu fie plimbați prin lagărele țărilor ‘străine’, pentru că lumea lor dinainte era suficient de largă și mai ales, calmă.

Și ar fi vrut atât de mult să stea lângă familiile lor, nu în camere comune, reci și mizere, unde chiar nu aveau intimitate și nici nu erau tratați ca fiind oameni.

Tot ei își doreau cu ardoare să poată merge din nou la școală, să învețe limbile străine, istoria altor popoare, sau chiar matematica uneori atât de-ncâlcită.

Școala era pentru ei ca un vis! În ea își puneau toată speranța, pentru că era însăși amintirea zilelor frumoase și bune, dar și speranța în apariția unor noi astfel de zile..  

Pe-atunci, dulciurile erau cadouri cu valoare aproape inestimabilă, pe care le consumau cu măsură, și tot pe-atunci erau oameni care apreciau cu adevărat un cadou, oricât de mărunt.. 

Erau copii care înțelegeau când întreceau măsura și își puneau singuri limite.

Erau copii cu o conștiință curată, care țineau cont de sugestiile părinților, care iubeau viața și voiau să se bucure de ea, dar nu li se permitea. 

Erau copii care voiau să privească cerul, să asculte păsărelele, să culeagă flori, să se plimbe fără teamă pe stradă și fără a fi stigmatizati pentru că au o religie sau alta.. Read More

Posted in: carte, cunoastere interioara, educatie, motivatie, valori

Arta vieții

September 15, 2014 18:03 ⋅ Leave a Comment ⋅

 viata

Starea către care aspirăm cu toții este confortul.  Numai că fiecare dintre noi avem o părere diferită despre acest aspect.

În timp ce unii se gândesc mai mult la confortul material, alții pun accent pe cel sufletesc..

Desigur, doar îmbinarea acestora reprezintă cu adevărat calea spre a te simți comod. 😉

Primul dintre ele, apare în momentul când istețimea este calitatea primordială, la care se adaugă voința și consecvența. Căci.. nimic nu rezistă la infinit și nici nu apare din senin, chiar dacă ești norocos din fire.

Oricât de mult ai primi “cadou” de la bunele și darnicele tale rude sau poate de la loto, într-o bună zi se vor deteriora ori se vor consuma. Trebuie să fii cel puțin econom, dacă nu ai priceperea de a înmulți ceea ce ai primit. 

Chiar și așa, la fel cum tinerețea se veștejește ‘day by day’, la fel și lucrurile se devalorizează, iar tu vei vrea să nu rămâi ‘a cincea roată a căruței’ (adică un ‘nimeni’, în concepția unora dintre tineri. :D).

Obișnuit fiind a avea, vei vrea să fie așa întotdeauna; iar cum banul este ochiul știm noi cui, vei vrea să ai mereu ultimul gen de mașină, telefon, ceas, etc. Cum nu tu ai muncit pentru ceea ce ai, îți va fi greu să apreciezi munca și nu prea vei putea fi echilibrat. 

Astfel, vei ajunge să fii, pe zi ce trece, mai ‘sărac’. Nu doar material, cât mai ales ‘sărac cu duhul’.. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Entuziasm

September 10, 2014 21:04 ⋅ Leave a Comment ⋅

e

“Să mergi din eșec în eșec fără a-ți pierde entuziasmul, acesta este succesul.”- Winston Churchill

Ne propunem mereu să atingem un obiectiv, mai greu sau mai ușor de îndeplinit.

Și n-o să spun vreo noutate amintindu-ți că nimic din ceea ce vrei să obții în viață nu se poate realiza dacă nu insufli viață.

Sau că pot, uneori, trece ani, până când reușim să ne îndeplinim visele. Ori că pot să apară alte și alte țeluri, cu un sens mult mai profund, care să ne schimbe direcția de acțiune.

