RealDreams Simona´s blog- psihologie practica, cunoastere interioara, dezvoltare personala

Category Archives: Cunoastere Interioara

Mici bucurii

May 8, 2014 08:36 ⋅ Leave a Comment ⋅

joy

Zilele de naștere sunt pentru mulți dintre noi momente deosebite, pe care le tratăm cu fast, sau doar sunt perioade clare de conștientizare a însemnătății fiecărei zile pe care o trăim…

Dar, oricât de mult le-am aștepta sau nu, un lucru e cert: sunt zile în care am vrea să ni se acorde o atenție specială, așa încât să simțim iubirea și afecțiunea celor care ocupă un loc aparte în inima noastră.

Sau, cel puțin, să nu fim ignorați! 😉

E frumos să simți multă energie pozitivă îndreptată către tine.. și normal că te simți mult mai bine atunci când atenția celorlalți te copleșește, chiar și numai pentru o zi. Așa ți se confirmă faptul că ești important pentru ceilalți, fie ei și în număr foarte mic.

Dacă ești norocos ca cei pe care îi consideri speciali să îți întoarcă această “favoare”, poți să spui că ai o viață plină de sens. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Dor de viață..

April 28, 2014 11:58 ⋅ Leave a Comment ⋅

 a memory

Nu pot să înțeleg cum ajung unii oameni să spună “nu mai vreau să trăiesc”, sau “dacă mâine aș dispărea, nu m-aș supăra”..

Oameni sănătoși, aflați în situații dificile, care, în culmea disperării sau dezamăgirii, au renunțat mental la visele și speranțele lor într-o viață mai bună. Oameni care au uitat să aprecieze frumosul din jur și nu mai pot observa darurile primite de la Dumnezeu, de care poate alții nu au avut parte..

Înțeleg însă că uneori tristețea e atât de apăsătoare, încât e greu să mai vezi esența vieții, pentru o vreme.. și că vederea ți se poate împăienjeni atât de tare, figurat vorbind, încât nu te mai poți concentra să găsești soluții. 

Dar viața este și va fi o continuă contradicție, care parcă vrea să ne uimească permanent: unii nu vor să mai trăiască, alții nu știu cum să facă să trăiască mai mult.

Unii se dau învinși prea devreme, alții luptă până la capăt, cu ultimele lor forțe, deși știu că tot la același final se ajunge.

Diferența majoră este felul cum se bucură sau nu de ceea ce au și pot face cu momentele sau anii pe care îi mai au la dispoziție. 

Din păcate, comparativ cu oamenii, animăluțele de companie nu pot vorbi despre durerile lor decât prin priviri sau modificări de atitudine și comportament. Ele încearcă să ne atragă atenția asupra schimbărilor intervenite, dar se poate uneori să fie prea târziu, ori ceva imposibil de stopat.

Ele vor în continuare să trăiască și să își iubească familia adoptivă; nici nu se gândesc la o alternativă. Și s-a dovedit clar că sunt inteligente, dar această variantă de a-și abandona stăpânii, fără să anunțe cumva, nu intră în categoria variantelor posibile, pentru ele.

Poate pentru că sunt atât de bune la suflet și prea fidele ca să ia în calcul câtuși de puțin acest aspect? Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori

Compasiune

April 3, 2014 17:11 ⋅ Leave a Comment ⋅

co

“Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune.”- Dalai Lama

Cel puțin de câteva ori, de-a lungul vieții, ni se întâmplă să fim bolnavi.. Dar, mai presus de medicamente, vrem vorbe încurajatoare, susținere, înțelegere și înduioșare sinceră.

Pentru că ne place să ne simțim înțeleși, să vedem că celorlalți le pasă de noi și vor să ne alunge cumva durerea sau tristețea. 

Dar, din nefericire, sensibilitatea la durerea celuilalt se transformă deseori într-o prefăcătorie ce constă în vorbe, al caror sens este gol, pentru că nu îl susține expresia corporală și, mai ales, faptele.

Și, cu oricât de multe zâmbete am însoți acel mesaj frumos ambalat, inflexiunile vocii spun mai mult decât ai vrea să spui, și poate și mai mult decât ar vrea să audă acel om. 

Contrar dorinței de a primi prietenia celui supărat, sau de a îmbuna oarecum starea psihică și morală a sa, acela se afundă și mai mult în oceanul tristeții și păstrează o distanță din ce în ce mai mare.. Și nu întâmplător! 

Pentru că insensibilitatea celorlalți la durerile și problemele noastre doare..

Iar când adevărul plutește în aer și minciuna se luptă cu el, dilema creată provoacă o stare de confuzie care dezechilibrează și afundă durerea, în loc s-o îndepărteze.

Mai clar spus, când vorbele nu sunt însoțite de simțire,  goliciunea lor răsună.. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori

Recunoștință

March 27, 2014 23:14 ⋅ Leave a Comment ⋅

recunostinta

Suntem inteligenți, frumoși, și (credem noi) cu mult mai interesanți decât ceilalți. 🙂

Ne spunem și impunem punctul de vedere cu ușurință și spontaneitate. Credem că merităm să avem ce-i mai bun și să fim tratați frumos, pentru că e evident că ne diferențiem  drastic.

Dar uităm că mai sunt și alți oameni pe lume, cu mult mai inteligenți, mai frumoși, mai deosebiți decât noi, dar din puncte de vedere complet diferite. Și uităm să fim toleranți, să acceptăm diversitatea de opinii și adevăruri.

Uităm că fiecare dintre noi este unic și nu trebuie să-l desconsiderăm pe cel ce nu știe tot ceea ce știm noi. Cu toții avem lipsuri!

Creăm generații de oameni care, fie că vrem sau nu, ne vor depăși. Și nu ne este teamă de această transformare, chiar dacă suntem perfect conștienți de o oarecare “micime” ce ne va cuprinde, atunci când copiii noștri vor crește și vor fi mult mai rapizi în gândire și mai flexibili în utilizarea tehnologiilor mereu în schimbare.

Pentru că nu putem stopa evoluția și nu ar fi drept să cerem celorlalți să stea pe loc, ca să ne aștepte să fim egali.

