***
Sarcini greu de îndeplinit, tensiune, disconfort, probleme aparent fără rezolvare, care ne dau mari bătăi de cap. Cu siguranță recunoaștem aceste stări cu care ne confruntăm pe toată perioada existenței noastre.
Se întâmplă să uităm, dar creierul percepe și ‘înmagazinează’ toate experiențele noastre, definindu-le ca fiind pozitive sau nu.
Supus solicitarilor externe, corpul este forțat a elibera ‘hormonii de stres’, pentru a se apăra, iar felul cum reacționăm în momentul când suntem supuși factorilor provocatori de stres influențează starea noastră generală în bine sau rău.
Și, deși toți avem resurse personale pentru a combate stresul, nu știm cum să le folosim, ori nu o facem pentru că la început nu anticipăm gravitatea situației și apoi ajungem să ne panicăm, îngreunând depășirea acelei stări.
Insomniile, durerile de cap sau migrenele, oboseala cronică, deficitul de atenție, iritabilitatea, anxietatea, izolarea sau consumul excesiv de alcool sau tutun, sunt doar câteva din reacțiile pe care le putem avea atunci când ne confruntam cu evenimente stresante.
Și cine să fie responsabil de toate acestea și să ia atitudine, decât noi înșine? Read More
Unii părinți spun copiilor că, pentru a reuși să își atingă scopurile, trebuie să insiste.
Ce-i drept, și a persista este o calitate, necesară multora care renunță imediat ce intâmpină dificultăți.
Păcat că sfatul acestor părinți este însă incomplet, motiv pentru care, în ciuda insistențelor, eșecul este inevitabil.
Un părinte bun i-ar spune copilului său că rețeta succesului în viață este să facă ceea ce îi place și îi aduce enormă bucurie. Să insiste adică în acel domeniu care îi aduce satisfacție sufletească, acel ceva care îl entuziasmează, hrănindu-l mental și emoțional. Să insiste atâta timp cât simte că trebuie, măsuratoarea fiind în proprii-i ochi.
Și iarăși din păcate, sfatul acesta, primit de la părinți sau poate alți oameni buni, se aplică deseori oricând și oricum.
Insistenta își are și ea sensul ei. Neînțelegându-l la timp și fiind de neclintit în toate relațiile cu ceilalți, crezând că este general valabil, riști să devii ridicol de obositor.
Astfel, se ajunge la exagerări. Insistăm să credem că ceva început trebuie neapărat continuat.. o relație, un sport, o carte, un obicei, un sentiment, o speranță..
Nimănui nu ii plac eșecurile. Și nimeni nu vrea să sufere. Și să sperăm că nu mulți sunt cei ce în mod voluntar produc suferința cuiva. Dar a insista persistând în greșeli nu ajută prea mult.
Încercând la infinit să lupți pentru a capta atenția cuiva, continuând să faci un sport ce nu îți place sau care nu te avantajeaza fizic, citind o carte ce nu te emoționează, dar vrând să demonstrezi că poți s-o faci (fară a fi lectură școlară obligatorie 😉 ), toate aceste acțiuni au urmări pe care le vei suporta în consecință. Riscul e numai și numai al tău. Și totul se rezumă la timp pierdut, de cele mai multe ori. Read More
Pline de agitație, neliniști, îndoieli și așteptări, viețile ni se deapănă ușor, îndreptându-ne sau nu spre ceea ce ne e dat să atingem.
Bucuria și plăcerea sunt lăsate de multe ori pe ultimul plan, din prea multă grijă față de cei dragi nouă, sau din teama de a ne schimba radical viețile.
Bineînțeles că lipsa resurselor financiare, dozarea greșită a timpului, subaprecierea momentului prezent.. toate acestea răpesc din frumusețea vieții și uităm că este irepetabilă și ca tocmai de aceea ar trebui să o apreciem în mod constant.
Dar.. cel mai important impediment în calea bucuriei vieții este modul în care gândim despre ea, precum și algomerația din jurul nostru, căreia îi dăm voie să existe, într-un fel sau altul.
Gândurile bune ne îmbunează, gândurile rele ne înrăiesc, iar mediul sufocant ne închistează mintea, răpind din creativitate, creând disconfort și tulburând visarea.
La fel ca o mașină electrică, trebuie regulat să ne încărcăm bateria, însa e nevoie să ne amintim în timp util că sunt puține locuri de încărcare și să stabilim clar unde o vom face.
Așadar.. să ne gândim la planuri concrete și să ne bucurăm de drumul parcurs spre împlinirea lor.
Cine crede că viața poate fi plină numai de momente frumoase, se înșeală.
