“Orgoliul e buzduganul fricii”– Ioan Gyuri Pascu, “În căutarea armoniei”
Nu e deloc ușor să recunoaștem când acționăm din orgoliu, și nu din alte motive, dar ne este destul de ușor să observăm la ceilalți când orgoliul pune stăpânire pe acțiunile lor. 😉
Se întâmplă astfel deoarece întotdeauna este mai ușor să vezi defectele altora, decât pe ale tale, lucru ușor de observat și înțeles, fără a fi nevoie de cercetări științifice. 🙂
Ar fi bine să ne amintim că o părere exagerat de bună despre noi și calitățile noastre poate provoca răni adânci nu numai în sufletul celor tratați necorespunzător, ci și în sufletul nostru.
Chiar dacă inițial considerăm că afirmațiile și deciziile noastre sunt cele potrivite, mai târziu putem descoperi că am îndepărtat oameni care nu ne erau indiferenți.
Și, tot din prea mult orgoliu, deseori nu ne putem retrage cuvintele, ori nu ne putem cere scuze și acționa într-o manieră firească.
Fie că vrem să recunoaștem sau nu, orgoliul ne definește pe fiecare în parte, în proporții mereu diferite, oscilând înspre modestie, din când în când.
El apare din nevoia oamenilor de a fi luați în serios, de a li se recunoaște “valorile”, de a le fi apreciate deciziile, sau chiar din neputința de a reacționa spontan și argumentat în fața criticilor, constructive sau nu.
Toate acestea îi determină pe unii oameni să reacționeze în mod penibil, chiar copilăresc, și să nu mai gândească rațional.
Dacă ne-am putea distanța puțin de situație și am privi-o din exterior, obiectiv, poate am reuși să înțelegem motivele care determină ostilitatea comportamentului nostru, sau impulsivitatea, declanșate de acest flagel- orgoliu.
Este nevoie însă de o analiză profundă și sinceră pentru ă conștientiza adevărata realitate a consecințelor actelor pe care le desfașurăm, dar mai ales a factorilor ce le cauzează.
Și, din păcate, nu toți putem să acceptăm adevărul, nici chiar în forul nostru interior, dar în fața altora…!
Iar efectele orgoliului pot fi devastatoare, în timp: el te împiedică să ierți, să-ți exprimi emoțiile și sentimentele, să-ți ceri iertare pentru faptele tale, într-un cuvânt, să evoluezi! Și toate acestea se întâmplă numai din cauza fricii de a recunoaște că nu întotdeauna ai dreptate.
Orgoliul împiedică atât manifestarea iubirii, cât și acceptarea acesteia. Și, la fel de important, orgoliul distruge sănătatea și relațiile cu cei dragi.
O caracteristică definitorie a orgoliosului este aceea de a nu suporta să fie contrazis, pentru că el știe mereu orice mai bine, dar și imensa plăcere de a fi mereu flatat.
Conștienți de superioritatea lor (spirituală sau intelectuală), mulți uită că și ceilalți oameni sunt speciali, prin felul lor de a fi, cel puțin din punct de vedere sufletesc. Tocmai aflați în această postură ar trebui să fie mai conștienți de valoarea unică a fiecărui om, dar… când ești orgolios, mintea se întunecă și rațiunea ajunge să fie doar un simplu cuvânt!
Ca să nu te complaci și să fii nevoit a da mereu dreptate orgoliosului, sau să intri permanent în conflict cu el, dându-i de această dată satisfacția de a se lupta să te convingă (reușind să îți epuizeze energia), poți să îl asiguri că îi accepți punctul diferit de vedere și importanța acestuia- pentru el însuți. 🙂
Văzând că este acceptat adevărul lui, acesta nu va mai avea motiv să se lupte! (Problem solved! :D)
Dorința de glorie și flatare aduce după sine renunțări grave. Astfel, orgoliosul sacrifică iubirea, este veșnic nemulțumit și subapreciază continuu pe cei care nu le mângâie orgoliul, așa cum ar fi vrut!
Oamenii, în general, nu pot recunoaște cu ușurință că au greșit. Dar.. atunci când conștientizează că sunt orgolioși, e bine să încerce a scăpa de această “boală”.
Pentru aceasta, trebuie să fie continuu vigilenți cu ei însuși și actele pe care le desfășoară, în raport cu semenii.
A lăsa orgoliul deoparte și a-ți deschide inima- este calea sigură spre vindecare.
Pentru că.. fiecare orgoliu ascunde o frică- de a fi mult criticat, aspru judecat, de a nu fi iubit.. etc.
Și fiecare om cu orgoliu este, de fapt, un om care suferă în tăcere, deoarece vrea să fie înțeles și acceptat, fără a explica mereu motivele alegerilor și deciziilor sale!
Printr-o analiză sinceră a situațiilor de viață în care ne-am lăsat orgoliul să ia amploare și să ne domine, iar în final prin contracararea acestuia, am putea reuși să ne eliberăm de el, așa încât să învățăm să iubim frumos.
Pentru aceasta, e nevoie de multă voință, exercițiu permanent și o luptă continuă cu noi înșine, care să ne confere, în final, liniștea interioară necesară, așa încât să ne putem îndrepta energia spre alte lucruri, cu adevărat valoroase, pozitive și constructive.
A conștientiza că ai atât calități, cât și defecte, că e normal să ai sentimente atât pozitive, cât și negative, te ajută să anihilezi dorința de a domina continuu doar pentru a dovedi altora că ești mult mai bun decât ei.
“A te agăța de ceva este ca și cum ți-ai ține respirația. Până la urmă te vei sufoca. Singura cale de a obține ceva este de a-i da drumul. Dă-i drumul și-ți va aparține pentru totdeauna.”– Deepak Chopra