Putem însă să cerem răbdare și înțelegere, dar mai ales ajutor. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Apreciază-te!

March 18, 2014 20:16 ⋅ Leave a Comment ⋅

site

A conștientiza cât de valoros ești și totuși a-ți păstra cumpătul și a rămâne modest- aceasta reprezintă cu adevărat arta de a te putea controla și de a te aprecia în aceeași măsură, așteptând răbdător până când ceilalți vor înțelege singuri cine ești și se vor purta în consecință.

Pentru că faptele tale vor vorbi pentru tine! 😉

Și totuși, mulți dintre noi ne integrăm în acea categorie a celor care se subestimează, deloc intenționat, deoarece nu avem încă acea înțelepciune de a ne fi proprii prieteni.

Așa că.. ne autosabotăm și acționăm ca și cum ne-am fi dușmani, îndreptându-ne spre ținte nedorite. Și nu e de mirare că ne simțim ca atunci când vântul bate cu putere exact din direcția spre care ne îndreptăm: orice pas înainte este împins puțin câte puțin, îngreunându-ni-se mersul…

Să te bucuri pentru fiecare victorie personală, oricât de neînsemnată ar părea în ochii scrutători ai celorlalți, să te recompensezi și încurajezi și mai ales să-ți ierți neputințele și rătăcirile, să îți îngrijești sufletul și mintea, tratându-le cu înțelegere și bunăvoință, este o dovadă de respect și iubire față de tine. 

Dar cum să știi asta, când nimeni nu ți-a spus că e firesc așa și nici nu a încercat vreun pic să te-ndemne s-o faci?

Sunt oameni care trăiesc în amorțire până la capăt, neputând să mai facă vreo mișcare, odată ce s-au obișnuit cu drumul lin. Lipsa de încurajare din partea celorlalți, în special a celor dragi lor, subaprecierea subtilă sau directă, cu scop precis sau doar din prea multă indiferență și plictis, toate acestea scad treptat puterea de a acționa și de a se lua în serios pe ei și faptele lor. 

Renunțarea se instalează frumos, în tronul ei celest, și nu vrea să mai plece, pentru că nimeni nu îi ține piept și nu îi cere clar și ferm să părăsească “încăperea”. De ce-ar pleca? E chiar comod așa, când nu trebuie să lupte cu nimeni și liniștea cuprinde întregul palat, chiar dacă pereții sunt reci și ecoul rasună.. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica, valori

Înfruntă-ți teama!

March 9, 2014 11:43 ⋅ Leave a Comment ⋅

pozitivity

Deși poate e greu de crezut, cu toții avem temeri, oricât de stăpâni pe situație am părea.

Sunt însă oameni care ascund foarte bine acest clocot interior- și cred că îl pot ține sub control, datorită experienței, și o altă categorie care își acceptă în mod deschis vulnerabilitatea de moment și caută mereu soluții, apoi le pun în practică. 

Fiind într-o permanentă transformare, avem diferite motive de nemulțumire și vrem continuu să schimbăm ceva în viețile noastre.

Unii rămân, din păcate, numai cu dorința, pentru că frica de a acționa în vreun fel este atât de puternică încât îi paralizează, și acțiunile întârzie să apară. 

Ne e frică să vorbim în public, să comunicăm într-o limbă nouă, sau doar cu oameni noi, să experimentăm situații necunoscute de viață, să conducem mașina, să schimbăm jobul, să nu fim cumva subestimați sau chiar înșelați, să nu ne facem de rușine..

Ne e frică de singurătate, respingere, eșec, mersul la doctor, pierderea iubirii, de bătrânețe.. și chiar de succes! 

Urmarea acestor slăbiciuni este că acceptăm compromisuri care ne scad stima de sine, sau ajungem să ne complacem în situația creată chiar de noi, victimizându-ne, dând vina pe ceilalți pentru neîmplinirile noastre și crezând că este mult prea târziu ca să mai schimbăm ceva. 

Un mare neadevăr! Toate aceste gânduri negre sunt doar în mintea noastră, și colivia în care ne aflăm este una imaginară, făurită chiar de noi. 

Desigur că nimănui nu îi place să trăiască închis, să-și uite toate visele și dorințele, acceptând situația și considerând că trebuie să o “înfrunte”, resemnându-se. Și nici nu este aceasta soluția corectă. 

Pentru că, atâta timp cât teama există în mintea noastră, singura variantă existentă este de a se aprofunda, până în momentul când decizi să lupți cu ea.

Dacă ne gândim bine, teama persistă în noi, pe tot parcursul vieții; numai mobilul ei se schimbă continuu.

Pe măsură ce evoluăm, unele temeri dispar, lăsând loc altora.. Așadar, niciodată nu ne eliberăm complet, pentru că niciodată nu trebuie să stopăm dezvoltarea. Cu fiecare zi ce trece, căpătăm noi și noi experiențe, care ne tot modifică modul cum gândim și simțim. 

Ai să spui poate: “și atunci, ce folos să lupt atât?”.

Dacă vrei să te dezvolți și să experimentezi sentimentul de eliberare, autostimă și mulțumire de sine, să te transformi cum poate nici tu nu credeai că ești în stare s-o faci (dar ceilalți?! ), nu vei sta mult pe gânduri. Îți vei recunoaște slăbiciunea.. și o vei înfrunta. 

Vrei să îți îndeplinești visele? Atunci.. trebuie să experimentezi teama, pentru că fiecare schimbare aduce cu sine frica de nou. Este mai greu să trăiești toată viața cu acea neputință de a depăși teama, decât să lupți să o depășești. 

Teama de la început se poate transforma în timp în groază.. dacă nu acționezi.

Oricum, nu putem scăpa de teamă, atâta timp cât existăm. Putem însă să ne împrietenim cu ea, învățând să o tolerăm un timp, așa încât să ne ajute să ne ridicăm mereu, spre a ne depăși limitele.

Modul cum faci față temerilor determină reacțiile tale viitoare: vei fi puternic, sau te vei simți fără speranță, adânc rănit în propriul eu interior. 

De aceea, urmând sfatul pe care l-am primit citind o carte deosebită prin bogăția exemplelor, toate referitoare la acest subiect, și anume acela de a-ți asuma zilnic un nou risc, oricât de minor ar părea, te va ajuta să te simți mai bine, să dobândești putere interioară și să îți extinzi zona de comfort.

