E uimitor cât de repede ni se poate schimba modul cum percepem un om!
Să fie oare vorba despre incapacitatea noastră de a fi constanți, sau doar despre lipsa tuturor cunoscutelor, stare firească începutului, urmată de cunoaștere și maturitate și implicit de capacitatea de a ști ce vrei?
Clișeul pare asemănător momentului cand vrei să finalizezi un mare puzzle și trebuie să alegi cu grijă piesele, ca să completezi imaginea…!
Cu puțină imaginație, putem face o paralelă între cele două acte- cunoașterea profunzimii unui om și completarea până la final a puzzle-ului. 😉
Unele piese par identice, și totuși sunt sensibil diferite; altele se diferențiază complet- la fel ca și fațetele pe care le afișăm zilnic… multe, colorate :), greu de aranjat într-o singură imagine. Dar.. ne aparțin! 😉
Se știe prea bine că e nevoie de ceva timp ca să finalizezi un puzzle, dar și că trebuie să fii înzestrat cu multă răbdare și iscusință (mai ales dacă este format din mii de piese). 😉
Multora dintre noi ni se pare incitant faptul că trebuie să le îmbinăm, pentru că fiecare piesă are locul ei precis, iar produsul final este mereu spectaculos. Astfel, constatăm că se merită de fiecare dată munca depusă, mai ales dacă noi am ales puzzle-ul. 🙂 Ideea de a descoperi și crea ceva nou atrage mult, și de cele mai multe ori nu renunțăm până când nu încheiem treaba.
Și astfel, cunoaștem un om, ne formăm o impresie.. îl categorisim drept amabil, cochet, plăcut, vesel, înțelegător (în cea mai fericită situație), dar fiecare zi pe care o petrecem în preajma lui scoate la lumină o altă și altă necunoscută față.
Peste timp, omul vesel devine agresiv, orgolios, mândru, egoist sau dominator. Cochetăria devine moft, iar zâmbetele se transformă în prefăcătorie; caracteristicile pozitive, foarte credibile la început, acum sunt doar amintiri.
Căutăm alte defecte ascunse, sau le găsim fără a vrea intenționat; usor și irevocabil, imaginea capătă un contur clar.
În una din zile, simți că ai aranjat destul de multe piese ca să fii convins de puterea pe care o are asupra ta (sau nu) acel așa-zis “tablou”.
Apoi, reunirea tuturor pieselor îți aduce o stare de plenitudine, pe de o parte, dar și de melancolie, pentru că începuse să-ți placă starea de euforie pe care o simțeai în perioada căutărilor.
Uneori, însă, e doar ușurare! Poate pentru că puzzle-ul este numai un joc frumos, dar rareori îl asamblezi și așezi pe perete. Un tablou poate fi mai indicat pentru asta, nu crezi? 😉
În casa vieții vei avea multe tablouri, dacă ești un admirator al artei. 😉 Dar casa poate arăta inestetic dacă nu le așezi la locul potrivit, sau nu le schimbi când înțelegi că locul lor este doar în debara. Iar dacă pereții casei sunt mulți și goi, se produce prea mult ecou.. 😀
Chiar vrei să nu ai ce admira cand revii acasă, după o zi obositoare? Sau vrei să-ți încarci ziua și mai mult, privind niște imagini vechi, inexpresive?
Uneori nu e nevoie decât să ștergi praful, ca să dai puțin luciu și parfum. De aceea, e bine să nu uiți să cumperi o soluție de calitate! 😉 🙂
Tot și toate se deteriorează în timp. Să nu îți închipui că poate fi altfel! Dar.. dacă le prețuiești cu adevărat, pentru raritatea și stilul lor, cu ceva efort vei reuși să le redai stălucirea și culoarea de altădată. 😉
Este foarte firesc să te plictisești de unele tablouri, la fel cum e firesc să devină banale, odată cu trecerea anilor. Amintește-ți însă că un tablou înseamnă mai întâi de toate artă și că cineva a depus suflet ca să fie atât de plăcut încât să te convingă să vrei a fi al tău. Dacă ai ales o piesă originală, nu se poate să accepti a o înlocui cu un “kitsch”. 😉
Admiră, prețuiește, întreține și iubește tot ce este valoros pentru tine! 😉