Trebuie numai să privim cu speranță spre ceea ce va să vină, considerând situațiile neplacute ca fiind lecții ce ne ajută în dezvoltarea noastră. Read More
În fiecare dintre noi există o voce interioară distructivă, care ne vorbește zilnic.
Chiar dacă îi conștientizăm frecvent prezența, nu înțelegem cu toții nevoia de a o contracara, sau nu știm cum s-o facem.
Specialiștii psihologi spun că toți avem o identitate pozitivă și una negativă, reușind să fim mai buni sau nu, în funcție de care parte domină.
Dacă balanța va înclina mai mult spre partea pozitivă, depinde doar de cât de puternici suntem psihic, sau cât de pregătiți suntem în a combate acea voce interioară.
În momentele de stres sau teamă, inamicul interior iese la iveală mai pregnant, de obicei preluând cuvintele sau expresiile dezarmante ale unor persoane apropiate, critice (de cele mai multe ori parinții, ei înșiși victime ale altor implementări mentale din anii inocenței).
De fapt, gândurile distructive se transmit de la o generație la alta, dar efectele dureroase nu sunt conștientizate decât în foarte puține situații, așa încât ‘cercul vicios’ continuă să crească. Read More
Ni s-a tot spus, încă de când eram mici, că sportul înseamnă sănătate.
Poate că atunci nu conștientizam foarte bine ce înseamnă această afirmație, și mulți dintre noi nici nu aveam posibilitatea să practicăm un sport anume, sau nu ne simțeam deloc atrași de acest domeniu.
Și totuși, fără să ne dăm seama, prin jocurile specifice vârstei, corpul consuma caloriile necesare, așa încât să se mențină frumos și armonios.
(Probabil nici nu simțeam vreo durere, cu excepția loviturilor provocate în timpul jocurilor, așa cum nici magazinele nu erau înțesate cu dulciuri apetisante, ca acum! 🙂 )
Problemele de atunci erau de multe ori prea mari pentru un corp atât de mic, iar nevoile ramâneau constat în acelasi stadiu de nevoi. Dar jocurile, prieteniile nenumărate, sincere și dezinteresate, ne ajutau să uităm imediat orice grijă.
Chiar dacă uneori cerințele erau mari, reușeam să le dăm de cap cumva. Oricum, vârsta era întotdeauna o scuză pe care o puteam folosi, la nevoie. 😀
Acum lucrurile s-au cam schimbat.
Am înaintat în vârstă și nu mai mergem la școală, așadar sportul nu mai e o materie obligatorie, și nici să ne jucăm nu mai este ‘ocupația’ noastră.
Prieteniile sunt mai rare, dezamăgirile de cu totul alt gen, cerințele noastre se focusează acum asupra propriilor copii, însă responsabilitățile ne sunt aproape fixe, de multe ori neputând a fi preluate de altcineva.
Din cauza multor factori care presează asupra noastră, forțând să mergem mai departe oricât de dificilă ar fi situația, nu mai găsim timp să ne revenim.
Tragem de noi, mintea și trupul simțind o presiune permanentă, de care nu știu cum să se elibereze dacă noi nu intervenim și nu avem grijă de ele cumva.
Ca să nu ajungem în ‘colaps’, e clar că trebuie să acționăm din timp.
Din nefericire, sunt multe cazuri în care acțiunea este amânată, iar cauzele sunt devastatoare: depresii, sinucideri, obezitate, diverse boli psihice, îmbătrânire prematură, ori relații complet distruse, fără șanse de reabilitare.
Am fi putut interveni cumva, dacă ne-am fi amintit de ceea ce ni s-a tot spus la școală, în copilarie. Poate acel “Mens sana in corpore sano” spus de poetul roman Juvenal în urmă cu ceva mii de ani nu ar mai fi rămas doar un citat învățat în treacăt la ora de latină.. Read More
Oricât de mult ne-ar plăcea să muncim și să ne evidențiem, ca să fim eficienți în ceea ce întreprindem și să ne putem bucura de ceea ce realizăm trebuie să nu uităm că avem nevoie de relaxare.
Dar.. dacă auzind acest cuvânt, primul gând indus este de a crede că aceasta înseamnă somn profund sau plimbări în țări exotice și nimic altceva, probabil că ori ești foarte obosit fizic, ori foarte dornic de aventură.
Nu se exclude nici varianta că ai destul de mulți bani și vrei să-i cheltui poate într-un mod inedit, ori că ești un visător irecuperabil. 😀
Desigur că somnul este primordial, esențial in primul rând pentru ca mintea noastră să funcționeze corespunzător, însă nu poate cuprinde toată aria de necesități a căror îndeplinire determină un trai armonios și echilibrat.
Și nici plimbările prin locuri noi nu ar trebui neglijate, pentru că îți îmbogățesc imaginea despre lume și viață.