Depinde doar de noi, de fiecare dintre noi, cât de puternici vrem să devenim!

Când îți cunoști sistemele negative din gândire.. deja primul pas a fost făcut. Acestea îți mențin stagnarea, situație deloc favorabilă!

Și este datoria ta să scoți la suprafață propria putere interioară. În ritmul tău, dar să nu refuzi sau să negi faptul că ceva nu merge. 

Procesul schimbării ia timp și necesită consecvență, dar în momentul când realizezi că tu ești singurul responsabil de ceea ce accepți în viață, poți să spui că ai fost binecuvântat. Pentru că noi, oamenii, ne autosabotăm permanent, afirmând apoi cu tărie că nu e vina noastră. 

Învinuindu-i pe ceilalți, sau pe noi înșine, pentru trecutul sau prezentul nostru, uităm că viața e o continuă învățare, și tot ce se întamplă face parte din acest proces; important este să găsim calea și metodele de a depași durerea, pentru a atinge succesul. 

Responsabilitatea pentru viața noastră, cu tot ceea ce se întamplă în ea, este elementul cheie în găsirea fericirii. Este puterea care, de cele mai multe ori, ne lipsește, iar dacă analizăm pe rând toate domeniile vieții, putem descoperi că, de nenumărate ori, delegăm celorlalți responsabilitatea a ceea ce ni se întâmplă. Cu alte cuvinte, le dăm voie (fără a fi deloc forțați), să dețină controlul vieții noastre. 

 Este alegerea noastră dacă vrem să ne simțim mizerabil, umplându-ne mintea de îngrijorare și negativism, sau să privim pozitiv spre ziua de mâine, luând decizii care să ne ridice de la pământ. Iar apoi să mergem drept, având o țintă precisă, care să ne aducă satisfacție și mulțumire. 

Și tot alegerea noastră este dacă vrem să orbecăim prin întuneric, așteptând ca cineva să aprindă într-o bună zi lumina (s-ar putea să așteptăm mult timp!! :D), sau să căutăm singuri acea lumină, inventând-o  chiar, de va fi nevoie. Read More

Posted in: carte, cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Concordanțe

March 3, 2014 22:24 ⋅ Leave a Comment ⋅

new

Întâlnirile cu oamenii din viața noastră par a fi deseori neînsemnate, însă această concepție se poate schimba radical, dupa ani și ani. De-abia atunci le înțelegi și descoperi sensul, ajungând în situația de a spune “ acum înteleg de ce..!”. 

Dacă am acorda atenția cuvenită fiecărei întâmplări și nu am mai fi atât de grăbiți să ajungem într-o destinație mereu necunoscută, precum actorii care își încheie rolul și se gândesc imediat la cât de incitant va fi următorul, poate am reuși în timp util să decodăm sensul fiecărei apariții, oricât de insignifiantă ar părea la prima vedere. 

Pentru că, fie că ți-e clar acum sau nu, fie că accepți acum această idee sau nu, în interiorul tău te-ai nascut cu capabilitatea de a înțelege neînțelesul și a pătrunde prin multe labirinturi, aparent foarte întortocheate.

Fiecare om este o posibilă oglindă a ta, un posibil sprijin (la nevoie), o mică lecție, sau un viitor întreg univers.. 🙂 Timpul ți-o va dovedi!

Privește oamenii cu care intri în contact și acordă-le cât mai multă atenție, așa încât să descifrezi sensul apariției lor în viața ta.

Pune-ți la timp întrebări, analizează ce e de analizat, și nu uita să treci la acțiune, fără să eziți a alege ce ți se potrivește ție și fără a ține cont de șușotelile celor din jur.

Inima știe cum să bată singură, așa că nu o subestima, dictându-i tu ritmul, că ea oricum va face tot ce știe mai bine! Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Culori și nonculori

February 13, 2014 10:06 ⋅ Leave a Comment ⋅

alb.pur

În adolescență, de obicei, suntem tranșanți: lucrurile stau așa cum vrem noi sau nu vor fi deloc. Cale de mijloc nu există!

Credem că adevărul trebuie să fie absolut, iar când descoperim că nu e așa.. eliminăm definitiv din viața noastră persoana care ne dezamăgește (sau care a făcut ceva nepotrivit principiilor noastre).

Suntem plini de speranțe, curaj și vise, și privim încrezători spre viitor. Și poate că nu știm exact ce vrem de la viață, dar suntem siguri că vom obține, atunci când vom afla! 😉

Știm exact cum arată bărbatul sau femeia dorită, suntem hotărâți să impunem limite și să acceptăm doar ceea ce se potrivește exact așteptărilor noastre.

Trecem cu ușurință de la o prietenie la alta, convinși fiind că viața e lungă și avem timp să ne facem prieteni adevărați..

Considerăm că merităm atenție, respect și admirație, și ne propunem solemn să nu acceptăm niciun compromis din partea celor ce încalcă dorințele noastre.

Anii trec, și visele încep să dispară rând pe rând.

Iar noi ne străduim să ignorăm cât mai diplomatic cu putință acea voce interioară, care vrea să ne amintească mereu de planurile făcute.

Realitatea ne învăluie ușor, conturul perechii visate se evaporă, și mulți dintre noi acceptăm ce găsim, fără a mai ține seama de ceea ce am enumerat mai demult în lista noastră imaginară ca fiind necesar de bifat.

Voiam blond, dar nici brunetul nu-i prea rău, voiam facultate- dar nici liceul nu-i așa de ușor, voiam 2-3 copii (cel puțin).. dar unul devine suficient.

Voiam..  multe!! 🙂 Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

După ani și ani

February 5, 2014 20:08 ⋅ Leave a Comment ⋅

cunoastere

Viața ne desparte, viața ne apropie..

Anii ce ne sunt dați sunt plini de neprevăzut și, chiar dacă avem impresia că am încheiat un capitol și putem trece cu ușurință la următorul, descoperim că anumite expresii de fond nu au fost pe deplin înțelese și avem nevoie de răspunsuri.

