Author Archives: Simona Gîrbea

“Actorii trebuie să se ridice deasupra vieții. Întâlnești destui oameni comuni, șterși, în viața de zi cu zi, și nu văd de ce ar trebui să îi aducem și pe scenă.” – Ninon de Lenclos

Evident, modele bune încă există, iar nouă ne sunt scoase la iveală, cu anumite ocazii, puterea lor de dăruire, dar și curajul și constanța în a nu-și uita scopul (în cazul actorilor- arta). 

Și viața este tot o scenă, în care fiecare dintre noi ne jucăm rolurile, mai mult sau mai puțin conștienți că e posibil să câștigăm admirația celorlalți, dar și să ne pierdem propria stimă de sine.

Luptăm să obținem un rol bun, ca apoi să îl jucăm frumos, așa încât să putem primi la final binemeritatele “aplauze”. 

Dar.. ce se întâmplă în culise? Ce gânduri îl copleșesc pe faimosul actor? E mulțumit de prestația sa, ori îl îneacă în tăcere lacrimile?

Oare va recunoaște vreodată, față de admiratorii săi, că nu i-a plăcut rolul primit, sau că nu s-a putut mula, așa încât să i se potrivească, și totuși nu a renunțat la el, din orgoliu? 

Va admite cumva că a greșit, nelăsând locul altcuiva, potrivit acelui rol, iar el să caute un altul, care să rezoneze cu ființa sa?

Read More

“Fiecare are dreptul la dezamăgire.” 🙂 – Octavian Paler

Dezamăgire- un cuvânt a cărui pronunție deja îți schimbă expresia feței..

În viața noastră, momentele de dezamăgire sunt nenumărate și pot avea efecte covârșitoare, mai ales dacă așteptările au fost prea mari.

Neconcordanța realitate- așteptări ne transformă în primul rând mental, pentru că cele mai multe din evenimentele acestei vieți se petrec în mintea noastră.

Modalitățile de acțiune a acestui “virus” sunt diverse, și e greu de spus care dintre ele va avea o pondere mai mare asupra noastră, pentru că noi vrem să fim înțeleși și apreciați pe toate planurile: serviciu, relație, prietenii.. Dar, în funcție de vârstă și moment, poate că unul dintre ele va prima.

În adolescență, reacțiile celui mai bun prieten, aprecierile profesorilor, acordurile sau dezacordurile părinților, pot fi considerate primordiale. Mai târziu, eșuarea unei relații poate fi mult mai devastatoare decât  rezultatele la un examen.

Coordonatele se schimbă, dar efectul este mereu în primul rând mental, urmat apoi de cel comportamental.

În funcție de modul cum percepem schimbarea și de cât de bine suntem pregătiți să îi facem față, vom asimila acea angoasă, menținând-o vie, sau o vom transforma în ceva util, care să ne ajute să ne autodescoperim și transformăm, în funcție de datele actuale. Read More

Suntem inteligenți, frumoși, și (credem noi) cu mult mai interesanți decât ceilalți. 🙂

Ne spunem și impunem punctul de vedere cu ușurință și spontaneitate. Credem că merităm să avem ce-i mai bun și să fim tratați frumos, pentru că e evident că ne diferențiem  drastic.

Dar uităm că mai sunt și alți oameni pe lume, cu mult mai inteligenți, mai frumoși, mai deosebiți decât noi, dar din puncte de vedere complet diferite. Și uităm să fim toleranți, să acceptăm diversitatea de opinii și adevăruri.

Uităm că fiecare dintre noi este unic și nu trebuie să-l desconsiderăm pe cel ce nu știe tot ceea ce știm noi. Cu toții avem lipsuri!

Creăm generații de oameni care, fie că vrem sau nu, ne vor depăși. Și nu ne este teamă de această transformare, chiar dacă suntem perfect conștienți de o oarecare “micime” ce ne va cuprinde, atunci când copiii noștri vor crește și vor fi mult mai rapizi în gândire și mai flexibili în utilizarea tehnologiilor mereu în schimbare.

Pentru că nu putem stopa evoluția și nu ar fi drept să cerem celorlalți să stea pe loc, ca să ne aștepte să fim egali.

Putem însă să cerem răbdare și înțelegere, dar mai ales ajutor. Read More

Întâlnirile cu oamenii din viața noastră par a fi deseori neînsemnate, însă această concepție se poate schimba radical, dupa ani și ani. De-abia atunci le înțelegi și descoperi sensul, ajungând în situația de a spune “ acum înteleg de ce..!”. 

Dacă am acorda atenția cuvenită fiecărei întâmplări și nu am mai fi atât de grăbiți să ajungem într-o destinație mereu necunoscută, precum actorii care își încheie rolul și se gândesc imediat la cât de incitant va fi următorul, poate am reuși în timp util să decodăm sensul fiecărei apariții, oricât de insignifiantă ar părea la prima vedere. 

Pentru că, fie că ți-e clar acum sau nu, fie că accepți acum această idee sau nu, în interiorul tău te-ai nascut cu capabilitatea de a înțelege neînțelesul și a pătrunde prin multe labirinturi, aparent foarte întortocheate.

Fiecare om este o posibilă oglindă a ta, un posibil sprijin (la nevoie), o mică lecție, sau un viitor întreg univers.. 🙂 Timpul ți-o va dovedi!

Privește oamenii cu care intri în contact și acordă-le cât mai multă atenție, așa încât să descifrezi sensul apariției lor în viața ta.

Pune-ți la timp întrebări, analizează ce e de analizat, și nu uita să treci la acțiune, fără să eziți a alege ce ți se potrivește ție și fără a ține cont de șușotelile celor din jur.

Inima știe cum să bată singură, așa că nu o subestima, dictându-i tu ritmul, că ea oricum va face tot ce știe mai bine! Read More

În adolescență, de obicei, suntem tranșanți: lucrurile stau așa cum vrem noi sau nu vor fi deloc. Cale de mijloc nu există!

Credem că adevărul trebuie să fie absolut, iar când descoperim că nu e așa.. eliminăm definitiv din viața noastră persoana care ne dezamăgește (sau care a făcut ceva nepotrivit principiilor noastre).

Suntem plini de speranțe, curaj și vise, și privim încrezători spre viitor. Și poate că nu știm exact ce vrem de la viață, dar suntem siguri că vom obține, atunci când vom afla! 😉

Știm exact cum arată bărbatul sau femeia dorită, suntem hotărâți să impunem limite și să acceptăm doar ceea ce se potrivește exact așteptărilor noastre.

Trecem cu ușurință de la o prietenie la alta, convinși fiind că viața e lungă și avem timp să ne facem prieteni adevărați..

Considerăm că merităm atenție, respect și admirație, și ne propunem solemn să nu acceptăm niciun compromis din partea celor ce încalcă dorințele noastre.

Anii trec, și visele încep să dispară rând pe rând.

Iar noi ne străduim să ignorăm cât mai diplomatic cu putință acea voce interioară, care vrea să ne amintească mereu de planurile făcute.

Realitatea ne învăluie ușor, conturul perechii visate se evaporă, și mulți dintre noi acceptăm ce găsim, fără a mai ține seama de ceea ce am enumerat mai demult în lista noastră imaginară ca fiind necesar de bifat.

Voiam blond, dar nici brunetul nu-i prea rău, voiam facultate- dar nici liceul nu-i așa de ușor, voiam 2-3 copii (cel puțin).. dar unul devine suficient.

Voiam..  multe!! 🙂 Read More