Numai noi știm ce ni se potrivește și ce să alegem, pentru că fiecare dintre noi simțim asta, înlăuntrul nostru. Și nu e nimic anormal în a-ți schimba din când în când optica, pentru că viața în sine înseamnă schimbare.

Dacă spun numai lucruri pe care le știm deja, o să te întrebi oare de ce continui să scriu.

Răspunsul e simplu: pentru a le reconștientiza cu toții, așa încât să ne amintim cât de mult contribuim la formarea propriei vieți; și să ne luăm avânt pentru a ‘zbura’ cât mai sus. 

Energia pe care o consumi pentru a-ți îndeplini visele nu numai că va forța mintea și corpul în a căuta permanent soluții, dar va fi și observată imediat de către ceilalți, influențându-i.

Fără a fi entuziast, nu inspiri încredere și nu contribui la bunul mers al lucrurilor. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Memoria inimii

September 1, 2014 19:33 ⋅ Leave a Comment ⋅

heartmemory

“Fii recunoscător pentru tot ce ai și vei avea mai mult. Dacă te concentrezi pe ce nu ai, nu vei avea niciodată destul.”– Oprah Winfrey

Sunt cuvinte simple, aparent nu foarte profunde, dar cu o esență indubitabilă: primești atât cât ți se cuvine, corespunzător gândirii tale. Este un îndemn general valabil, a cărui nepunere în practică va genera o permanentă nemulțumire, stare evident nedorită.. 

Când ești recunoscător pentru toate avantajele de care beneficiezi, reușind să fii mereu conștient de importanța celor mai mărunte gesturi sau facilități și apreciind toate oportunitățile ivite în cale, atunci îți iubești cu adevărat viața. 

Iar dacă această atitudine devine una consecventă, cu siguranță vei înțelege că nu ești deloc un om năpăstuit de soartă, cum credeai uneori, când depresia sau tristețea punea stăpânire pe gândurile tale ascunse.

Printre motivele pentru care trebuie să fii recunoscător este și acela că ți s-a mai acordat încă o zi; dacă  va mai exista sau nu un ‘mâine’, nu ai cum să știi! Dar azi a fost.. și ai avut posibilitatea să faci mult bine sau rău, deopotrivă.

Read More

Posted in: carte, cunoastere interioara, educatie, motivatie, valori

Iubind iubirea.

August 20, 2014 12:16 ⋅ Leave a Comment ⋅

sunsetPL

“Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important și absolut, într-o viață care nu ne dă decât daruri relative.”- Octavian Paler (“Convorbiri cu Octavian Paler”)

De ce vrem dragoste?

Răspunsurile pot fi variate, dar primul care-mi vine în minte este.. pentru că dragostea amplifică frumusețea vieții.

Când iubești, un banal răsărit de soare are o semnificație aparte, iar muzica îți scotocește mai profund mintea și îți îmblânzește simțurile.

Dacă marea te îmbie sau îngândurează.. e un alt fenomen interesant de urmărit. Dar cert e că.. atunci când iubirea te-a acaparat, marea pare a vorbi.. exact pe limba ta. 😉

Toate aceste stări sunt oarecum ‘dictate’ și influențate de sentimentul care ne domină mereu, dându-ne aripi, sau coborându-ne cu putere în adâncul pământului. 

Și totuși.. de ce vrem dragoste? Nu spuneam noi că vrem independență? De ce această schimbare? Poate.. pentru că ne dorim să găsim un celălalt, care să confirme că suntem o altă minune a lumii, nedescoperită încă..?!

Sau pentru că, oricât de narcisiști am fi, iubirea pentru noi înșine se dovedește mereu a nu fi suficientă pentru a ne simți bine?!

Ușor-ușor, ajungem să înțelegem că, deși ne cunoaștem mai toate defectele, vrem acceptarea acestora și oarecum ridicarea lor la rang înalt. 

Avem atât de multe dorințe, pe care sperăm ca cineva să le asculte, aprobe și.. poate chiar să ne ajute să le îndeplinim.. Dacă nu, cel puțin să ne susțină și încurajeze! 