Când ceva nu îți este clar și există o legătură între acțiunile prezente și trecute, oricât te-ai împotrivi să crezi că poți merge mai departe, fără să trebuiască a mai întoarce fila din urmă, realizezi că este imperios necesară o retrospectivă a faptelor.

Doar așa îți poți clarifica în minte evenimentele ce s-au întâmplat și vei putea să le înțelegi corect pe următoarele.

Deși vrei ca această claritate să se întămple cât mai repede cu putință (pentru că elanul nostru și setea de viață sunt mari, iar tinerețea și neliniștea vor dreptul la replică), te simți blocat de un “perete” rezistent și înalt, pe care e greu să îl escaladezi sau să îl spargi..

Așa că, vrei sau nu, trebuie să înveți să ai răbdare. Simți că tăcerea și avalanșa de întrebări încep să doară, dar totul se sedimentează ușor.

Începi să renunți la zbatere, pentru că loviturile de “perete” încep să doară și ele, și stabilești în mintea ta că, momentan, acea carte trebuie lăsată deoparte și începută alta. Cand va veni momentul, poate vei reuși să o continui sau chiar să o iei de la capăt, pentru că acum nu o vei înțelege oricum, nefiind pregătit..

Și, uite-așa, iei altă carte, dar “peretele” încă există.. Și trebuie să fii conștient că, până când nu vei putea să îl străbați cumva, poți să citești toată biblioteca.

Mintea îți va fi liberă, și totuși captivă! Pentru că o bibliotecă închisă nu îți dă posibilitatea să pui în practică ceea ce ai învățat.

Viața e presărată cu astfel de cărți pline de neînțelesuri, aranjate frumos în biblioteci spațioase, din care e greu să mai ieși o data ce le-ai străbătut coridoarele. Cineva s-a gândit să construiască acolo labirinturi cu pereți groși, dar setea ta de nou și cunoaștere erau prea mari, așa că nu le-ai dat importanță, la început.

Ai vrea să ieși să vezi soarele când vrei tu, dar trebuie să găsești drumul corect, sau să spargi multi pereți.

Fie că pereții sunt oameni sau relații în sine, fie că filele pline de expresii neînțelese sau neologisme de care nu ai auzit niciodată sunt reprezentate de acțiuni și reacții cel puțin bizare, continuă să citești oameni și gânduri, fără să crezi că ai ajuns la epuizare. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Destrămarea orgoliilor

February 1, 2014 19:26 ⋅ Leave a Comment ⋅

apusdesoare

“Orgoliul e buzduganul fricii”– Ioan Gyuri Pascu, “În căutarea armoniei”

Nu e deloc ușor să recunoaștem când acționăm din orgoliu, și nu din alte motive, dar ne este destul de ușor să observăm la ceilalți când orgoliul pune stăpânire pe acțiunile lor. 😉

Se întâmplă astfel deoarece întotdeauna este mai ușor să vezi defectele altora, decât pe ale tale, lucru ușor de observat și înțeles, fără a fi nevoie de cercetări științifice. 🙂

Ar fi bine să ne amintim că o părere exagerat de bună despre noi și calitățile noastre poate provoca răni adânci nu numai în sufletul celor tratați necorespunzător, ci și în sufletul nostru.

Chiar dacă inițial considerăm că afirmațiile și deciziile noastre sunt cele potrivite, mai târziu putem descoperi că am îndepărtat oameni care nu ne erau indiferenți.

Și, tot din prea mult orgoliu, deseori nu ne putem retrage cuvintele, ori nu ne putem cere scuze și acționa într-o manieră firească. 

Fie că vrem să recunoaștem sau nu, orgoliul ne definește pe fiecare în parte, în proporții mereu diferite, oscilând înspre modestie, din când în când. 

El apare din nevoia oamenilor de a fi luați în serios, de a li se recunoaște “valorile”, de a le fi apreciate deciziile, sau chiar din neputința de a reacționa spontan și argumentat în fața criticilor, constructive sau nu.

Toate acestea îi determină pe unii oameni să reacționeze în mod penibil, chiar copilăresc, și să nu mai gândească rațional. 

Dacă ne-am putea distanța puțin de situație și am privi-o din exterior, obiectiv, poate am reuși să înțelegem motivele care determină ostilitatea comportamentului nostru, sau impulsivitatea, declanșate de acest flagel- orgoliu.

Este nevoie însă de o analiză profundă și sinceră pentru ă conștientiza adevărata realitate a consecințelor actelor pe care le desfașurăm, dar mai ales a factorilor ce le cauzează.

Și, din păcate, nu toți putem să acceptăm adevărul, nici chiar în forul nostru interior, dar în fața altora…! Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Fă-ți curaj!

January 25, 2014 23:10 ⋅ Leave a Comment ⋅

renastere

Cum de le este atât de ușor florilor să revină la viață și chiar să înflorească în fiecare an?

Cât curaj trebuie să aibă ele, ca să înfrunte pericolul zilnic de a fi oricând distruse!?

Precum se știe, florile stau în ploaie, frig sau soare puternic, mai nimeni nu le îmbrățișează, și rareori încearcă cineva să le vorbească. Și, ca să fie totul și mai complicat, nu se pot mișca niciodată!

Cui să spună ce le deranjează, ce își doresc, sau cum se simt?

În timp, s-au obișnuit cu solitutidea și o consideră normalitate, chiar dacă, în adâncul lor, își doreau poate să le fie altfel viața. 🙂

Bunăoară, dacă un copil se gândește să le rupă, nu se pot opune. Trebuie să își accepte condiția și sfârșitul grabnic, deși sperau să fie duse cel puțin într-un loc cald, ca să aibă câteva amintiri frumoase.

De asemenea, dacă acel copil vrea imediat să le arunce, iarăși nu pot obiecta. Iar dacă uită de ele, alergând dupa minge sau fluturi, trebuie să fie înțelegătoare și tolerante. Cum altfel? 

Și cum să poată lupta pentru viața lor dacă nu se pot mișca sau exprima? 

Dar cu noi, oamenii, lucrurile stau complet diferit!

Ne putem deplasa singuri, putem comunica celorlalți gândurile noastre, sau ne putem împotrivi  atunci când nu concordăm în gândire sau fapte.

