RealDreams Simona´s blog- psihologie practica, cunoastere interioara, dezvoltare personala

Category Archives: Motivatie

Tenebre și lumini

June 27, 2013 17:23 ⋅ Leave a Comment ⋅

alb

Fiecare relație are suișuri și coborâșuri… și nimeni nu poate infirma această constatare generală.

Ba chiar mulți o ridică în slăvi, ca fiind ceva demn de cinste.

Dar… oare de ce uneori se coboară atât de adânc încât nu se mai reușește apoi o înălțare care să mențină relația în echilibru? Și de ce uneori nu e suficientă o probă de rezistență, dacă finalul a fost odată unul frumos?

Cui nu i-ar plăcea ca, după o încercare care a întrecut orice limită a posibilului, care a scufundat gânduri, speranțe, dorinte și vise, să revină în același divin început, în care absolutul domina, iar claritatea luminii înfrângea întunericul? De ce se revine mereu la nuanțe de alb, dar ele se transformă repede în gri, ca și cum cineva e dator să mențină permanent curățenia vieții?

Poate fi de vină lumina care se propagă??? 🙂 😀

Oare sunt atât de multe impurități în lume cât să se așeze și în suflet? Și… cum să le îndepărtăm rapid și fără urme? Read More

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, motivatie

Valea plângerii :)?

June 10, 2013 14:13 ⋅ Leave a Comment ⋅

paralelism

Vorbind cu cei din jur, descoperim un număr covârșitor de oameni care se plâng.

Și fiecare dintre noi facem parte din această mulțime, într-un moment sau altul al vieții, dar nu toți conștientizăm că prin acest fel de a fi îi putem îndepărta pe cei dragi.

Uneori, acesta devine un mod de a fi al unora, făcând parte din rutina lor zilnică. Dacă întrebăm însă ce planuri au, sigur că nu precizează și acest mic amănunt: “O să mă plâng cât mai multor oameni, sperând să se schimbe ceva, atunci când ei mă vor compătimi. Sau poate mă vor admira, tocmai pentru că rezist cu stoicism acelei situații!”

Dar.. care este scopul real al acelor lamentări? Ce obții în urma tuturor acestor “vaicăreli”? Un remediu? O soluție?

Fiecare dintre noi are permanent motive de nemulțumire. Pentru că așa suntem noi, oamenii: vrem să fim realiști, să spunem lucrurilor pe nume, ca să se știe clar că vedem totul și nu ne scapă nimic. Read More

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, motivatie

Ești un ascultător activ?

May 25, 2013 23:18 ⋅ Leave a Comment ⋅

impreuna

Din când în când, vrem să vorbim celor apropiați despre sentimentele și frământările noastre interioare. Ar fi bine totuși să nu uităm că și ei au nevoie, deopotrivă, să își exprime propriile stări sufletești.

Uneori se pare că nu suntem suficient de pricepuți să le captăm atenția. Oare ei nu știu să asculte și să pună întrebările potrivite, așa încât să stimuleze comunicarea activă, sau noi suntem insipizi în exprimare??

Situația ajunge să pară ieșită de sub control, pentru că nu reușim deloc să exprimăm ce vrem să spunem. Iar când, în sfârșit, o facem, nu mai are deloc același efect, pentru că întreruperile au fost atât de dese și au ieșit de atât de multe ori din raza subiectului propus, încât ajungem să obosim.

Atunci începem să credem că era mai bine să renunțăm la acea discuție, care a devenit în final foarte neplăcută. Read More

Posted in: carte, comunicare sociala, cunoastere interioara, motivatie

Amânări și evitări

May 14, 2013 16:30 ⋅ Leave a Comment ⋅

Te-ai gândit de ce… deși vrei să arăți mai suplă, să ai un ten mai fin, să nu mai ai “colăcei”, să atragi omul care îți place de mult, sau să citești admirație în privirea celui cu care ești… toate acestea nu se întâmplă deloc?

Ești dezamăgită de tine și te uiți cu jind la cele care au un corp bine proporționat, spunând că sunt norocoase pentru că au fost “dotate” de la mama natură cu așa corp, sau că au o viață atât de relaxată comparativ cu tine.. ?!

