Author Archives: Simona Gîrbea

“Fiecare are dreptul la dezamăgire.” 🙂 – Octavian Paler

Dezamăgire- un cuvânt a cărui pronunție deja îți schimbă expresia feței..

În viața noastră, momentele de dezamăgire sunt nenumărate și pot avea efecte covârșitoare, mai ales dacă așteptările au fost prea mari.

Neconcordanța realitate- așteptări ne transformă în primul rând mental, pentru că cele mai multe din evenimentele acestei vieți se petrec în mintea noastră.

Modalitățile de acțiune a acestui “virus” sunt diverse, și e greu de spus care dintre ele va avea o pondere mai mare asupra noastră, pentru că noi vrem să fim înțeleși și apreciați pe toate planurile: serviciu, relație, prietenii.. Dar, în funcție de vârstă și moment, poate că unul dintre ele va prima.

În adolescență, reacțiile celui mai bun prieten, aprecierile profesorilor, acordurile sau dezacordurile părinților, pot fi considerate primordiale. Mai târziu, eșuarea unei relații poate fi mult mai devastatoare decât  rezultatele la un examen.

Coordonatele se schimbă, dar efectul este mereu în primul rând mental, urmat apoi de cel comportamental.

În funcție de modul cum percepem schimbarea și de cât de bine suntem pregătiți să îi facem față, vom asimila acea angoasă, menținând-o vie, sau o vom transforma în ceva util, care să ne ajute să ne autodescoperim și transformăm, în funcție de datele actuale. Read More

Suntem inteligenți, frumoși, și (credem noi) cu mult mai interesanți decât ceilalți. 🙂

Ne spunem și impunem punctul de vedere cu ușurință și spontaneitate. Credem că merităm să avem ce-i mai bun și să fim tratați frumos, pentru că e evident că ne diferențiem  drastic.

Dar uităm că mai sunt și alți oameni pe lume, cu mult mai inteligenți, mai frumoși, mai deosebiți decât noi, dar din puncte de vedere complet diferite. Și uităm să fim toleranți, să acceptăm diversitatea de opinii și adevăruri.

Uităm că fiecare dintre noi este unic și nu trebuie să-l desconsiderăm pe cel ce nu știe tot ceea ce știm noi. Cu toții avem lipsuri!

Creăm generații de oameni care, fie că vrem sau nu, ne vor depăși. Și nu ne este teamă de această transformare, chiar dacă suntem perfect conștienți de o oarecare “micime” ce ne va cuprinde, atunci când copiii noștri vor crește și vor fi mult mai rapizi în gândire și mai flexibili în utilizarea tehnologiilor mereu în schimbare.

Pentru că nu putem stopa evoluția și nu ar fi drept să cerem celorlalți să stea pe loc, ca să ne aștepte să fim egali.

Putem însă să cerem răbdare și înțelegere, dar mai ales ajutor. Read More

Întâlnirile cu oamenii din viața noastră par a fi deseori neînsemnate, însă această concepție se poate schimba radical, dupa ani și ani. De-abia atunci le înțelegi și descoperi sensul, ajungând în situația de a spune “ acum înteleg de ce..!”. 

Dacă am acorda atenția cuvenită fiecărei întâmplări și nu am mai fi atât de grăbiți să ajungem într-o destinație mereu necunoscută, precum actorii care își încheie rolul și se gândesc imediat la cât de incitant va fi următorul, poate am reuși în timp util să decodăm sensul fiecărei apariții, oricât de insignifiantă ar părea la prima vedere. 

Pentru că, fie că ți-e clar acum sau nu, fie că accepți acum această idee sau nu, în interiorul tău te-ai nascut cu capabilitatea de a înțelege neînțelesul și a pătrunde prin multe labirinturi, aparent foarte întortocheate.

Fiecare om este o posibilă oglindă a ta, un posibil sprijin (la nevoie), o mică lecție, sau un viitor întreg univers.. 🙂 Timpul ți-o va dovedi!

Privește oamenii cu care intri în contact și acordă-le cât mai multă atenție, așa încât să descifrezi sensul apariției lor în viața ta.

Pune-ți la timp întrebări, analizează ce e de analizat, și nu uita să treci la acțiune, fără să eziți a alege ce ți se potrivește ție și fără a ține cont de șușotelile celor din jur.

Inima știe cum să bată singură, așa că nu o subestima, dictându-i tu ritmul, că ea oricum va face tot ce știe mai bine! Read More

În adolescență, de obicei, suntem tranșanți: lucrurile stau așa cum vrem noi sau nu vor fi deloc. Cale de mijloc nu există!

Credem că adevărul trebuie să fie absolut, iar când descoperim că nu e așa.. eliminăm definitiv din viața noastră persoana care ne dezamăgește (sau care a făcut ceva nepotrivit principiilor noastre).

Suntem plini de speranțe, curaj și vise, și privim încrezători spre viitor. Și poate că nu știm exact ce vrem de la viață, dar suntem siguri că vom obține, atunci când vom afla! 😉

Știm exact cum arată bărbatul sau femeia dorită, suntem hotărâți să impunem limite și să acceptăm doar ceea ce se potrivește exact așteptărilor noastre.