Putem alege să avem răbdare sau nu, dacă vrem să trăim unde ne-am născut sau nu, și.. desigur, putem alege să schimbăm aproape tot în jurul nostru.  

 Și, chiar dacă se întâmplă cumva să nu avem un loc cald, cel puțin putem merge să îl căutăm.. Există șansa să îl găsim! 😉

Putem cerceta locuri noi și ne putem muta dintr-un loc în altul, reușind cu ușurintă să ne adaptăm. Read More

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, motivatie

Impreuna

January 20, 2014 15:16 ⋅ Leave a Comment ⋅

samen2

De cate ori nu am rostit acest cuvant- “impreuna”!? Si de cat de multe ori nu ne-a stat pe buze sintagma- “imi doresc sa fim impreuna”!?..

Cu cine?  De fiecare data poate cu altcineva: mai bun, mai cald, mai intelept, mai tandru, mai frumos la suflet, mai dispus sa empatizeze, sau mai capabil sa priceapa conceptul de dragoste, in felul imaginat de noi.

Impreuna sa gasim solutii, impreuna sa alegem calea cea mai buna spre o schimbare pozitiva a noastra, impreuna la durere si bucurie.. atat fizic, cat si sufleteste si mental! ;)…  Asa ne-am spus mereu, uneori mai mult in gand decat faptic, sperand sa se si concretizeze dorinta noastra, asa incat sa nu mai fim nevoiti a porni la noi si noi cautari mentale, de multe ori constand numai in asteptari si iluzii desarte.. 

Dar.. cat de mult rezista acest “impreuna”, depinde numai de noi! Pentru ca fiecare este creat (plamadit) diferit si accepta transformarea atunci cand si cum crede el ca e mai bine.

Fac aceasta afirmatie deoarece, de obicei, dupa ce am gasit persoana care sa completeze puzzle-ul imaginat, apar momente cand unul simte nevoia de nou, iar celalalt trebuie sa proceseze la timp acest aspect, asa incat sa simta care este miscarea ce trebuie facuta, ca sa nu impiedice sau sa stagneze procesul.

Asadar, acest IMPREUNA  rezista atata timp cat ambele persoane implicate isi doresc aproape aceleasi lucruri si depun tot efortul pentru a mentine verticalitatea cuplului.

Fiind intr-o “nastere” continua, multi oameni nu au rabdare sa astepte ca celalalt sa inteleaga aceasta nevoie si sa o trateze ca atare: cu respect, intelegere si, mai ales, sa contribuie la bunul mers al lucrurilor, participand activ la aceasta schimbare.

Lipsa de rabdare a unuia dintre parteneri, sau.. deopotriva, depasirea limitei rabdarii celuilalt prin cerintele continue pe care le expunem, sunt factori care contribuie la destramarea acelui anterior mult ravnit “impreuna”, care devine doar o amintire naiva si fara fond.

A fi impreuna doar fizic, dar nu si mental sau sufleteste, nu este suficient pentru a pastra vitalitatea cuplului, care ajunge sa fie doar o forma, goala pe interior, alimentata atat cat sa nu moara, dar sa fie intr-o continua agonie. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Când dragostea dispare

January 14, 2014 00:10 ⋅ Leave a Comment ⋅

love?

“Iubirea trebuie învățată, încercată și experimentată… prima atingere nu reprezintă niciodată expresia ei desăvârșită…”- Octavian Paller

Relațiile încep aproape întotdeauna într-o notă optimistă, visătoare, enigmatică și motivantă; și, desigur, foarte revitalizantă! 🙂

Nimeni nu se gândește că, într-o zi, toate acestea se pot evapora, și vor fi înlocuite de nepăsare, inatractivitate, banalitate și maximum de tristețe posibilă.. 🙁

O să spui, probabil, că se poate și mai rău! Și răspunsul este că se poate: jigniri, amenințări sau chiar violență, reacții în urma cărora suferința este poate infinit mai mare.

În funcție de caracterul partenerilor, de gravitatea situației și respectul existent sau nu între cei doi, toate aceste atitudini și comportamente pot exista.. sau nu. 

În toate relațiile apar conflicte, declanșate de diferențe de opinie și de incapacitatea de a putea ajunge rapid la acea soluție viabilă, care să mulțumească ambele părți implicate. Sau.. ruptura poate avea la bază fisurarea gravă a sentimentelor și imposibilitatea “reparării” acestora.

Oricare ar fi motivul, ambele persoane implicate suferă transformări în planul psihic, durerea resfrângându-se asupra amândurora, în cantități greu de determinat.

Spunea un psiholog că am putea compara senzațiile trăite de cei doi ca fiind asemănătoare cu cele avute la moartea cuiva, pentru că, o dată cu relația, mor visele și speranțele, dar și obiceiurile devenite rutine zilnice (pe cât de plictisitoare, uneori, pe atât de vitale, în prima fază de după despărțire).

Dar ce simt cei doi în acele momente, când înțeleg că totul s-a spulberat, și care sunt reacțiile lor? Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie

Manifest pentru schimbare

January 9, 2014 13:10 ⋅ Leave a Comment ⋅

manifest

“Orgoliul îngroapă fericirea.”- Valeria Mahok

Precum se știe, suntem unici!  Nu numai ca amprente și ADN, ci și ca mod de gândire și acțiune. Și totuși, avem foarte multe lucruri în comun, pe care, din nefericire, ne e greu să le exprimăm deschis.

Dar, pentru că sunt femeie, o să expun situația numai din punctul nostru de vedere, așteptând ca bărbații să își caute un reprezentant care să ma aprobe, combată, sau.. doar să își afirme punctul de vedere, la fel de deschis. 😉

Vrem relații armonioase, care constau în a fi întâmpinate cu zâmbetul pe buze, o infinită tandrețe, sex de calitate, plimbări relaxante și susținere morală, sau materială. Ori, cel puțin, să vedem că vă străduiți să fiți calzi și deschiși în comunicarea despre toate acestea. 

Vrem fidelitate, apreciere pentru ceea ce facem sau ceea ce intenționăm a face, fără niciun fel de îndoială sau reținere, pentru că, dacă ne ascultați cu adevărat, deja știți ce intenții avem. 