Vrem asemănare, dar și complementaritate. Vrem înțelegere și siguranță, dar și senzații tari. Vrem liniște și relaxare, dar nu atât de multă încât să cădem în amorțeală. Vrem cuvinte și fapte, împletite cu măiestrie, precum firele unei țesături de mare finețe.. 

Dar.. ce amestec are DRAGOSTEA în toate acestea? Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Pe drumul tău..

August 10, 2014 12:59 ⋅ Leave a Comment ⋅

sunset

Pentru a accepta ajutorul, trebuie mai întâi de toate să simți această nevoie și să fii pregătit a recunoaște deschis acest adevăr. De cele mai multe ori, presiunea celorlalți asupra noastră ne poate îndemna să opunem și mai multă rezistență, să negăm orice și să ne încăpățânăm a trai într-o permanentă luptă cu ei și ideile lor..

Și-atunci.. care este câștigul? Stresul ambelor tabere și o nesfârșită contradicție, care va consuma energia și va stoarce răbdarea până la ultima picătură, dând vieții coordonate noi, sau chiar forțând-o a pluti în derivă!!?? 

Timpul necesar înțelegerii și conștientizării necesității de a primi ajutor diferă de la persoană la persoană, și nu se poate estima precis dacă va fi nevoie de “o viață de om” sau doar de câteva clipe..

Când situația e cronică, ultima variantă iese din discuție. (Să nu uităm: obișnuința este a doua mamă!)

În toată această perioadă de așteptare, este bine să te concentrezi asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru tine, cum ar fi a-ți trăi viața în cel mai plăcut mod 🙂 și a nu insista la nesfârșit, spre a-l convinge pe celălalt să coopereze. 

Până la urmă, fiecare este responsabil de situația în care se află, iar ceilalți îi pot fi doar sprijin, atât de mult timp cât consideră ei că are sens să aștepte ca ‘miracolul schimbării’ să se întâmple. 

Așadar, ai răbdare, dar nu uita de tine și nevoile tale! Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Acceptarea ajutorului

August 6, 2014 16:47 ⋅ Leave a Comment ⋅

mac

Cunoști pe cineva care, în ciuda faptului că este conștient că are nevoie de ajutor, nu vrea să îl accepte, și nici nu recunoaște că are un comportament ‘altfel’, care ar trebui pe alocuri schimbat?

Cunoști un om drag, aflat într-o stare care știi sau simți că îl afectează, măcinându-l interior, dar care nu vrea să facă nici un demers în vederea îmbunătățirii relatiilor cu cei din jur, dar mai ales cu sine însuși?

Știi pe cineva care simți că suferă, posibil chiar neînțelegând exact cauza, dar care vrea să păstreze aparența unei situații de viață firești, din dorința de a nu fi nevoit să se ‘dezbrace’ în public (fie chiar un așa-zis ‘public’ constituit numai dintr-o singură persoană)?

Ești tu însuți afectat de toate acestea, dar mai ales de faptul că sperai ca lucrurile să ia o întorsătură pozitivă, în ciuda situației de început, și să simți îmbunătățiri care să te motiveze a avea răbdare și înțelegere vizavi de tumultul în care te-ai aruncat, plin de entuziasm și speranță? Read More

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Chef.. de viață

August 3, 2014 13:51 ⋅ Leave a Comment ⋅

life

M-am trezit azi-dimineață că nu simțeam nicio tragere de inimă spre a face vreun anumit lucru.

Ce-i drept, nici nu aveam ceva urgent de rezolvat, așa că am preferat să îmi ascult corpul și să încerc să înțeleg ce se întâmplă, fără a mă învinui sau a căuta imediat motivul acestei stări de fapt.

Cu toții avem parte de astfel de momente, în care simțim o amorțire generală, și nu știm ce anume provoacă schimbarea aceasta, pe care nu ne-o dorim deloc. 