Trecem cu ușurință de la o prietenie la alta, convinși fiind că viața e lungă și avem timp să ne facem prieteni adevărați..

Considerăm că merităm atenție, respect și admirație, și ne propunem solemn să nu acceptăm niciun compromis din partea celor ce încalcă dorințele noastre.

Anii trec, și visele încep să dispară rând pe rând.

Iar noi ne străduim să ignorăm cât mai diplomatic cu putință acea voce interioară, care vrea să ne amintească mereu de planurile făcute.

Realitatea ne învăluie ușor, conturul perechii visate se evaporă, și mulți dintre noi acceptăm ce găsim, fără a mai ține seama de ceea ce am enumerat mai demult în lista noastră imaginară ca fiind necesar de bifat.

Voiam blond, dar nici brunetul nu-i prea rău, voiam facultate- dar nici liceul nu-i așa de ușor, voiam 2-3 copii (cel puțin).. dar unul devine suficient.

Voiam..  multe!! 🙂 Read More

“Orgoliul e buzduganul fricii”– Ioan Gyuri Pascu, “În căutarea armoniei”

Nu e deloc ușor să recunoaștem când acționăm din orgoliu, și nu din alte motive, dar ne este destul de ușor să observăm la ceilalți când orgoliul pune stăpânire pe acțiunile lor. 😉

Se întâmplă astfel deoarece întotdeauna este mai ușor să vezi defectele altora, decât pe ale tale, lucru ușor de observat și înțeles, fără a fi nevoie de cercetări științifice. 🙂

Ar fi bine să ne amintim că o părere exagerat de bună despre noi și calitățile noastre poate provoca răni adânci nu numai în sufletul celor tratați necorespunzător, ci și în sufletul nostru.

Chiar dacă inițial considerăm că afirmațiile și deciziile noastre sunt cele potrivite, mai târziu putem descoperi că am îndepărtat oameni care nu ne erau indiferenți.

Și, tot din prea mult orgoliu, deseori nu ne putem retrage cuvintele, ori nu ne putem cere scuze și acționa într-o manieră firească. 

Fie că vrem să recunoaștem sau nu, orgoliul ne definește pe fiecare în parte, în proporții mereu diferite, oscilând înspre modestie, din când în când. 

El apare din nevoia oamenilor de a fi luați în serios, de a li se recunoaște “valorile”, de a le fi apreciate deciziile, sau chiar din neputința de a reacționa spontan și argumentat în fața criticilor, constructive sau nu.

Toate acestea îi determină pe unii oameni să reacționeze în mod penibil, chiar copilăresc, și să nu mai gândească rațional. 

Dacă ne-am putea distanța puțin de situație și am privi-o din exterior, obiectiv, poate am reuși să înțelegem motivele care determină ostilitatea comportamentului nostru, sau impulsivitatea, declanșate de acest flagel- orgoliu.

Este nevoie însă de o analiză profundă și sinceră pentru ă conștientiza adevărata realitate a consecințelor actelor pe care le desfașurăm, dar mai ales a factorilor ce le cauzează.

Și, din păcate, nu toți putem să acceptăm adevărul, nici chiar în forul nostru interior, dar în fața altora…! Read More

“Iubirea trebuie învățată, încercată și experimentată… prima atingere nu reprezintă niciodată expresia ei desăvârșită…”- Octavian Paller

Relațiile încep aproape întotdeauna într-o notă optimistă, visătoare, enigmatică și motivantă; și, desigur, foarte revitalizantă! 🙂

Nimeni nu se gândește că, într-o zi, toate acestea se pot evapora, și vor fi înlocuite de nepăsare, inatractivitate, banalitate și maximum de tristețe posibilă.. 🙁

O să spui, probabil, că se poate și mai rău! Și răspunsul este că se poate: jigniri, amenințări sau chiar violență, reacții în urma cărora suferința este poate infinit mai mare.

În funcție de caracterul partenerilor, de gravitatea situației și respectul existent sau nu între cei doi, toate aceste atitudini și comportamente pot exista.. sau nu. 

În toate relațiile apar conflicte, declanșate de diferențe de opinie și de incapacitatea de a putea ajunge rapid la acea soluție viabilă, care să mulțumească ambele părți implicate. Sau.. ruptura poate avea la bază fisurarea gravă a sentimentelor și imposibilitatea “reparării” acestora.

Oricare ar fi motivul, ambele persoane implicate suferă transformări în planul psihic, durerea resfrângându-se asupra amândurora, în cantități greu de determinat.

Spunea un psiholog că am putea compara senzațiile trăite de cei doi ca fiind asemănătoare cu cele avute la moartea cuiva, pentru că, o dată cu relația, mor visele și speranțele, dar și obiceiurile devenite rutine zilnice (pe cât de plictisitoare, uneori, pe atât de vitale, în prima fază de după despărțire).

Dar ce simt cei doi în acele momente, când înțeleg că totul s-a spulberat, și care sunt reacțiile lor? Read More