Vrem atenție și complimente, împletite cu fapte pline de sens, care să ne confirme așteptările.

Vrem să ni se ghicească gândurile și gusturile, dar preferăm să fim întrebate care sunt acelea, pentru a nu se face presupuneri eronate.

Vrem să ni se împlinească visele, și eventual partenerul să contribuie mult la acest fenomen, pentru a simți ca ne înțelege și prețuiește cu adevărat.

Vrem să fim tratate ca reali parteneri în lupta cu viața, nu ca și colaboratori “part time”, doar atunci când nu vă place să efectuați o anumită activitate. 

Vrem să vă cunoaștem gândurile, nu să facem continuu presupuneri, până când mintea începe să scoată scântei.

Vrem discuții frumoase, cu întrebări și răspunsuri pe aceeași notă, în care niciunul să nu trebuiască a se impune doar de dragul de a dovedi că e mai bun, ci amândoi să aibă posibilitatea de a-și spune părerea și gândurile vizavi de orice schimbare sau intenție referitoare la relație și tot ce o compune.

Vrem să ni se dea voie să fim noi înșine, fără niciun fel de temeri, iar dacă acest comportament deranjează, vrem să ni se spună aceasta în mod placut și bine argumentat.

Vrem să cerem și să ni se confirme așteptările, fără a trebui să repetăm de zeci și zeci de ori aceeași cerință. Iar dacă cerem prea mult, să ni se impună limite fără a se folosi cuvinte reci, sau ascuțite, expunându-se totodată motivele reale, nu cele inventate perfid, din veșnica teamă de a spune adevărul.

Vrem să nu fim tratate precum niște copii fără prea multă minte, care nu s-ar pricepe la nimic, și trebuie mereu protejați și feriți a cunoaște noul. Sau, mai grav, să nu ni se explice nimic, pentru că “are cine să facă totul”, deci nu e nevoie să știm orice amănunt legat de conturi, parole, oameni și etape efectuate pentru bunul curs al vieții noastre.

Vrem să nu ni se ascundă adevărul, doar din așa-zisa dorință de protecție de care au nevoie femeile. 😀

Vrem să fim luate în serios atunci când ne expunem nemulțumirile, pentru că avem și noi limita noastră de răbdare.

Vrem vorbe frumoase, spuse din inimă, nu replici din filme siropoase, care să ne “aburească” mintea și astfel să va desconsiderăm, în loc să vă apreciem. 

Vrem să scoateți la suprafață copilul din voi, dar cu masură, pentru că, mai presus de orice, vrem copii cu voi, care să ne împlinească dorința de a deveni mame. 

Vrem ca, atunci când ajungeți să deveniți tați, să nu uitați că noi dorim, mai mult decât orice, să fim în continuare iubite, ceea ce înseamnă ca voi să nu uitați să fiți iubiții noștri.

Cele două “funcții” nu se reduc una pe cealaltă! Ba chiar pot conviețui frumos împreună, și veți fi mult respectați pentru aceasta. 😉 Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori

Dorințe arzătoare

January 6, 2014 10:12 ⋅ Leave a Comment ⋅

I wish

Cum e obiceiul, la cumpăna dintre ani ți-ai pus o dorința. Sau.. mai multe?? 🙂

Desigur că sunt secrete și nici nu vreau să mi le dezvălui, dar dacă a fost greu să alegi din mulțimea de vise, sau erai prea prins cu ciocnitul paharelor și.. urările prietenilor te-au “bruiat” puțin, încât nu te-ai putut concentra :D, nu dispera: înca poți să îți faci planuri.

Sau putem, iarași, să facem împreună o listă cu dorințe (așa cum facem Moșului, sperând ca el să poată îndeplini cel puțin una).

Numai că acum, această misune de îndeplinire ne este “rezervată” nouă, pentru că ne iubim și ne considerăm capabili a ști ce ne poate aduce fericirea.

Visele, se știe prea bine, devin realitate doar dacă depui efort ca să le îndeplinești. Deși când eram mici aveam cu totul altă concepție, acum înțelegem perfect cum se conturează acestea: planifici, și apoi acționezi.

Așteptând zâmbitori și plini de speranță, dar nefăcând nimic, nu reușim decât să ne transformăm în incurabili visători, iar apoi în veritabile eșecuri :D, ceea ce nu cred că își dorește nimeni.

Lista pe care vreau să o alcătuiesc, urmând ca voi să bifați sau să adăugați (ori să eliminați, după caz) alte elemente care vi se potrivesc, este una cu dorințe concretizate în acțiuni pe care vreau să le îndeplinesc în anul 2014, pentru a-mi îmbunătăți viața.

Pe unele dintre ele urmează doar să le continui, pentru a se transforma în automatisme, iar pe altele vreau să le optimizez, pentru că în anul anterior nu am fost suficient de consecventă. (Da, știu, nu sunt perfectă!..) 🙂

Să trecem la treabă! Read More

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, motivatie

Cea mai mare bucurie :)

December 30, 2013 00:23 ⋅ Leave a Comment ⋅

joy

Încă puțin și anul 2013 se încheie..

De obicei, oamenii se întreabă care le-au fost împlinirile, sau ce schimbări s-au produs în ultima perioadă în viața lor.

Tu ți-ai făcut această introspecție?

Dacă nu, te invit să facem împreună o mică schemă (aruncând o rapidă privire retrospectivă asupra anului 2013), pe care tu trebuie să o completezi cu propriile-ți “date personale”, în care sexul sau starea civilă nu sunt necesare. 😀

Cu siguranță, vârsta ți s-a schimbat :), și pașii te-au plimbat prin locuri noi, chiar dacă poate nu atât de îndepărtate pe cât îți doreai,  sau poate mult mai neașteptate decât sperai. 😉

Ai cunoscut sau doar ai întâlnit oameni noi, te-ai apropiat foarte mult de unii care ți se păreau inaccesibili (straniu, nu?), sau te-ai îndepărtat de cei care ți-au creat disconfort (și viceversa). Deși a fost dureros să accepți schimbarea, în final ai constatat că lipsa lor te-a “ușurat” sufletește și te-a maturizat mental.