Dar.. fiecare dintre noi suntem unici, fapt deja cunoscut. Și, deși organismul și psihicul nostru au mecanisme de funcționare asemănătoare, sunt totuși complet diferite de la om la om; așadar, și metodele de abordare a situației trebuie să fie diferite.
Uneori, oricât de mult ai dormi sau te-ai plimba, starea de bine tot nu îți cuprinde spiritul!
Un om obosit fizic își dorește poate cel mai mult să doarmă. Altul, aflat departe de copii, poate că își dorește să îi revadă și să contribuie la buna lor educație; cel certat cu fratele sau sora va fi inevitabil neliniștit datorită acestui aspect, iar cel care nu relaționează ani de zile cu parinții va suferi interior- deși în multe cazuri nu se recunoaște acest fapt..
Celui căruia i-a dispărut cineva drag i se întâmplă să nu poată accepta acest fapt și-l neagă, iar cel pus într-o situație neașteptată și nedorită, va vrea să scape cumva și să evite urmările ei..
Nici nu se mai discută faptul că cel aflat într-o relație nepotrivită va fi nefericit și va vrea să aiba cu totul și cu totul altă stare! Read More
“În fața imensității mării, simți că-ți cresc aripi.”- Victor Hugo
Încă puțin, și un alt an se scurge ușor..
Cât de multe dorințe ți s-au împlinit? Și cât de multe schimbări vizibile și mai puțin vizibile s-au produs în viața ta, în decursul acestui an?
Cât de mulți oameni s-au apropiat de sufletul tău și câți s-au îndepărtat, doar pentru o perioadă sau poate pentru totdeauna?
Câte locuri noi ai vizitat, așa încât memoria ta să fie împrospătată și inima să se umple de bucurie?
Și care sunt momentele de vârf ale acestui an, raportat la visele tale?
Sunt multe întrebări cărora, răspunzându-le, vei reuși să pui în balanță dorințele și realizările, putând astfel să stabilesti noi obiective, a căror îndeplinire să completeze palmaresul personal.
Alocând puțin timp pentru a-ți face o schemă mentală conținând răspunsurile întrebărilor anterioare, te vei pierde pentru câteva minute în arhiva memoriilor personale, revenind apoi în prezent- mai încărcat de speranță (prin prisma faptului că nimic din ce a părut revoltător de dificil nu a rămas așa), mai mulțumit de tine, și mai conștient că timpul nu trece fără sens.
Vei observa din nou, de-această dată cu ochii minții, că schimbarea este permanentă, iar starea de fericire e doar o opțiune personală. 😉
Vei retrăi preț de câteva clipe bucurii sau dureri, apoi te vei înțelege mai bine pe tine, cel de azi, și îl vei compătimi, înțelege și accepta pe cel ce ai fost, sub efectul întâmplărilor trecute, cărora tu ți-ai dat acordul să se întample.
Te vei ierta iarăși și iarăși, îți vei impune să renaști mai viu ca niciodată, vei continua ce e bun a fi menținut sau vei începe ceea ce ai tot amânat, negăsindu-ți elanul necesar.
Vei lua apoi decizii care să te ajute a te cizela. Vei cunoaște esența schimbării și te vei remonta; pentru că forța exista în tine, dar tu o înăbușeai, cautându-ți scuze.
Pentru că erai și ești om, iar curajul nu iese la suprafață mereu, dacă nu îl convingem într-un mod plăcut că avem nevoie de el pentru a depăși noi praguri, așa încât să ne dovedim nouă înșine că suntem din ce în ce mai buni.
Cum ai de gând să-ți faci viața memorabilă? Te-ai gândit vreodată la asta?
Să luăm un exemplu:
Datorită evoluției tehnologice, aproape oricine poate face zilnic fotografii, pe care le expune apoi unui public larg.
Facebook și Instagram sunt invadate de poze cu animale, peisaje din lumea întreagă, flori, amintiri cu prietenii, dar mai ales.. ‘selfies’. 🙂 Toți vor să impresioneze cumva!
Poate intenția lor este de a fi drăguți și de ajutor (sau să ‘fure’ un zâmbet de pe fața cuiva..) variantă valabilă numai celor cu suflet mare, al căror număr este considerabil mult mai mic decât al celorlalți.
Unii chiar vor să înfrumusețeze ziua cuiva, sau sunt binedispuși și prea plini de iubire și vor să-i molipsească și pe ceilalți. Frumos din partea lor, așa-i?
Iar alții poate vor doar să arate cât de bine se mențin fizic, sau cât de fericiți sunt, în ciuda dezamăgirilor de care au parte. Să ne bucurăm pentru ei?!