În ciuda acestui fapt, am convingerea că, în astfel de perioade, deși aparent nu facem nimic, în realitate mintea lucrează; își pune întrebări și crează legături, rămânând aproape la fel de neobosită ca și mai înainte, când era vizibilă partea noastră efectiv activă, care entuziasmează și impresionează. 

Majoritatea surselor media ne îndeamnă ‘să trăim viața din plin’, făcându-ne să ne simțim parcă obligați să fim fericiți și permanent entuziaști la apariția noului, întocmai cum spunea Francois Brune în cartea sa “Fericirea ca obligație”.

De fapt, este normal să simțim din când în când nevoia de-o pauză, fizică sau mentală, pentru a ne aduna forțele și a putea merge mai departe.

Am realizat că, în toată lipsa mea de vlagă, exista dorința de a face anumite lucruri, ca de exemplu a scrie, a face sport, a mânca, a trăi într-un mediu curat (conștientă fiind că nimeni nu mi-l poate asigura în permanență, dacă nu contribui și eu) sau a efectua o activitate plăcută, cum ar fi vizionarea unui film, etc.

Desigur că aceste dorințe variază și ‘conviețuiesc’ în proporții diferite, în funcție de convingerile, posibilitățile și preferințele fiecărui om. Read More

Posted in: carte, cunoastere interioara, motivatie

Norocul tău..

July 25, 2014 12:00 ⋅ Leave a Comment ⋅

vriendien

“Cel ce nu știe să se bucure de noroc atunci când îl află, n-are dreptul să se plângă când acesta îl părăsește.”– Miguel de Cervantes

Tu ești un om norocos??

Spune-mi câtor persoane ai putea să le dezvalui cele mai ascunse gânduri și cele mai mari defecte ale tale…

Câți te-ar accepta, chiar și după ce ai făcut ceva greșit, și ți-ar înțelege slăbiciunea?

Câți te-ar susține, în ciuda faptelor anterioare, și câtora dintre ei li te-ai descărca, în momentele de neputință sau durere, fără ca apoi să vrei să îi eviti, rușinat de vulnerabilitatea ta?

Câți ar ști să se bucure, împreună cu tine, atunci când ai fi în al nouălea cer, chiar și pentru un motiv care altora li s-ar părea anormal de copilăresc?

Și câți ar plânge, împreună cu tine, sau ar încerca măcar să îți spună că e firesc să simți neputință, dar și să nu îți fie jenă cu ceea ce simți, pentru că nu e nimic straniu în a fi și a te comporta ca un om?

Câți te-ar ajuta, așteptându-te să ajungi singur la momentul de acceptare de sine, sau a realității care de multe ori e inexplicabil de crudă? Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Din culise.

July 14, 2014 13:28 ⋅ Leave a Comment ⋅

“Actorii trebuie să se ridice deasupra vieții. Întâlnești destui oameni comuni, șterși, în viața de zi cu zi, și nu văd de ce ar trebui să îi aducem și pe scenă.” – Ninon de Lenclos

culise2

Evident, modele bune încă există, iar nouă ne sunt scoase la iveală, cu anumite ocazii, puterea lor de dăruire, dar și curajul și constanța în a nu-și uita scopul (în cazul actorilor- arta). 

Și viața este tot o scenă, în care fiecare dintre noi ne jucăm rolurile, mai mult sau mai puțin conștienți că e posibil să câștigăm admirația celorlalți, dar și să ne pierdem propria stimă de sine.

Luptăm să obținem un rol bun, ca apoi să îl jucăm frumos, așa încât să putem primi la final binemeritatele “aplauze”. 

Dar.. ce se întâmplă în culise? Ce gânduri îl copleșesc pe faimosul actor? E mulțumit de prestația sa, ori îl îneacă în tăcere lacrimile?