Ți-ai format obiceiuri noi, sau poate doar le-ai păstrat pe cele deja “implantate” de mult amar de vreme.. (sport săptămanal, ceai zilnic, trezit cu noaptea-n cap- în cel mai fericit caz.. 🙂 )

Ai citit cărți noi (sau doar bloguri, reviste), care te-au impresionat și te-au modelat, și ai “cunoscut”- figurat vorbind- adevărați formatori, modele demne de urmat. Unii te-au însoțit pe drumul tău pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că ți-ai schimbat rapid părerea despre ei :D, alții încă te susțin și îți luminează calea. 

Ți-ai achiziționat obiecte noi, la care visai de multă vreme, sau poate ai vrut doar să ajuți o ființă greu încercată de viață (copil, animal, om sărman), oferind bucurie pe care ai șansa s-o primești uneori înapoi, înzecită.

 Sau chiar ai dat viață unei noi vieți, și-acum te simți un pământean “bogat” și binecuvântat.. 🙂 !

Ai devenit mai prietenos sau puțin mai singuratic, ai râs, ai plâns, ori.. doar ai suferit în tacere. Ori toate laolaltă, în proporții greu de stabilit, sau doar greu de recunoscut în mod public.. 🙂

Te-ai îngrășat/ai slăbit (voit ori nu),  sau doar te-ai menținut, poate chiar fără să fie acesta scopul anului, dar urmările acestea îți dau de gândit pentru anul viitor. 

Ai pierdut pe cineva drag, sau doar o cunoștință, dar oricum.. ți-ai amintit în treacăt sau prelung că viața nu-i eternă și ar fi bine să “te-agăți” cu drag de ea, la modul serios, pentru că unele momente nu se mai întorc, oricât ai vrea.

Ți-ai vizitat părinții, cu fapta sau numai cu gândul, dar i-ai bucurat în orice lume ar fi. Sau.. ai refuzat cu încăpățânare să renunți la orgoliu, dureri și acuzații, și te-ai închis în carapacea ta, sperând să uiți de tot și toate, ca și cum ai fi în fața unei table și ai șterge creta. (Dar.. ce ne facem cu praful, care se împraștie ca nebunul? 😀 )

Ți-ai descoperit talente ascunse, nebănuite, care musteau în tine, așteptând momentul revărsării.. Sau poate doar ai încercat să le cauți, dar înca mai ai nevoie să decojești viața, ca să scoți la iveală adevăratul fruct al pasiunii tale… 🙂

Ai renunțat la activități care îți prisoseau, te încărcau cu energie negativă sau, mai mult, te agasau, și ai încercat să îți focusezi toată atenția asupra “plăcerilor” tale- plin de curaj sau temător, dar ți-ai înfrânt reținerile, amânările și fricile.

Ai decis atunci că staționarea într-o gară părăsită nu va convinge nici un tren să vină să te plimbe măcar o dată, doar pentru că ești tu răbdător și consecvent în credințe..

Sau.. încă nu ai reușit să te desprinzi de toate acele obișnuințe care te apasă, pentru că nu te consideri pregătit să te arunci în vâltoarea vieții, simțindu-te încă nesigur. Și.. aștepți momentul prielnic, crezând încă în vechea expresie “timpul le va rezolva pe toate”.

Ai găsit acea oază de liniște  la care toți visează, fie ea casă, iubit, job, pasiune, și te simți împăcat și mulțumit că toate căutările nu au fost în zadar. Sau.. încă mai speri că va veni o zi în care vei simți acea senzație de împlinire, mereu râvnită, și te pregătești îndelung să fii cel ce trebuie să devii, așa încât să atragi ceea ce crezi că meriți: tot ce-i mai bun! 🙂

Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica

Recunoștință 2 :)

December 24, 2013 21:05 ⋅ Leave a Comment ⋅

pizap.com10.161324342712759971388003753625

Perioada sărbătorilor reunește oameni, apropie gânduri și grăbește la acțiune.

Poate fi asociată dorinței tăcute a omului de miracol- care e musai să se înfăptuiască, ca și cum atunci e momentul propice și nu altădată. 🙂

Putem spune că predomină prin starea febrilă a majorității oamenilor de a cumpăra cadouri și a trimite felicitări, cât și prin dorințe uneori imposibile (ca aceea de a fi alături de persoane care ne împărtășesc sentimentele, sau de altele cărora nici nu le trece prin minte acest fapt). 🙂

Pentru că oamenii au imaginație, iubesc surprizele frumoase și sunt însetați după atenție, dar mulți simt cel mai mult nevoia de tandrețe și vorbe frumoase; și, în lipsa acestora, se mulțumesc și cu altceva, de multe ori cu înlocuitori care anihilează puțin durerea, tristețea și dorul de dor..

Așteptările unora, vizavi de cadouri care să demonstreze atașamentul și valorizarea, se dovedesc deseori suprarealiste, pentru că.. ori așteptările sunt prea mari, ori nu li se cunosc deloc dorințele.

Nu se exclude nici faptul că unii se ascund după o falsă modestie, care în final aduce doar dezamăgire, îndreptată către cel ce le este partener de viață, sau membri ai familiei așa-ziși nerecunoscători.

Sau că alții, obișnuiți perfect a trăi fără dorințe și așteptări prea mari, și-au pierdut deja speranța de a le mai veni rândul la fericire sau mici bucurii..

Sunt și cazuri în care momentul în care aprecierea coincide cu faptele făcute este atât de mult adus la “rang înalt”, încât “recunoscătorul” nici nu știe cum să se mai poarte și, simțind că nimic nu ar putea fi la nivelul așteptărilor, ori renunță complet.., ori încearcă să facă pe plac subiectului- într-un mod oarecum neutru, imun la orice reacție.

Anestezierea s-a produs cu mult timp înainte, iar speranța de a fi la înălțime s-a evaporat de multă vreme..  De ce și-ar mai bate capul? (se întreabă, senin..). 🙂 Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, psihologie practica, valori

Aproape.. sau departe?

December 19, 2013 11:51 ⋅ Leave a Comment ⋅

 distance

Oamenii se îndrăgostesc mereu, oricât de complicate le-ar fi viețile, pentru că au continuu nevoie să li se acorde atenție, căldură sufletească, înțelegere, tandrețe și valoare.