Îi recunoaștem de la o poștă pe cei care vor doar să își convingă un ‘ex’ de fericirea ce-a dat peste ei imediat ce relația li s-a destrămat.(Mesajele postate alături sunt de multe ori concludente, așa încât orice dubiu se înlătură într-o clipită!)
Desigur, unii chiar sunt fericiți (cel puțin în momentul declanșării clickului aparatului), nu trebuie să înlăturam probabilitatea aceasta. Și prietenii se vor bucura alături de ei, lucru deloc suficient demonstrabil prin numărul like-urilor primite. 😀
Mai există o categorie, a celor triști, care au nevoie de consolare, sau vor să recâștige persoana iubită, așa că.. recurg la calea de a recunoaște deschis acest fapt, în speranța că vor fi înțeleși și apreciați pentru curajul de a fi sinceri, crezând în același timp că vor reface relația (oricum pierdută, odată ce au nevoie să impresioneze lumea întreagă afișând durerea lor).
Oricare ar fi motivul pentru care o fotografie este făcută publică, scopul general valabil este de a impresiona pe cineva. Read More
“Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important și absolut, într-o viață care nu ne dă decât daruri relative.”- Octavian Paler (“Convorbiri cu Octavian Paler”)
De ce vrem dragoste?
Răspunsurile pot fi variate, dar primul care-mi vine în minte este.. pentru că dragostea amplifică frumusețea vieții.
Când iubești, un banal răsărit de soare are o semnificație aparte, iar muzica îți scotocește mai profund mintea și îți îmblânzește simțurile.
Dacă marea te îmbie sau îngândurează.. e un alt fenomen interesant de urmărit. Dar cert e că.. atunci când iubirea te-a acaparat, marea pare a vorbi.. exact pe limba ta. 😉
Toate aceste stări sunt oarecum ‘dictate’ și influențate de sentimentul care ne domină mereu, dându-ne aripi, sau coborându-ne cu putere în adâncul pământului.
Și totuși.. de ce vrem dragoste? Nu spuneam noi că vrem independență? De ce această schimbare? Poate.. pentru că ne dorim să găsim un celălalt, care să confirme că suntem o altă minune a lumii, nedescoperită încă..?!
Sau pentru că, oricât de narcisiști am fi, iubirea pentru noi înșine se dovedește mereu a nu fi suficientă pentru a ne simți bine?!
Ușor-ușor, ajungem să înțelegem că, deși ne cunoaștem mai toate defectele, vrem acceptarea acestora și oarecum ridicarea lor la rang înalt.
Avem atât de multe dorințe, pe care sperăm ca cineva să le asculte, aprobe și.. poate chiar să ne ajute să le îndeplinim.. Dacă nu, cel puțin să ne susțină și încurajeze!
Vrem asemănare, dar și complementaritate. Vrem înțelegere și siguranță, dar și senzații tari. Vrem liniște și relaxare, dar nu atât de multă încât să cădem în amorțeală. Vrem cuvinte și fapte, împletite cu măiestrie, precum firele unei țesături de mare finețe..
Dar.. ce amestec are DRAGOSTEA în toate acestea? Read More
Pentru a accepta ajutorul, trebuie mai întâi de toate să simți această nevoie și să fii pregătit a recunoaște deschis acest adevăr. De cele mai multe ori, presiunea celorlalți asupra noastră ne poate îndemna să opunem și mai multă rezistență, să negăm orice și să ne încăpățânăm a trai într-o permanentă luptă cu ei și ideile lor..
Și-atunci.. care este câștigul? Stresul ambelor tabere și o nesfârșită contradicție, care va consuma energia și va stoarce răbdarea până la ultima picătură, dând vieții coordonate noi, sau chiar forțând-o a pluti în derivă!!??
Timpul necesar înțelegerii și conștientizării necesității de a primi ajutor diferă de la persoană la persoană, și nu se poate estima precis dacă va fi nevoie de “o viață de om” sau doar de câteva clipe..
Când situația e cronică, ultima variantă iese din discuție. (Să nu uităm: obișnuința este a doua mamă!)
În toată această perioadă de așteptare, este bine să te concentrezi asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru tine, cum ar fi a-ți trăi viața în cel mai plăcut mod 🙂 și a nu insista la nesfârșit, spre a-l convinge pe celălalt să coopereze.
Până la urmă, fiecare este responsabil de situația în care se află, iar ceilalți îi pot fi doar sprijin, atât de mult timp cât consideră ei că are sens să aștepte ca ‘miracolul schimbării’ să se întâmple.
Așadar, ai răbdare, dar nu uita de tine și nevoile tale! Read More
Cunoști pe cineva care, în ciuda faptului că este conștient că are nevoie de ajutor, nu vrea să îl accepte, și nici nu recunoaște că are un comportament ‘altfel’, care ar trebui pe alocuri schimbat?
