“Inteligence without ambition is a bird without wings”-Salvador Dali (1904-1989)
Când eram mică, oamenii mă întrebau ce vreau să devin când voi fi mare 🙂 (uram această întrebare, dar nu voiam să arat, văzând că lor li se părea foarte firească! ).
Și, pentru că nu îndrăzneam să spun deloc ce mi-aș dori, crezând că sunt prea simpla și făra însemnătate, am spus prima meserie care mi-a venit în minte: croitoreasa (mama mergea la croitoreasa mereu, ca sa îsi faca haine noi ). Asa ca am continuat sa scriu și sa repet, ca un papagal, de fiecare dată când eram întrebată, același “vis”, care nu era deloc al meu.
Era însă unul care nu mă evidenția și nu crea nimănui impresia că aș avea ambiții prea mari pentru cât de măruntă sunt. Așa credeam despre mine atunci, că sunt prea fără posibilități de a ajunge sus. De fapt, eram extrem de timidă și neîncrezătoare în forțele proprii.
Am încercat atunci să îmi induc această plăcere de a crea haine, tăind mai toate rochiile mamei sau surorilor mele, în speranța că voi avea talentul de a crea apoi ceva nou, care să surprindă lumea. Mama mă certa blând, deși în sinea ei era disperată, și îmi dădea sfatul să folosesc doar haine vechi.. Știa ea ce știa 🙂 !
Când am crescut, am reușit să “creez” două fustițe. Atât! Am fost fericită de realizarea mea, dar am conștientizat că nu e deloc simplu și, mai ales, că nu e deloc ceea ce voiam să fac. Read More