Dar circumstanțele pot fi atât de diferite și încâlcite, încât apropierea pare de multe ori imposibilă, sau cel puțin greu de atins.

Și totuși, atracția fizică și spirituală, existente în proporții diferite- în funcție de context ;), determină de multe ori perioade lungi de freamăt și căutări de soluții viabile, care să îi ajute să se apropie fizic.

În acel moment, au impresia că planul spiritual și sufletesc a atins un prag suficient de înalt ca să nu mai existe vreo îndoială și să își dorească foarte mult să se simtă mereu aproape, trup și suflet. 🙂

Determinarea de a fi împreună este atât de puternică, încât le dă forța de a trece peste orice impediment și de a găsi o cale spre împlinirea visului.

În acest stadiu, de obicei dorința atinge proporții covârșitoare. La fel de puternică poate fi și teama, în foarte multe cazuri, de a nu pierde “șansa” de a fi cu celălalt, sau de a nu rămâne singuri (situație în care se încadrează un procent foarte mare de oameni), ori de a nu putea să se impună în fața celorlalți decât prin prisma partenerului (atât material cât și intelectual).

Toți acești factori își pun amprenta și presează cumva mintea oamenilor, încât nu se mai analizează foarte rațional care este, de fapt, mobilul acestui efort, și care ar trebui să fie.. Read More

Posted in: cunoastere interioara

Tu ești suficient de afectiv?

December 16, 2013 00:20 ⋅ Leave a Comment ⋅

hug

De multe ori ți s-a reproșat că nu ești suficient de afectiv. Și  totuși.. ce barometru s-a folosit?

  Afectivitatea se referă la acele trăiri specifice datorate raportului dintre stările interne ale subiectului vizavi de factorii externi cu care interacționează.

Mai simplu spus, afectivitatea înseamnă “simțire” față de cineva, sau -după cum spune dex-ul limbii române- “afectivitatea este o atitudine de dragoste, prietenie și atașament față de cineva”. 

Lăsând la o parte termenii teoretici care definesc afectivitatea.. cum de și-a dat seama acel cineva că afecțiunea pe care o oferi nu este direct proporțională cu cea pe care o primești?

De ce ți se aduce un astfel de afront, când tu ești convins că ai dat tot ce ai putut “pe altarul iubirii”, încât uneori te simți extenuat..?

Poate pentru că afecțiunea poate lua forma a ceea ce ne dorim să primim de la celălalt, cum ne-o imaginăm în mod fantasmatic, nicidecum forma ce ne este prezentată teoretic în cărțile de specialitate.

 Și, cum suntem unici, întotdeauna visăm diferit, spectrul așteptărilor putându-se extinde foarte mult..

Pentru unii, afecțiune poate însemna a fi ținuți în brațe, a li se spune cuvinte frumoase (de alint), a petrece seri romantice, a avea contacte sexuale dese sau cel puțin satisfăcătoare, ori a avea susținere în momentele dificile.

În același timp, pentru alții ar putea însemna a fi sunați des, a li se face cadouri cu anumite ocazii speciale, a nu se uita zilele importante (precum data de naștere, ori data primei întâlniri, etc.), a primi flori, a petrece mult timp împreună, a fi intrebați ce simt în anumite momente- considerând astfel că celălalt este mereu atent la stările lor, așadar participant activ în viața lor.

Sau.. poate însemna deopotrivă săruturi dese, voce suavă, atingeri delicate, zambete și priviri adânci, flirturi ușoare.. toate la adresa uneia și aceleiași persoane. Desigur, Tu! 😉

Așadar, afecțiunea este un sentiment care trebuie exprimat într-un fel anume, diferit de la persoană la persoană. Este o exprimare specifică fiecăruia dintre noi, pe care partenerul trebuie să o descopere cumva, ca prin magie.. 🙂 

Dar cum să afli ce vrea celălalt, așa încât să fii pe aceeași lungime de undă și nu într-un spațiu paralel? Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori

Răbdare..?

December 12, 2013 14:58 ⋅ Leave a Comment ⋅

my way

Chiar dacă ne dorim ca viața să abunde de veselie, avem momente când ni se pare că acesta e doar un vis de copil, naiv. 🙂

Oameni reci, indiferenți, cărora le pasă cel mai mult de ei și scopurile lor (dar ascund discret totul, purtându-și bine masca), sau alții care au sentimente, dar le e teamă de consecințe și preferă să le țină ascunse; oameni care nu vor să își deschidă sufletul în fața nimănui, crezând că așa vor putea fi invincibili- toate acestea te provoacă și pe tine la o îndepărtare forțată, deși în adâncul tău ești altcineva.

Încercarea de a-i convinge că numai prin comunicare se pot vindeca și pot fi înțeleși, că numai spunând ce gândesc și simt se pot elibera, că în final cele două inimi să bată în același ritm, ajunge să eșueze de cele mai multe ori.

Poate că e momentul să te gândești care sunt motivele pentru care aceștia refuză să încerce a se cunoaște mai bine și a accepta realitatea. 😉

  • Pentru că adevărul doare..
  • Pentru că vulnerabilitatea scade așa-zisa putere și “înmoaie” caracterul, făcându-i să pară slabi.. în mintea lor!
  • Pentru că nu înțeleg la timp durerea din sufletul celuilalt, care renunță la orgoliu, de dragul unei bune funcționări a relației, și implicit pentru a avea liniștea interioară la care aspirăm cu toții, dar mai mereu nu știm cum să o atingem!
  • Pentru că în viața lor a avut loc un eveniment care i-a marcat și încă nu au trecut peste acel “episod”.
  • Sau pentru că nu sunt pregătiți de această deschidere, neajungând momentan la adevărata maturitate.. decât fizic! 😉

Trebuie să iei în calcul și varianta că sentimentele nu sunt la fel de intense.

Sfatul de a nu accepta mai puțin decât meriți este apreciat de toți, dar puțini își amintesc de el atunci când sunt în situația de a conștientiza că este exact ceea ce li se întâmplă lor. Read More

Posted in: cunoastere interioara, motivatie
Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers:

Skip to toolbar