Te încurajezi spunând…”cine mă place, mă place și așa”, sau “oricum, nu mai sunt atât de tânără, am copii… și multe alte realizări”, așa că refuzi să mai pierzi timpul gândind la toate-acestea… și eviți subiectele referitoare la aspectele care te deranjează?! Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Despre oameni frumoși, cum toți suntem! (sau vrem să fim…) ;)

May 8, 2013 21:02 ⋅ Leave a Comment ⋅
  • orange

Când vezi un om cu un aspect plăcut, prima impresie este aceea că este bun și frumos. Dacă îți și zâmbeste, te bucuri și crezi și mai mult că ți-ai făcut o părere corectă.

Într-un fel ai dreptate, pentru că unii nu sunt în stare nici să zâmbească, chiar dacă tu o faci. Au acumulat atât de multă ură, tristețe sau dezamăgire, încât fața li s-a împietrit. Dacă se vor elibera sau nu de toate aceste energii negative, depinde în cea mai mare măsura de ei.

Sunt alții care zâmbesc “frumos”, dar falsitatea le invadează toți porii, și zâmbetul se schimonosește ilar.

Și-atunci, cum arată un om cu adevărat frumos? Știm să-l deosebim de ceva cu formă, dar fără fond? 😉 Read More

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, motivatie, valori

Lumina și culoarea vieții

May 4, 2013 13:14 ⋅ Leave a Comment ⋅

lumina

Cine îți dă optimismul fiecărei zile? De unde îți iei tu forța de a merge mai departe?

Fiecare om are tacticile lui, atunci când este vorba despre recăpătarea forței mentale.

Pentru unii este suficient să asculte muzica preferată, pentru alții să evadeze în mijlocul naturii, sau poate doar să plimbe animalul de companie. 🙂

Deși poate suna ciudat, deoarece nu indică a fi remediul potrivit- cel puțin nu din perspectivă acustică :D- zbenguiala cu copilul tău (sau orice altă activitate care stimulează prezența și implicarea lui) poate fi la fel de “tămăduitoare”, pentru că un copil e plin de imprevizibil- și acest fapt revigorează.

Naivitatea, spontaneitatea, șotiile, stilul lui per total, la care se adaugă farmecul copilăriei, toate acestea completează tabloul în care energia și dinamismul sunt prezență absolută. Și, precum bine se știe, starea emoțională este molipsitoare! 😉 Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Relaxarea sufletului

May 2, 2013 07:46 ⋅ Leave a Comment ⋅

relaxxx

Din când în când, rutina zilnică te împresoară, sufletul și mintea încep să se golească de energie și… simți prin toate venele cum randamentul scade, în orice ai face.

Din toți rărunchii prinzi de veste că ai nevoie de o doză de vitalitate, ca să te încarci și să mergi mai departe.

Ar fi bun un colț de rai, așa-i? 🙂

Visăm la ceva ce sigur există chiar pe pământ, pentru că raiul este aproape de noi, dar nu îl percepem mereu, din prea multă credință că trebuie să îl căutăm mai mult pentru a-l găsi.

Avem nevoie de un loc unde să descărcăm toate deșeurile vieții, ca apoi să intrăm în armonie cu noi și gândurile noastre cele mai adânci. Read More

Posted in: comunicare sociala, motivatie, psihologie practica

Liniște și pace

April 29, 2013 07:40 ⋅ Leave a Comment ⋅

schimbare

Cât de mult durează liniștea într-o relație și ce înseamnă ea? Cum poți recunoaște dacă ai acel ceva de care ai nevoie și nu trebuie să cauți mai mult sau să visezi cai verzi pe pereți? 🙂

Din perspectiva mea, există câteva condiții necesare, mai întâi de toate:

  • să ai lângă tine un om care sa aibă aproximativ aceeași gândire ca și tine despre lume și viață
  • să fiți capabili să vă dezvoltați reciproc și să vă simțiți ca fiind mai buni doar pentru că sunteți împreună
  • să aveți o bază asemănătoare ca și zestre spirituală- frământări și trăiri pe care să le înțelegeți reciproc
  • să dețineți un temperament dacă nu asemănător cel puțin unul care să îl completeze pe celălalt (ex.: cel calm să agreeze ideea de a-l liniști pe cel iritat).

Cred că e la fel de important aspectul estetic, care trebuie să-ți pară acceptabil ție, nicidecum să fie perfect. Dar.. nu să spui aceasta doar pentru a salva aparențele, ci să simți și să recunoști în mintea ta, privindu-l pe acel om, că îți place așa cum este, cu toate micile lui imperfecțiuni.