Cunoști un om drag, aflat într-o stare care știi sau simți că îl afectează, măcinându-l interior, dar care nu vrea să facă nici un demers în vederea îmbunătățirii relatiilor cu cei din jur, dar mai ales cu sine însuși?
Știi pe cineva care simți că suferă, posibil chiar neînțelegând exact cauza, dar care vrea să păstreze aparența unei situații de viață firești, din dorința de a nu fi nevoit să se ‘dezbrace’ în public (fie chiar un așa-zis ‘public’ constituit numai dintr-o singură persoană)?
Ești tu însuți afectat de toate acestea, dar mai ales de faptul că sperai ca lucrurile să ia o întorsătură pozitivă, în ciuda situației de început, și să simți îmbunătățiri care să te motiveze a avea răbdare și înțelegere vizavi de tumultul în care te-ai aruncat, plin de entuziasm și speranță? Read More
“Cel ce nu știe să se bucure de noroc atunci când îl află, n-are dreptul să se plângă când acesta îl părăsește.”– Miguel de Cervantes
Tu ești un om norocos??
Spune-mi câtor persoane ai putea să le dezvalui cele mai ascunse gânduri și cele mai mari defecte ale tale…
Câți te-ar accepta, chiar și după ce ai făcut ceva greșit, și ți-ar înțelege slăbiciunea?
Câți te-ar susține, în ciuda faptelor anterioare, și câtora dintre ei li te-ai descărca, în momentele de neputință sau durere, fără ca apoi să vrei să îi eviti, rușinat de vulnerabilitatea ta?
Câți ar ști să se bucure, împreună cu tine, atunci când ai fi în al nouălea cer, chiar și pentru un motiv care altora li s-ar părea anormal de copilăresc?
Și câți ar plânge, împreună cu tine, sau ar încerca măcar să îți spună că e firesc să simți neputință, dar și să nu îți fie jenă cu ceea ce simți, pentru că nu e nimic straniu în a fi și a te comporta ca un om?
Câți te-ar ajuta, așteptându-te să ajungi singur la momentul de acceptare de sine, sau a realității care de multe ori e inexplicabil de crudă? Read More
E soare! Și, dintr-o dată, coordonatele sunt altele: nu doar că ne schimbăm hainele, dar și comportamentul nostru este diferit.
Vrem să ne plimbăm, să ne întâlnim cu prietenii, să stăm afară și să ne relaxăm. Și.. mai mult decât în mod obișnuit, vrem să râdem sau cel puțin să zâmbim mai des. Și o facem!
Chipul nostru, în mod firesc serios și preocupat, se destinde; și suntem mult mai deschiși oportunităților, mai calzi și mai toleranți.
Ca prin minune, pesimismul, nervozitatea și tristețea dispar, și o stare generală de bine ne invadează corpul și sufletul..
Studiile realizate de oamenii de știință au ajuns la concluzia că razele solare au efecte biologice directe asupra oamenilor, anumite particule energetice ale acestora influențând pozitiv stările afective. Așadar, e o minune explicabilă!
E de înțeles că, atunci când e cald, ești mai dispus să explorezi și să ieși din casă.
Dar e la fel de explicabilă dorința spontană de a lega prietenii sau de a zâmbi? Este acesta un motiv suficient de puternic încât să uiți de intemperiile vieții și să fii dispus să o iei de la capăt? Read More
Vrem să fim mereu tineri, să inspirăm pofta de viață, mulțumire și încredere în noi și ceea ce facem. Vrem să fim plăcuți, admirați, să surprindem întotdeauna și.. să lăsăm, dacă se poate, să planeze o umbră de mister asupra noastră, ca să părem mai interesanți. 😉
Vrem să insuflăm pozitivism, să influențăm mentalități ce ni se par clișee învechite, să inspirăm forță, siguranță și entuziasm.
Dar uităm că avem puterea să facem toate acestea, și nu ne dăm seama la timp cât de repede și ușor este să abordăm viața într-o manieră pozitivă, schimbând nu doar mediul în care trăim, ci și pe noi înșine!
De nenumărate ori o facem în mod natural, firesc, și ceilalți beneficiază o data cu noi de efectele “miraculoase” ale acestui așa-zis secret.
De fapt, nu e deloc un secret; e ceva la îndemâna oricui, dacă știm să ne vrem binele, conștientizând importanța acestui mic “truc”: râsul!
Nu e nimic mai frumos, mai plăcut, mai molipsitor, mai atractiv și mai relaxant decât râsul!
Cercetătorii au descoperit că aproximativ 50% dintre oameni răspund unui râset râzând, pentru că entuziasmul unora îi bucură și pe ceilalți- indiferent dacă persoanele se cunosc dinainte sau sunt total străine!
