Cum de le este atât de ușor florilor să revină la viață și chiar să înflorească în fiecare an?
Cât curaj trebuie să aibă ele, ca să înfrunte pericolul zilnic de a fi oricând distruse!?
Precum se știe, florile stau în ploaie, frig sau soare puternic, mai nimeni nu le îmbrățișează, și rareori încearcă cineva să le vorbească. Și, ca să fie totul și mai complicat, nu se pot mișca niciodată!
Cui să spună ce le deranjează, ce își doresc, sau cum se simt?
În timp, s-au obișnuit cu solitutidea și o consideră normalitate, chiar dacă, în adâncul lor, își doreau poate să le fie altfel viața. 🙂
Bunăoară, dacă un copil se gândește să le rupă, nu se pot opune. Trebuie să își accepte condiția și sfârșitul grabnic, deși sperau să fie duse cel puțin într-un loc cald, ca să aibă câteva amintiri frumoase.
De asemenea, dacă acel copil vrea imediat să le arunce, iarăși nu pot obiecta. Iar dacă uită de ele, alergând dupa minge sau fluturi, trebuie să fie înțelegătoare și tolerante. Cum altfel?
Și cum să poată lupta pentru viața lor dacă nu se pot mișca sau exprima?
Dar cu noi, oamenii, lucrurile stau complet diferit!
Ne putem deplasa singuri, putem comunica celorlalți gândurile noastre, sau ne putem împotrivi atunci când nu concordăm în gândire sau fapte.
Putem alege să avem răbdare sau nu, dacă vrem să trăim unde ne-am născut sau nu, și.. desigur, putem alege să schimbăm aproape tot în jurul nostru.
Și, chiar dacă se întâmplă cumva să nu avem un loc cald, cel puțin putem merge să îl căutăm.. Există șansa să îl găsim! 😉
Putem cerceta locuri noi și ne putem muta dintr-un loc în altul, reușind cu ușurintă să ne adaptăm.
Ar trebui să învățăm de la flori să fim mai rezistenți în fața vicisitudinilor vieții și să ne acceptăm cu fruntea sus menirea și perisabilitatea.
În același timp, să ne bucurăm de toate privilegiile cu care ne-a înzestrat viața: posibilitatea de a ne deschide sufletul, de a ne schimba starea de spirit sau aceea de a ne manifesta bucuria sau tristețea, așa încât cineva să se poată bucura împreună cu noi, sau chiar să ne susțină.
Cui nu îi place să poată avea alternative? Numai că.. nu toți ne amintim de ele și ne panicăm.
Uităm că, în comparație cu alte viețuitoare sau plante de pe această planetă, avem mult mai multe variante de a ne manifesta priceperile sau abilitățile și de a le utiliza într-un scop nobil.
Să nu uităm că putem avea pasiuni, a căror descoperire poate să ne ajute să “înflorim”! Nu la fel de frumos precum florile, dar la fel de emoționant.. 🙂
Dacă ele, florile, care sunt atât de fragile, pot împinge pământul cu delicatețe, așa încât să iasă la suprafață și să ne bucure nouă privirile preț de câteva zile, cu siguranță noi avem forța și capacitatea de a face mult mai multe..
Putem fi mai perseverenți, mai determinați, mai dedicați pasiunilor și tuturor acelor acțiuni care ne îmbunătățesc și înfrumusețează planeta și viața.
“Viaţa asta e a ta! Fă-ţi curaj să alegi ceea ce vrei să faci şi să o faci bine. Fă-ţi curaj să iubeşti ceea ce vrei în viaţă şi să iubeşti sincer. Fă-ţi curaj să păşeşti în pădure şi să fii o parte a naturii. Fă-ţi curaj să îţi controlezi propria viaţă. Nimeni altcineva nu poate să facă asta pentru tine. Fă-ţi curaj să îţi faci viaţa fericită.” – Susan Polis Schutz