Și, desigur, să te accepți pe tine așa cum ești– condiție esențială. Read More

Posted in: comunicare sociala, iubire, motivatie, psihologie practica, relatii

Tu ești tot ce mi-am dorit…?!

April 25, 2013 22:27 ⋅ Leave a Comment ⋅

new-flower

De câte ori nu credem că ne-am găsit, în sfârșit, jumătatea?  Deja pare a fi un clișeu expirat…

Bineînțeles, acest lucru se întâmplă numai dacă îți dai cel puțin șansa de a crede că se întâmplă miracolul mult așteptat, și anume de a începe o relație, nu numai de a-ți imagina una…existentă poate doar în plan virtual. 🙂

Și, iată, un nou început!

Cuvinte pline de-nțelesuri, zâmbete dulci, priviri pe furiș, atingeri cu furnicături, planuri, surprize ce vor a surprinde.. 😉 , întâlniri pline de trac în locuri liniștite și pline de romantism și.. uneori chiar un cadou.

Nici nu e nevoie să adaug că în tot acest amalgam se presară din când în când flori, multe discuții pe chat, e-mail-uri, telefoane….sau discuții interminabile și like-uri nenumărate în mult cunoscutele rețele de comunicare gen facebook. 😀 Fiecare cu gusturile și plăcerile lui, nu?

Pffff…chiar pare a fi tot ce ți-ai dorit!! 🙂 Ah…sigur că mai vrei multe, însă- mai presus de toate- vrei să nu se schimbe nimic!

Și…cum se anunță un început feeric, te arunci nebunește în mirajul vieții. Read More

Posted in: comunicare sociala, iubire, motivatie, psihologie practica, relatii

Sincron pierdut

April 23, 2013 09:14 ⋅ Leave a Comment ⋅

disonanta

E dureros când doi oameni pornesc la drum plini de speranțe, vise și dorințe, și descoperă- nu după mult timp- că nu se mai simt în largul lor împreună.

(Căci..ce înseamnă timp când dintr-o dată nimic nu mai e ce credeai că va fi? când ți se perindă prin fața ochilor zeci și zeci de imagini devenite trecut, în doar câteva miimi de secundă? )

Atracția de început, atât de dulce și incitantă, a dispărut ca un balon de săpun, decolorat pe nesimțite,  până la dispersare.

Tăcerea, altădată atât de plină, devine goală și apăsătoare, iar râsetele dispar și ele, de parcă ar fi venit vântul și le-ar fi adunat pe toate, ca să le ducă pe alt tărâm.

Unde e misterul din  priviri? să fi dispărut și el? Inevitabil… Read More

Posted in: comunicare sociala, motivatie

Emoții…

April 15, 2013 13:14 ⋅ Leave a Comment ⋅

pom cu flori

Avem stări contradictorii, de la o zi la alta, sau chiar în cursul aceleiași zile. 

Astăzi suntem veseli, zâmbim din tot sufletul sau râdem plini de viață și comunicăm foarte liber, iar mâine se întâmplă ceva în jurul nostru, sau în noi înșine, și situația se schimbă- suntem tăcuți, abătuți și fără energie. Parcă nimic nu mai e atât de roz!🙂

Oamenii par foarte distanți; sau poate e doar o impresie de moment, dată de starea noastră interioară?!

Emoțiile celorlalți, de orice gen ar fi, ne împresoară de fiecare dată, deși ne străduim să nu se întâmple acest lucru și cu cele negative- mult mai contagioase, și desigur, cu efecte pe măsură.

Oricare dintre noi ar fi inițiatorul stării care crează discomfort psihic, important este efectul- influența asupra emoțiilor celuilalt, consecințele pe care le generează.

De aceea, avem obligația, față de noi înșine, de a gestiona bine propriile emoții, de a păstra continuu o igienă psihică avantajoasă creării unor relații bune cu ceilalți, dar și în deplin consens cu sufletul și corpul nostru. Pentru că toate aceste stări vor afecta buna funcționalitate a ambelor, echilibrul nostru putând fi pus în pericol. Read More

Posted in: motivatie, psihologie practica

Detensionarea relațiilor

April 11, 2013 15:02 ⋅ Leave a Comment ⋅

smileypan

Nu, nu urmează să scriu o rețetă pentru vreo mâncare, este doar un Smiley.. imaginar. Dacă și tu vrei să crezi! 😉 Pentru că nici ceea ce vezi sau auzi nu reflectă strict realitatea, dacă ești puțin mai atent…

Crezi că este greu să îți dai seama cât de bine se înțeleg cei din jur? Ei se prezintă ca fiind prieteni sau colegi buni, ori parteneri cu o relație de cuplu solidă. Cât de adevărat este?