Chiar dacă sunetul nu este întotdeuna atât de melodios cum am vrea (dimpotrivă, uneori este chiar iritant), și asta provoacă râsul celorlalți, îndepărtând stresul cotidian.
Râzând, chiar pari mai tânăr, pentru că expresia feței se modifică instantaneu, mușchii relaxându-se.. Și cine nu vrea să vadă în jur fețe vesele, jucăușe și energizante? Read More
Zilele de naștere sunt pentru mulți dintre noi momente deosebite, pe care le tratăm cu fast, sau doar sunt perioade clare de conștientizare a însemnătății fiecărei zile pe care o trăim…
Dar, oricât de mult le-am aștepta sau nu, un lucru e cert: sunt zile în care am vrea să ni se acorde o atenție specială, așa încât să simțim iubirea și afecțiunea celor care ocupă un loc aparte în inima noastră.
Sau, cel puțin, să nu fim ignorați! 😉
E frumos să simți multă energie pozitivă îndreptată către tine.. și normal că te simți mult mai bine atunci când atenția celorlalți te copleșește, chiar și numai pentru o zi. Așa ți se confirmă faptul că ești important pentru ceilalți, fie ei și în număr foarte mic.
Dacă ești norocos ca cei pe care îi consideri speciali să îți întoarcă această “favoare”, poți să spui că ai o viață plină de sens. Read More
A conștientiza cât de valoros ești și totuși a-ți păstra cumpătul și a rămâne modest- aceasta reprezintă cu adevărat arta de a te putea controla și de a te aprecia în aceeași măsură, așteptând răbdător până când ceilalți vor înțelege singuri cine ești și se vor purta în consecință.
Pentru că faptele tale vor vorbi pentru tine! 😉
Și totuși, mulți dintre noi ne integrăm în acea categorie a celor care se subestimează, deloc intenționat, deoarece nu avem încă acea înțelepciune de a ne fi proprii prieteni.
Așa că.. ne autosabotăm și acționăm ca și cum ne-am fi dușmani, îndreptându-ne spre ținte nedorite. Și nu e de mirare că ne simțim ca atunci când vântul bate cu putere exact din direcția spre care ne îndreptăm: orice pas înainte este împins puțin câte puțin, îngreunându-ni-se mersul…
Să te bucuri pentru fiecare victorie personală, oricât de neînsemnată ar părea în ochii scrutători ai celorlalți, să te recompensezi și încurajezi și mai ales să-ți ierți neputințele și rătăcirile, să îți îngrijești sufletul și mintea, tratându-le cu înțelegere și bunăvoință, este o dovadă de respect și iubire față de tine.
Dar cum să știi asta, când nimeni nu ți-a spus că e firesc așa și nici nu a încercat vreun pic să te-ndemne s-o faci?
Sunt oameni care trăiesc în amorțire până la capăt, neputând să mai facă vreo mișcare, odată ce s-au obișnuit cu drumul lin. Lipsa de încurajare din partea celorlalți, în special a celor dragi lor, subaprecierea subtilă sau directă, cu scop precis sau doar din prea multă indiferență și plictis, toate acestea scad treptat puterea de a acționa și de a se lua în serios pe ei și faptele lor.
Renunțarea se instalează frumos, în tronul ei celest, și nu vrea să mai plece, pentru că nimeni nu îi ține piept și nu îi cere clar și ferm să părăsească “încăperea”. De ce-ar pleca? E chiar comod așa, când nu trebuie să lupte cu nimeni și liniștea cuprinde întregul palat, chiar dacă pereții sunt reci și ecoul rasună.. Read More
Deși poate e greu de crezut, cu toții avem temeri, oricât de stăpâni pe situație am părea.
Sunt însă oameni care ascund foarte bine acest clocot interior- și cred că îl pot ține sub control, datorită experienței, și o altă categorie care își acceptă în mod deschis vulnerabilitatea de moment și caută mereu soluții, apoi le pun în practică.
Fiind într-o permanentă transformare, avem diferite motive de nemulțumire și vrem continuu să schimbăm ceva în viețile noastre.
Unii rămân, din păcate, numai cu dorința, pentru că frica de a acționa în vreun fel este atât de puternică încât îi paralizează, și acțiunile întârzie să apară.
Ne e frică să vorbim în public, să comunicăm într-o limbă nouă, sau doar cu oameni noi, să experimentăm situații necunoscute de viață, să conducem mașina, să schimbăm jobul, să nu fim cumva subestimați sau chiar înșelați, să nu ne facem de rușine..
Ne e frică de singurătate, respingere, eșec, mersul la doctor, pierderea iubirii, de bătrânețe.. și chiar de succes!