Oare va recunoaște vreodată, față de admiratorii săi, că nu i-a plăcut rolul primit, sau că nu s-a putut mula, așa încât să i se potrivească, și totuși nu a renunțat la el, din orgoliu? 

Va admite cumva că a greșit, nelăsând locul altcuiva, potrivit acelui rol, iar el să caute un altul, care să rezoneze cu ființa sa?

Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Învinge dezamăgirea!

July 10, 2014 10:14 ⋅ Leave a Comment ⋅

rose1

“Fiecare are dreptul la dezamăgire.” 🙂 – Octavian Paler

Dezamăgire- un cuvânt a cărui pronunție deja îți schimbă expresia feței..

În viața noastră, momentele de dezamăgire sunt nenumărate și pot avea efecte covârșitoare, mai ales dacă așteptările au fost prea mari.

Neconcordanța realitate- așteptări ne transformă în primul rând mental, pentru că cele mai multe din evenimentele acestei vieți se petrec în mintea noastră.

Modalitățile de acțiune a acestui “virus” sunt diverse, și e greu de spus care dintre ele va avea o pondere mai mare asupra noastră, pentru că noi vrem să fim înțeleși și apreciați pe toate planurile: serviciu, relație, prietenii.. Dar, în funcție de vârstă și moment, poate că unul dintre ele va prima.

În adolescență, reacțiile celui mai bun prieten, aprecierile profesorilor, acordurile sau dezacordurile părinților, pot fi considerate primordiale. Mai târziu, eșuarea unei relații poate fi mult mai devastatoare decât  rezultatele la un examen.

Coordonatele se schimbă, dar efectul este mereu în primul rând mental, urmat apoi de cel comportamental.

În funcție de modul cum percepem schimbarea și de cât de bine suntem pregătiți să îi facem față, vom asimila acea angoasă, menținând-o vie, sau o vom transforma în ceva util, care să ne ajute să ne autodescoperim și transformăm, în funcție de datele actuale. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Speranță și vis să-mplinim!

July 4, 2014 15:11 ⋅ Leave a Comment ⋅

rose2Sunt zile în care pulsul normal scade, soarele e mai puțin arzător și zâmbetele ni se schimonosesc.

Controlul e preluat de pasivitate- negarea sau amânarea rezolvării problemelor reale și închipuite, care se perindă prin mintea noastră. Omogenitatea este perfectă, și-n mod firesc acesta ar fi un semn bun.. dar nu e!

Ne înecăm într-un ocean de amărăciune, savurând fiecare picătură, deși am vrea ca dintr-un moment în altul să apară un vapor salvator. Iar dacă acesta întârzie, așteptăm să se-ntâmple ce-i dat să se-ntâmple, uitând că am putea să înotăm și noi până la acel vapor, chiar dacă momentan e doar o iluzie.

Dar ce-ar fi dacă l-am numi vis, ca să ne păstrăm optimismul și doza de încredere?!

Oare nu e viața aceasta formată din multe vise, care se concretizează doar în măsura în care acționezi permanent, fără a uita de ele? Oare nu e nevoie de un timp și moment anume, până când ele se întrepătrund, transformându-se din gânduri în fapte?

***Gândește: ca să construiești un om de zăpadă trebuie să rostogolești bulgărele un timp, dar mai întâi trebuie să ai zăpada. Apoi.. deși știi că se va topi într-o zi, când bucuria de a-l construi primează, toate celelalte motive de a renunța dispar. ***

Răbdarea, sau aplicarea teoriei picăturii de apă care curge fără oprire, reușind să erodeze, în ciuda aparentei lupte în zadar, ar putea fi soluția rezolvării multor dileme.

A spera, fără a înceta să și acționezi cu pași mici, în ciuda momentelor inerente de slăbiciune și neputință care apar (blocându-ne mintea pentru o clipă), este cu adevărat o dovadă de tărie a caracterului.