Poate vei găsi aici câteva răspunsuri la întrebarea pe care sigur ți-ai pus-o de câteva ori, cel puțin gândindu-te la prietenii apropiați sau alți membri ai familiei.

O relație bună între membrii unui grup, ai unei familii, colegi de serviciu sau între amici se poate “decoda” destul de ușor analizând momentele când se râde. Barometrele ar putea fi: cât de dese sunt aceste momente, cât de sincere, firești sau spontane, și nu în ultimul rând cât de mare este gradul de permisivitate dintre membrii acelui grup. Read More

Posted in: comunicare sociala, motivatie, psihologie practica

Forța cuvintelor

March 29, 2013 19:41 ⋅ Leave a Comment ⋅

cuvinte 1Oare cum altfel putem reuși să cucerim definitiv un om, sau chiar mai mulți, decât prin cuvinte și fapte?

Frumusețea exterioară este cea care incită, trebuie să recunoaștem 😉, dar ființa umană are și alte nevoi, ce se vor a fi satisfăcute. Deși poți crede uneori că fizicul este sublimul, el nu formează acel tot necesar decât dacă adăugăm un element forte- cuvintele. Desigur, și atitudinea are însemnătatea ei, dând credibilitate și forță acestora.

Vorbele au puterea să bucure sufletul, așa încât să îndulcească dorul, să aline durerea bolnavului, să inspire pe cei ce vor să creeze opere de artă, să dea puterea de a depăși crizele existențiale, să calmeze un om nervos, să impulsioneze un nemotivat, să pună limite celor fără de limită..

Vorbele pot convinge ori pot să doară, pot să elibereze sau să frângă o inimă sensibilă, încărcată cu sentimente de o profunzime aparte..

Dar vorbele frumoase, spuse din inimă, cuceresc..! Pentru că nimănui nu îi place să fie jignit, criticat sau catalogat pe nedrept ori mințit; cu toții vrem o stare interioară înălțătoare, nicidecum una care să ne scufunde în durere și chin. Read More

Posted in: comunicare sociala, motivatie, psihologie practica

Decizii

March 26, 2013 10:32 ⋅ Leave a Comment ⋅

decizii

“ Încă se mai îndoia de hotărârea lui. Dar începuse să înțeleagă un lucru important: deciziile erau abia începutul unui lucru.” – Paulo Coelho (“Alchimistul”)

Sigur și tu și-ai propus, forțat de evenimentele din viața ta, să iei decizii. La fel de sigur e faptul că, oricât de mult ai încercat să îți proiectezi în minte traiectul ce urma a fi parcurs, ori schimbările pe care erai nevoit să le faci, niciodată nu ai putut prevedea torentul în care te vei cufunda, locurile pe care urma să le vezi, ori oamenii pe care urma să-i întâlnești.

Și acțiunile erau de fapt mult mai multe dacât anticipasei tu. Și timpul era mai îndelungat decât considerai tu.. Și multe credeai că vor fi mai simple, sau poate mult mai complicate, dar s-a dovedit a fi complet diferit! Totul s-a produs ca urmare a deciziei luate anterior, care părea a nu fi atât de majoră, atunci când a încolțit în mintea ta.

Abia pus în fața faptelor, începi să realizezi cât de multe modificări se vor produce și.. că amploarea evenimentelor va fi mult mai mare. Este ca atunci când se declanșează un cutremur: începe din epicentru (mintea ta) și se extinde rapid, prin unde de șoc (faptele tale), asupra unei suprafețe mari (atât tu, cât și persoanele apropiate ție, și poate altele- în acel moment necunoscute) și nimeni nu știe exact urmările ce se vor produce; mișcările “cutremurului”  vor zgudui rocile și vor undui “solul”; mai clar spus, în acest nou context, tot Universul tău se va schimba.