Urmarea acestor slăbiciuni este că acceptăm compromisuri care ne scad stima de sine, sau ajungem să ne complacem în situația creată chiar de noi, victimizându-ne, dând vina pe ceilalți pentru neîmplinirile noastre și crezând că este mult prea târziu ca să mai schimbăm ceva.
Un mare neadevăr! Toate aceste gânduri negre sunt doar în mintea noastră, și colivia în care ne aflăm este una imaginară, făurită chiar de noi.
Desigur că nimănui nu îi place să trăiască închis, să-și uite toate visele și dorințele, acceptând situația și considerând că trebuie să o “înfrunte”, resemnându-se. Și nici nu este aceasta soluția corectă.
Pentru că, atâta timp cât teama există în mintea noastră, singura variantă existentă este de a se aprofunda, până în momentul când decizi să lupți cu ea.
Dacă ne gândim bine, teama persistă în noi, pe tot parcursul vieții; numai mobilul ei se schimbă continuu.
Pe măsură ce evoluăm, unele temeri dispar, lăsând loc altora.. Așadar, niciodată nu ne eliberăm complet, pentru că niciodată nu trebuie să stopăm dezvoltarea. Cu fiecare zi ce trece, căpătăm noi și noi experiențe, care ne tot modifică modul cum gândim și simțim.
Ai să spui poate: “și atunci, ce folos să lupt atât?”.
Dacă vrei să te dezvolți și să experimentezi sentimentul de eliberare, autostimă și mulțumire de sine, să te transformi cum poate nici tu nu credeai că ești în stare s-o faci (dar ceilalți?! ), nu vei sta mult pe gânduri. Îți vei recunoaște slăbiciunea.. și o vei înfrunta.
Vrei să îți îndeplinești visele? Atunci.. trebuie să experimentezi teama, pentru că fiecare schimbare aduce cu sine frica de nou. Este mai greu să trăiești toată viața cu acea neputință de a depăși teama, decât să lupți să o depășești.
Teama de la început se poate transforma în timp în groază.. dacă nu acționezi.
Oricum, nu putem scăpa de teamă, atâta timp cât existăm. Putem însă să ne împrietenim cu ea, învățând să o tolerăm un timp, așa încât să ne ajute să ne ridicăm mereu, spre a ne depăși limitele.
Modul cum faci față temerilor determină reacțiile tale viitoare: vei fi puternic, sau te vei simți fără speranță, adânc rănit în propriul eu interior.
De aceea, urmând sfatul pe care l-am primit citind o carte deosebită prin bogăția exemplelor, toate referitoare la acest subiect, și anume acela de a-ți asuma zilnic un nou risc, oricât de minor ar părea, te va ajuta să te simți mai bine, să dobândești putere interioară și să îți extinzi zona de comfort.
Depinde doar de noi, de fiecare dintre noi, cât de puternici vrem să devenim!
Când îți cunoști sistemele negative din gândire.. deja primul pas a fost făcut. Acestea îți mențin stagnarea, situație deloc favorabilă!
Și este datoria ta să scoți la suprafață propria putere interioară. În ritmul tău, dar să nu refuzi sau să negi faptul că ceva nu merge.
Procesul schimbării ia timp și necesită consecvență, dar în momentul când realizezi că tu ești singurul responsabil de ceea ce accepți în viață, poți să spui că ai fost binecuvântat. Pentru că noi, oamenii, ne autosabotăm permanent, afirmând apoi cu tărie că nu e vina noastră.
Învinuindu-i pe ceilalți, sau pe noi înșine, pentru trecutul sau prezentul nostru, uităm că viața e o continuă învățare, și tot ce se întamplă face parte din acest proces; important este să găsim calea și metodele de a depași durerea, pentru a atinge succesul.
Responsabilitatea pentru viața noastră, cu tot ceea ce se întamplă în ea, este elementul cheie în găsirea fericirii. Este puterea care, de cele mai multe ori, ne lipsește, iar dacă analizăm pe rând toate domeniile vieții, putem descoperi că, de nenumărate ori, delegăm celorlalți responsabilitatea a ceea ce ni se întâmplă. Cu alte cuvinte, le dăm voie (fără a fi deloc forțați), să dețină controlul vieții noastre.
Este alegerea noastră dacă vrem să ne simțim mizerabil, umplându-ne mintea de îngrijorare și negativism, sau să privim pozitiv spre ziua de mâine, luând decizii care să ne ridice de la pământ. Iar apoi să mergem drept, având o țintă precisă, care să ne aducă satisfacție și mulțumire.