Cred că nu e nevoie să ni se spună că acele vise trebuie să fie cu adevărat frumoase, plăcute și utile, nu inumane. Avem nevoie de viitoare modele bune de urmat de către ceilalți, nu de creaturi capabile doar de distrugere în masă! 

A avea răbdare înseamnă să ai capacitatea de a rezista frustrării de moment și presiunii la care te supun ceilalți, sau viața. Înseamnă să accepți poziția de a fi umil, incapabil de a deține controlul lumii tale; nici nu se pune problema întregului Univers!

Înseamnă să admiți că ești om și greșești, că nu poți și nu știi totul, chiar dacă ți-ar plăcea să ai întotdeauna dreptate și să combați, deținând argumente puternice.

Ca să te poți înălța, e nevoie să stai jos, pentru un timp. Doar așa vei aprecia și te vei bucura de avânt. Read More

Posted in: carte, cunoastere interioara, impresii, motivatie, valori

Raze de soare & picături de ploaie..

June 25, 2014 09:55 ⋅ Leave a Comment ⋅

soare&ploaie

E soare! Și, dintr-o dată, coordonatele sunt altele: nu doar că ne schimbăm hainele, dar și comportamentul nostru este diferit. 

Vrem să ne plimbăm, să ne întâlnim cu prietenii, să stăm afară și să ne relaxăm. Și.. mai mult decât în mod obișnuit, vrem să râdem sau cel puțin să zâmbim mai des. Și o facem!

Chipul nostru, în mod firesc serios și preocupat, se destinde; și suntem mult mai deschiși oportunităților, mai calzi și mai toleranți. 

Ca prin minune, pesimismul, nervozitatea și tristețea dispar, și o stare generală de bine ne invadează corpul și sufletul.. 

Studiile realizate de oamenii de știință au ajuns la concluzia că razele solare au efecte biologice directe asupra oamenilor, anumite particule energetice ale acestora influențând pozitiv stările afective. Așadar, e o minune explicabilă! 

E de înțeles că, atunci când e cald, ești mai dispus să explorezi și să ieși din casă.

Dar e la fel de explicabilă dorința spontană de a lega prietenii sau de a zâmbi? Este acesta un motiv suficient de puternic încât să uiți de intemperiile vieții și să fii dispus să o iei de la capăt? Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Să iubim cărțile!

June 12, 2014 23:04 ⋅ Leave a Comment ⋅

books

În goana nebună a vieții, ne pierdem în amănunte, de multe ori iluzorii, și ne îndepărtăm de pilonul existenței noastre- sufletul. 

Îl ignorăm, voit sau nu, sau îl contrazicem, atunci când faptele se dovedesc a fi altfel decât credințele noastre de moment. Ba chiar ajungem să ne luptam cu el! 

Ne propunem să devenim ceea ce nu suntem și poate chiar ceea ce nu agreăm la ceilalți, doar din dorința nebună de afirmare, sau de a ieși din anonimat.

Vrem să ne evidențiem și uităm de Noi.

În acest tzunami al sufletului, ne putem găsi un aliat de nădejde, care să ne susțină necondiționat. E mereu sensibil la sentimentele noastre, ne alină suferințele și ne oferă soluții de viață, din care ne putem inspira, la nevoie, sau doar putem trage învățăminte. 

Cărțile!

 Nimic mai interesant decât a te transpune în situații pe care poate nu vei avea ocazia să le întâlnești niciodată, dar care te forțează să îți imaginezi cum ar fi dacă..

Te înalță, ajungând să te crezi un Prometeu în devenire, sau te coboară, încât în final accepți că viața ta este infinit mai ușoară și mai plăcută decât a altora.

De foarte multe ori, carțile te determină să îți analizezi sufletul cu mai mare atenție, așa încât să te înțelegi cum n-ai putut-o face până în acel moment. 

Cărțile sunt atât de la îndemână, atât de disponibile a ne asculta și răspunde, în felul lor unic, miilor și miilor de întrebări care se cuibăresc în mințile noastre..