Magnitudinea pe scara Richter este o măsură a tăriei cutremurului sau a energiei eliberate din focar sub formă de unde seismice, însă noi măsurăm urmările deciziilor prin sentimentele care ne copleșesc dupa ce intrăm în acțiune și urmăm drumul ales, dar și când finalizăm ceea ce ne-am propus. Read More

Posted in: carte, comunicare sociala, motivatie, valori

Ești tu însuți?

February 22, 2013 00:57 ⋅ Leave a Comment ⋅

tu insuti

Viața noastră este formată din mai multe etape și fiecare dintre acestea se dorește a fi un pas spre urmarea convingerilor noastre, o purificare spirituală care să ne ajute să ajungem la o comunicare mai conștientă și deschisă cu sine și cu ceilalți.

Când simțim nevoia de schimbare, de o nouă identitate psihică, intrăm într-o adevărată aventură. Aprofundând, ne confruntăm cu lipsurile afective, lacunele și speranțele noastre de a atinge noi valori.

Este o perioadă de tranziție pe care marea majoritate o primește ca pe un șoc, neștiind încotro s-o apuce. Este ca un proces de germinare, în urma căruia știi că se va produce o modificare, dar nu ești foarte convins cum va fi, dacă rezultatul final va fi cel scontat. Și totuși, plin de neliniști, ai convingerea că noua cale îți este absolut necesară ca să înflorești. Read More

Posted in: carte, comunicare sociala, motivatie, valori

Lupta cu grijile

February 3, 2013 22:42 ⋅ Leave a Comment ⋅

yellow

Recitesc o carte care mi-a influențat foarte mult atitudinea din ultimii ani- “How to Stop Worrying and Start Living”, a lui Dale Carnegie, tradusă în română sub forma “Lasă grijile, începe să trăiești” (editura Curtea Veche).

Ce bine era dacă am fi fost învățați la scoală că grijile ne afectează nervii stomacului, ne fac încordați și nervoși, iar de cele mai multe ori ajungem să ne îmbolnăvim de ulcer la stomac! După cum spunea și David Seabury în cartea “How to Worry Successfully” (Cum să-ți faci griji cu succes) “Ajungem la maturitate atât de puțin pregătiți pentru a face față presiunilor la care suntem supuși de experiențele de zi cu zi pe cât este de pregătită o molie pentru balet”.

Sunt foarte mulți oameni cu tulburări nervoase și emoționale, deși în ultimii ani bibliotecile și librăriile dețin cărți care-i pot ajuta, și la fel de mulți specialiști în domeniu. Dar ce bine ar fi dacă am putea să atacăm din timp acest flagel, așa încât să nu se mai extindă atât de mult! Read More

Posted in: carte, educatie, motivatie, valori

Iubirea de sine…

February 1, 2013 20:23 ⋅ Leave a Comment ⋅

love yourselfToți oamenii vor să fie atractivi, dacă nu pentru cineva anume, cel puțin (și e mult mai bine să fie acesta motivul!) pentru a se simți bine în pielea lor și a fi mulțumiți de ei înșiși. Mi-e greu să cred că sunt și oameni pentru care nu contează absolut deloc felul cum arată.. Dar știu sigur că mulți se mint singuri că sunt perfect împăcați cu acest lucru, chiar dacă atitudinea și expresia feței îi trădează de multe ori.

Sigur că fiecare își cunoaște- în mare parte- problemele legate de sănătate, pentru că durerea fizică ne împinge să mergem să aflăm ce se întâmplă cu noi. Poate și acesta este un motiv pentru care corpul tău nu este așa cum visezi.. și atunci trebuie să mergi să ceri sfatul specialistului. Dar dacă nu suntem atenți la cantitatea și calitatea alimentelor consumate, aceste lucruri vor atrage de la sine o modificare în timp a  esteticului, chiar dacă nu ai probleme majore.

Iar sănătatea noastră se reflectă în exterior, începând de la aspectul tenului și pană la proporții și atitudine.

Un om sănătos găsește resursele necesare de a se bucura de tot ce îl înconjoară, chiar  dacă are parte și de căderi ce îl pot răpune pentru un timp.

