Oricât de mult ne-ar plăcea să muncim și să ne evidențiem, ca să fim eficienți în ceea ce întreprindem și să ne putem bucura de ceea ce realizăm trebuie să nu uităm că avem nevoie de relaxare.
Dar.. dacă auzind acest cuvânt, primul gând indus este de a crede că aceasta înseamnă somn profund sau plimbări în țări exotice și nimic altceva, probabil că ori ești foarte obosit fizic, ori foarte dornic de aventură.
Nu se exclude nici varianta că ai destul de mulți bani și vrei să-i cheltui poate într-un mod inedit, ori că ești un visător irecuperabil. 😀
Desigur că somnul este primordial, esențial in primul rând pentru ca mintea noastră să funcționeze corespunzător, însă nu poate cuprinde toată aria de necesități a căror îndeplinire determină un trai armonios și echilibrat.
Și nici plimbările prin locuri noi nu ar trebui neglijate, pentru că îți îmbogățesc imaginea despre lume și viață.
Dar.. fiecare dintre noi suntem unici, fapt deja cunoscut. Și, deși organismul și psihicul nostru au mecanisme de funcționare asemănătoare, sunt totuși complet diferite de la om la om; așadar, și metodele de abordare a situației trebuie să fie diferite.
Uneori, oricât de mult ai dormi sau te-ai plimba, starea de bine tot nu îți cuprinde spiritul!
Un om obosit fizic își dorește poate cel mai mult să doarmă. Altul, aflat departe de copii, poate că își dorește să îi revadă și să contribuie la buna lor educație; cel certat cu fratele sau sora va fi inevitabil neliniștit datorită acestui aspect, iar cel care nu relaționează ani de zile cu parinții va suferi interior- deși în multe cazuri nu se recunoaște acest fapt..
Celui căruia i-a dispărut cineva drag i se întâmplă să nu poată accepta acest fapt și-l neagă, iar cel pus într-o situație neașteptată și nedorită, va vrea să scape cumva și să evite urmările ei..
Nici nu se mai discută faptul că cel aflat într-o relație nepotrivită va fi nefericit și va vrea să aiba cu totul și cu totul altă stare!
Sunt atât de multe motive pentru care psihicul nostru poate ajunge la extenuare totală!
Există cazuri în care distanțarea de cei dragi se produce intenționat, tocmai din dorința de protecție, de cele mai multe ori greșit înțeleasă.
În majoritatea situațiilor, este vorba despre neputința de a comunica sentimente și gânduri, depuse de ani și ani în memoria sufletului, sau numai despre teama profundă de a nu fi înțeles, în ciuda încercării sale de a se face auzit. Sau despre frica de a nu se repeta cumva situații neplăcute și dureroase din trecut..
Și astfel, cu un psihic obosit, necurățat din când în când de impurități, e greu să faci față vieții!
Ca orice aparat pus în folosință, se uzează; neîntreținut corespunzător, durata de viață se limitează și, la un moment dat, clachează.
Dacă vrei să previi apariția acestei situații, trebuie să recunoști în adâncul tău că există ceva care nu îți dă pace; să îți cercetezi singur cu atenție mintea și gândurile, așa încât să înțelegi de unde a pornit totul și cât de mult a evoluat.
Apoi, bineînțeles, să cauți soluții posibile și să încerci să îmbunătățești situația. Sau să ceri ajutorul unui specialist, în cazul în care vezi că nu reușești singur să ieși din beznă.
Privind cu ochii sufletului, poți vedea zilnic în jurul tău zeci de oameni obosiți.
Unii mimează oboseala fizică, din dorința de a ascunde problemele personale, iar alții.. dimpotrivă, o mimeaza pe cea psihică, pentru a stârni interesul, neînțelegând că vor primi în schimb doar compătimire.
Oricât de importante ar fi pentru tine ‘jobul’ sau imaginea publică, nu uita să cauți acele oaze de liniște și relaxare care funcționează în cazul tău. Împacă-te cu oamenii și viața, oferă câte ceva din puținul tău, fie și numai un zâmbet sau o vorbă frumoasă, caută-i pe cei apropiați inimii tale și exprimă-ți deschis afecțiunea.
Din când în când, purifica-ți mintea și sufletul.. Este de datoria ta să faci și pe-acolo ordine, nu numai în mediul propriu tangibil. 😉