Cum să nu le dai voie să îți invadeze spațiul propriu, când sunt atât de discrete, deschise și directe? Cum să nu le vrei aproape, când ele nu te obligă a da răspunsul la întrebări indiscrete sau imediate, nu îți cer să îți descarci sufletul și nici nu te grăbesc a acționa după propriul lor plac? 

Cum să nu le respecți fidelitatea cu care te însoțesc pe drumul vieții, înțelepciunea cu care te învăluie în permanență, sau sinceritatea cu care își dezvăluie  cele mai ascunse secrete? Read More

Posted in: carte, cunoastere interioara, motivatie, valori

Promisiuni

May 30, 2014 15:31 ⋅ Leave a Comment ⋅

promises

“Cel mai bun mijloc de a-ți ține cuvântul este să nu îl dai niciodată.”- Napoleon Bonaparte

Învățăm încă de mici că promisiunile nu trebuie încălcate.. Și totuși, o facem!

Cât de grav este? Ar trebui să gândim că suntem niște oameni răi dacă nu reușim să ne păstrăm cuvântul dat, sau să acceptăm că greșeala este omenească și să mergem mai departe, ca și cum nimic grav nu s-a întâmplat?

Cred că fiecare dintre noi a promis cel puțin o data lucruri care, peste timp, s-a dovedit că nu au putut fi indeplinite. Motivele au fost diferite, credibile sau nu celorlalți, dar oamenii au fost dezamăgiți; și.. mulți au arătat direct ceea ce simt. 🙁

(Nu includem în discuția aceasta promisiunea de a păstra un secret, pentru că știm cu toții ce înseamnă un secret..)

Desigur că este foarte important mobilul promisiunii!..

Promit ca să obțin ceva (poate încrederea ?), promit ca să dau celuilalt siguranță în ceea ce urmează să fac, promit ca să mă oblig a-mi duce la capăt acțiunea dorită.. 

Unii promit din obișnuință, pentru că acest cuvânt li se pare unul ca oricare altul și cred că a fost inventat tocmai pentru a fi folosit. Și-atunci.. de ce să nu îl rostească? 😀

Alții promit pentru a scăpa de acuzații, sau pentru a orienta atenția asupra altui subiect și a-l evita pe cel neplăcut… 

Dar.. sunt mulți care înțeleg că o promisiune nu conține neapărat verbul “a promite”, ci se formulează în așa fel încât capătă același sens. Poate chiar prin necuvinte? 

“Doar cu ochii şi cu un semn din cap faci adesea un jurământ mult mai solemn decât în faţa Curţii cu juri.” (Honore de Balzac) Read More

Posted in: cunoastere interioara, educatie, motivatie, valori

Râzând..

May 19, 2014 14:54 ⋅ Leave a Comment ⋅

Happy My

Vrem să fim mereu tineri, să inspirăm pofta de viață, mulțumire și încredere în noi și ceea ce facem. Vrem să fim plăcuți, admirați, să surprindem întotdeauna și.. să lăsăm, dacă se poate, să planeze o umbră de mister asupra noastră, ca să părem mai interesanți. 😉 

Vrem să insuflăm pozitivism, să influențăm mentalități ce ni se par clișee învechite, să inspirăm forță, siguranță și entuziasm.

Dar uităm că avem puterea să facem toate acestea, și nu ne dăm seama la timp cât de repede și ușor este să abordăm viața într-o manieră pozitivă, schimbând nu doar mediul în care trăim, ci și pe noi înșine! 

De nenumărate ori o facem în mod natural, firesc, și ceilalți beneficiază o data cu noi de efectele “miraculoase” ale acestui așa-zis secret. 

De fapt, nu e deloc un secret; e ceva la îndemâna oricui, dacă știm să ne vrem binele, conștientizând importanța acestui mic “truc”: râsul!

