De câte ori nu credem că ne-am găsit, în sfârșit, jumătatea? Deja pare a fi un clișeu expirat…
Bineînțeles, acest lucru se întâmplă numai dacă îți dai cel puțin șansa de a crede că se întâmplă miracolul mult așteptat, și anume de a începe o relație, nu numai de a-ți imagina una…existentă poate doar în plan virtual. 🙂
Și, iată, un nou început!
Cuvinte pline de-nțelesuri, zâmbete dulci, priviri pe furiș, atingeri cu furnicături, planuri, surprize ce vor a surprinde.. 😉 , întâlniri pline de trac în locuri liniștite și pline de romantism și.. uneori chiar un cadou.
Nici nu e nevoie să adaug că în tot acest amalgam se presară din când în când flori, multe discuții pe chat, e-mail-uri, telefoane….sau discuții interminabile și like-uri nenumărate în mult cunoscutele rețele de comunicare gen facebook. 😀 Fiecare cu gusturile și plăcerile lui, nu?
Pffff…chiar pare a fi tot ce ți-ai dorit!! 🙂 Ah…sigur că mai vrei multe, însă- mai presus de toate- vrei să nu se schimbe nimic!
Și…cum se anunță un început feeric, te arunci nebunește în mirajul vieții.
Începe o perioadă plină de pasiune și dăruire totală, uneori chiar de partea ambilor parteneri :D. Poate de aceea a fost inventată expresia “luna de miere”, ca să se diferențieze clar de cele ce vor urma. Vorbe de alint, nopți de dor și de amor, ;)…(ca apoi să simt că mor…!) Ca să fiu puțin poetică… :D!
Nu e plăcerea mea absolută de a generaliza, iar cei care simt că nu am deloc dreptate n-au decât să mă combată.
Din nefericire, odată ce perioada de dăruire totală s-a consumat, unii oameni intră în banalitate și consideră că au demonstrat suficient profundul atașament și..că ar fi cazul să facă o pauză. Mai bine spus, se dau cărțile pe față și măștile jos. Oboseala își spune cuvântul și fiecare revine la starea de normalitate.
După ceva vreme se uită adevăratul motiv pentru care și-au unit destinele și.. chiar încep să își pună întrebări. Ușor-ușor, își diferențiază teritoriul, fiecare are așteptările lui- pe care nu le specifică însă, decât în gând- și de multe ori nici atunci. Nu-i de mirare că încep să comunice defectuos sau chiar să uite s-o facă.
Ba mai mult, sunt unii care încep să considere că ei sunt mai îndreptățiți în a lua decizii, dat fiind … sexul, vârsta și “experiența”. Și chiar nu vreau să precizez ce sex au, pentru că nu e deloc definitoriu. Dar…se cred șefi și e suficient!
A-l trata pe celălalt ca fiindu-ți dator să calce cămășile, să spele vasele, să împacheteze hainele.. sau să faca ordine în casă și mânacare, e deja un act nedemn pentru cât de evoluați considerăm că suntem. Sigur, fiecare e liber să-și facă regulile acasă la el. 😀
Faptul cert este că dacă nu se stabilesc limite și responsabilități clare și de comun acord, care să nu provoace nemulțumirea, limite ce uneori au nevoie de ajustări și mici modificări, nefericirea va învălui relația.
Aproape că mi-e teamă să mai adaug urmarea: retragerea afectivității- de orice natură, atât ca intensitate cât și ca durată și.. gen. 😀
Fiecare dintre cei doi, sau poate doar unul (la început) se va distanța, retrăgându-se în carapacea lui și dorindu-și independența.
Dacă nu se găsesc soluții de mijloc, vei ajunge să te întrebi: chiar era ceea ce mi-am dorit? Răspunsul va determina atitudinea următoare și deciziile ce vor urma a fi luate.
Există, în fiecare relație, momente de cumpănă.. în care ar trebui analizate cu atenție așteptările și nemulțumirile fiecăruia, așa încât să urmeze dezvoltarea, nu schingiuirea relației. Pentru că acțiunea va putea determina o schimbare benefică, nu evaporarea sentimentelor.
Dacă sentimentele încă există- de ambele părți- și calitățile partenerului sunt reciproc evidente (chiar și după această “criză”), discuțiile realiste, foarte la subiect, și căutarea unor soluții salvatoare sunt primii pași ce ar trebui făcuți.
Eventual, fiecare își poate face o listă cu schimbările ce se doresc a fi făcute.
A spune exact ce aștepți de la partener, la scurt timp după ce ai realizat că există discrepanțe în atitudine, nu este deloc o jignire, ci…pasul spre o viață plină de armonie.
De-abia de acum începe cu adevărat iubirea realistă. Cea fantezistă este frumoasă, fără piedici, dar.. deloc pământeană. Poate nu sună prea încurajator, dar cadourile, florile și plimbările sub clar de lună nu constituie decât “preludiul” vieții în doi.
Acestea vor da întotdeauna farmec unei relații, fiind “sarea și piperul ei”, însă mai este nevoie a fi adăugate și alte elemente importante în compoziția finală.
“Problema nu este că apar probleme. Problema este că te aștepți să nu fie așa și să crezi că atunci când ai o problemă ceva nu e în regulă.”– Theodore Rubin
Atitudinea față de probleme este cea mai importantă; aceasta pentru că noi ne așteptăm ca totul să decurgă lin, fără niciun “hop”, și suntem surprinși de drumul puțin sinuos.
Căutarea soluțiilor potrivite fiecărei situații ne ajută în final să reușim a vedea “pomii înfloriți”, chiar dacă drumul este plin de “cotituri”.