De multe ori, o depresie puternică ne dă peste cap tot planul nostru de a avea grijă de noi, dar asta face parte din însăși normalitatea vieții. Dar dupa ce perioada dureroasă trece, începem să ne analizăm cu atenție și, observând urmările nedorite pe propriul chip, firesc este să acționăm! Read More

Posted in: educatie, motivatie, valori

Să fim copii…

January 24, 2013 01:16 ⋅ Leave a Comment ⋅

copil

Poate că vei spune melancolic: “da, ce bine ar fi să pot trăi din nou fără griji!”, însă eu cred că e benefic pentru tine să fii copil doar atât cât se poate. Dar să fii!!

Cum? Încercând să faci ceea ce face un copil, ca să-ți recapeți puțin din entuziasmul de mai demult. Patinează, mergi la ștrand și înoată sau dă-te pe tobogan, sari pe trampolină, joacă-te cu o pisicuță sau un cățelus, experimentează.. noi sortimente de înghețată 🙂 , prăjiturele noi, mergi la cinema și vizionează un film pentru copii (însoțit de copiii tăi, dacă ai.. ), fă un om de zapadă, sau îngerași. Acestea sunt doar câteva exemple care mi-au venit în minte, dar sigur mai sunt multe altele. Read More

Posted in: copilarie, motivatie

Visează… cu ochii deschiși!

January 21, 2013 17:35 ⋅ Leave a Comment ⋅

visand...

E frumos să visezi cu ochii deschiși lumea pe care vrei să o proiectezi în viitor în jurul tău.. Și nu e vorba doar de un vis! Poate fi soluția spre îndeplinirea celor mai arzătoare dorințe ale tale. Dar depinde de cât de multă dăruire și consecvență vei implica în acest proces.

Poate părea doar o iluzie, la început, mai ales pentru cei sceptici, care văd tot timpul numai barierele, în special pe cele materiale. De fapt, de cele mai multe ori este vorba despre bariere emoționale, pe care ei înșiși le inventează, pentru a găsi un răspuns renunțărilor lor.

Și eu am făcut parte dintre ei, cu mult timp în urmă. Ușor-ușor, am găsit un răspuns și o rezolvare pentru toate aceste scuze; lucrurile s-au mișcat încet, dar în direcția cea bună. Cu pași timizi, dar plini de speranță, m-am apropiat de visul meu. Dar cum?

Am renunțat să mă compar cu cei care sunt sus, pentru că eu sunt eu, iar ei sunt ei, iar viața noastră s-a derulat complet diferit, circumstanțele fiind altele; dar am modele demne de urmat și vreau să le cunosc traseul pentru a mă impulsiona și a nu uita unde mi-am propus să ajung- să am succes. Read More

Posted in: motivatie, psihologie practica

Lanțuri imaginare

January 14, 2013 01:03 ⋅ Leave a Comment ⋅

living your dream

“Inteligence without ambition is a bird without wings”-Salvador Dali (1904-1989)

Când eram mică, oamenii mă întrebau ce vreau să devin când voi fi mare 🙂 (uram această întrebare, dar nu voiam să arat, văzând că lor li se părea foarte firească! ).

Și, pentru că nu îndrăzneam să spun deloc ce mi-aș dori, crezând că sunt prea simpla și făra însemnătate, am spus prima meserie care mi-a venit în minte: croitoreasa (mama mergea la croitoreasa mereu, ca sa îsi faca haine noi ). Asa ca am continuat sa scriu și sa repet, ca un papagal, de fiecare dată când eram întrebată, același “vis”, care nu era deloc al meu.

Era însă unul care nu mă evidenția și nu crea nimănui impresia că aș avea ambiții prea mari pentru cât de măruntă sunt. Așa credeam despre mine atunci, că sunt prea fără posibilități de a ajunge sus. De fapt, eram extrem de timidă și neîncrezătoare în forțele proprii.

Am încercat atunci să îmi induc această plăcere de a crea haine, tăind mai toate rochiile mamei sau surorilor mele, în speranța că voi avea talentul de a crea apoi ceva nou, care să surprindă lumea. Mama mă certa blând, deși în sinea ei era disperată, și îmi dădea sfatul să folosesc doar haine vechi.. Știa ea ce știa 🙂 !

Când am crescut, am reușit să “creez” două fustițe. Atât! Am fost fericită de realizarea mea, dar am conștientizat că nu e deloc simplu și, mai ales, că nu e deloc ceea ce voiam să fac. Read More

Posted in: copilarie, motivatie, psihologie practica
Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers:

Skip to toolbar