Nu e nimic mai frumos, mai plăcut, mai molipsitor, mai atractiv și mai relaxant decât râsul!

Cercetătorii au descoperit că aproximativ 50% dintre oameni răspund unui râset râzând, pentru că entuziasmul unora îi bucură și pe ceilalți- indiferent dacă persoanele se cunosc dinainte sau sunt total străine!

Chiar dacă sunetul nu este întotdeuna atât de melodios cum am vrea (dimpotrivă, uneori este chiar iritant), și asta provoacă râsul celorlalți, îndepărtând stresul cotidian. 

Râzând, chiar pari mai tânăr, pentru că expresia feței se modifică instantaneu, mușchii relaxându-se.. Și cine nu vrea să vadă în jur fețe vesele, jucăușe și energizante? Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Mici bucurii

May 8, 2014 08:36 ⋅ Leave a Comment ⋅

joy

Zilele de naștere sunt pentru mulți dintre noi momente deosebite, pe care le tratăm cu fast, sau doar sunt perioade clare de conștientizare a însemnătății fiecărei zile pe care o trăim…

Dar, oricât de mult le-am aștepta sau nu, un lucru e cert: sunt zile în care am vrea să ni se acorde o atenție specială, așa încât să simțim iubirea și afecțiunea celor care ocupă un loc aparte în inima noastră.

Sau, cel puțin, să nu fim ignorați! 😉

E frumos să simți multă energie pozitivă îndreptată către tine.. și normal că te simți mult mai bine atunci când atenția celorlalți te copleșește, chiar și numai pentru o zi. Așa ți se confirmă faptul că ești important pentru ceilalți, fie ei și în număr foarte mic.

Dacă ești norocos ca cei pe care îi consideri speciali să îți întoarcă această “favoare”, poți să spui că ai o viață plină de sens. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Dor de viață..

April 28, 2014 11:58 ⋅ Leave a Comment ⋅

 a memory

Nu pot să înțeleg cum ajung unii oameni să spună “nu mai vreau să trăiesc”, sau “dacă mâine aș dispărea, nu m-aș supăra”..

Oameni sănătoși, aflați în situații dificile, care, în culmea disperării sau dezamăgirii, au renunțat mental la visele și speranțele lor într-o viață mai bună. Oameni care au uitat să aprecieze frumosul din jur și nu mai pot observa darurile primite de la Dumnezeu, de care poate alții nu au avut parte..

Înțeleg însă că uneori tristețea e atât de apăsătoare, încât e greu să mai vezi esența vieții, pentru o vreme.. și că vederea ți se poate împăienjeni atât de tare, figurat vorbind, încât nu te mai poți concentra să găsești soluții. 

Dar viața este și va fi o continuă contradicție, care parcă vrea să ne uimească permanent: unii nu vor să mai trăiască, alții nu știu cum să facă să trăiască mai mult.

Unii se dau învinși prea devreme, alții luptă până la capăt, cu ultimele lor forțe, deși știu că tot la același final se ajunge.

Diferența majoră este felul cum se bucură sau nu de ceea ce au și pot face cu momentele sau anii pe care îi mai au la dispoziție. 

Din păcate, comparativ cu oamenii, animăluțele de companie nu pot vorbi despre durerile lor decât prin priviri sau modificări de atitudine și comportament. Ele încearcă să ne atragă atenția asupra schimbărilor intervenite, dar se poate uneori să fie prea târziu, ori ceva imposibil de stopat.

Ele vor în continuare să trăiască și să își iubească familia adoptivă; nici nu se gândesc la o alternativă. Și s-a dovedit clar că sunt inteligente, dar această variantă de a-și abandona stăpânii, fără să anunțe cumva, nu intră în categoria variantelor posibile, pentru ele.

Poate pentru că sunt atât de bune la suflet și prea fidele ca să ia în calcul câtuși de puțin acest aspect? Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori
Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers:

Skip to toolbar