Și tot alegerea noastră este dacă vrem să orbecăim prin întuneric, așteptând ca cineva să aprindă într-o bună zi lumina (s-ar putea să așteptăm mult timp!! :D), sau să căutăm singuri acea lumină, inventând-o chiar, de va fi nevoie. Read More
„Întotdeauna fă bine. Asta îi va mulțumi pe câțiva și-i va surprinde pe restul.” – Mark Twain
Încă mai sunt oameni buni, sensibili la ceea ce se întâmplă celor din jurul lor. Și încă mai sunt unii care pot empatiza la durerea celorlalți, fie că distanța e mare sau mică.
Dar, ca întotdeauna, orice lucru știut dar neaplicat, la fel ca orice voință nepusă în practică, nu ajută cu nimic și nu contribuie la bunăstarea cuiva.
Sunt oameni cărora le lipsesc nu doar banii, ci hainele, încălțămintea, mâncarea, sau.. mai rău, un acoperiș deasupra capului și, cea mai de preț- sănătatea.
Sunt alte ființe la fel de puțin norocoase, care nu știu să își poarte singure de grijă și încearcă să ne atragă puțin atenția (animale mici și nevinovate, fără adăpost sau condiții minime de viață, dar capabile de multă iubire și devotament) , dar noi preferăm să ne vedem de ale noastre și să mergem mai departe.
Îi privim pe toți cu milă sau cu indignare, fără să încercăm să le aflăm povestea sau să ne implicăm cât de puțin a le alina durerea.
Desigur că nu îi poți ajuta pe toți cei care sunt în nevoie! Ar însemna să dai tot ce ai și să le iei locul, ceea ce nu e de dorit.. 😉
Dar, cu puțin entuziasm și cu mult suflet, poți participa într-o oarece măsură la înfrumusețarea vieții câtorva oameni/animale, care îți vor mulțumi în gând pentru bunătatea ta.
Și, vrei să crezi sau nu, gândurile bune îndreptate către tine îți vor lumina calea și te vor ajuta să fii mai bun în ochii tai (în primul rând), contribuind așadar la creșterea stimei de sine. Read More
Viața ne desparte, viața ne apropie..
Anii ce ne sunt dați sunt plini de neprevăzut și, chiar dacă avem impresia că am încheiat un capitol și putem trece cu ușurință la următorul, descoperim că anumite expresii de fond nu au fost pe deplin înțelese și avem nevoie de răspunsuri.
Când ceva nu îți este clar și există o legătură între acțiunile prezente și trecute, oricât te-ai împotrivi să crezi că poți merge mai departe, fără să trebuiască a mai întoarce fila din urmă, realizezi că este imperios necesară o retrospectivă a faptelor.
Doar așa îți poți clarifica în minte evenimentele ce s-au întâmplat și vei putea să le înțelegi corect pe următoarele.
Deși vrei ca această claritate să se întămple cât mai repede cu putință (pentru că elanul nostru și setea de viață sunt mari, iar tinerețea și neliniștea vor dreptul la replică), te simți blocat de un “perete” rezistent și înalt, pe care e greu să îl escaladezi sau să îl spargi..
Așa că, vrei sau nu, trebuie să înveți să ai răbdare. Simți că tăcerea și avalanșa de întrebări încep să doară, dar totul se sedimentează ușor.
Începi să renunți la zbatere, pentru că loviturile de “perete” încep să doară și ele, și stabilești în mintea ta că, momentan, acea carte trebuie lăsată deoparte și începută alta. Cand va veni momentul, poate vei reuși să o continui sau chiar să o iei de la capăt, pentru că acum nu o vei înțelege oricum, nefiind pregătit..
Și, uite-așa, iei altă carte, dar “peretele” încă există.. Și trebuie să fii conștient că, până când nu vei putea să îl străbați cumva, poți să citești toată biblioteca.
Mintea îți va fi liberă, și totuși captivă! Pentru că o bibliotecă închisă nu îți dă posibilitatea să pui în practică ceea ce ai învățat.
Viața e presărată cu astfel de cărți pline de neînțelesuri, aranjate frumos în biblioteci spațioase, din care e greu să mai ieși o data ce le-ai străbătut coridoarele. Cineva s-a gândit să construiască acolo labirinturi cu pereți groși, dar setea ta de nou și cunoaștere erau prea mari, așa că nu le-ai dat importanță, la început.
Ai vrea să ieși să vezi soarele când vrei tu, dar trebuie să găsești drumul corect, sau să spargi multi pereți.
Fie că pereții sunt oameni sau relații în sine, fie că filele pline de expresii neînțelese sau neologisme de care nu ai auzit niciodată sunt reprezentate de acțiuni și reacții cel puțin bizare, continuă să citești oameni și gânduri, fără să crezi că ai ajuns la epuizare. Read More