Cum e obiceiul, la cumpăna dintre ani ți-ai pus o dorința. Sau.. mai multe?? 🙂

Desigur că sunt secrete și nici nu vreau să mi le dezvălui, dar dacă a fost greu să alegi din mulțimea de vise, sau erai prea prins cu ciocnitul paharelor și.. urările prietenilor te-au “bruiat” puțin, încât nu te-ai putut concentra :D, nu dispera: înca poți să îți faci planuri.

Sau putem, iarași, să facem împreună o listă cu dorințe (așa cum facem Moșului, sperând ca el să poată îndeplini cel puțin una).

Numai că acum, această misune de îndeplinire ne este “rezervată” nouă, pentru că ne iubim și ne considerăm capabili a ști ce ne poate aduce fericirea.

Visele, se știe prea bine, devin realitate doar dacă depui efort ca să le îndeplinești. Deși când eram mici aveam cu totul altă concepție, acum înțelegem perfect cum se conturează acestea: planifici, și apoi acționezi.

Așteptând zâmbitori și plini de speranță, dar nefăcând nimic, nu reușim decât să ne transformăm în incurabili visători, iar apoi în veritabile eșecuri :D, ceea ce nu cred că își dorește nimeni.

Lista pe care vreau să o alcătuiesc, urmând ca voi să bifați sau să adăugați (ori să eliminați, după caz) alte elemente care vi se potrivesc, este una cu dorințe concretizate în acțiuni pe care vreau să le îndeplinesc în anul 2014, pentru a-mi îmbunătăți viața.

Pe unele dintre ele urmează doar să le continui, pentru a se transforma în automatisme, iar pe altele vreau să le optimizez, pentru că în anul anterior nu am fost suficient de consecventă. (Da, știu, nu sunt perfectă!..) 🙂

Să trecem la treabă! Continue reading →

Primele alegeri în privința ta și a vieții tale le aparțin părinților: numele, religia, locul nașterii, casa, hainele, hrana, școala, îngrijirea.. Le accepți, urmând să stabilești mai târziu cât de bine ți se potrivesc toate acestea, pentru că momentan nu există o alternativă.

Desigur, nici părinții sau frații nu îi poți alege! Buni sau răi, frumoși, deștepți, afectivi… sau nu, sunt alegeri care nu îți aparțin. “Calul de dar….”  😉 😀 (Și, poate nu îți dai seama, dar nici tu nu ești chiar perfect! 😉 )

Anii trec, frumoși sau nu, iar tu crești- deștept sau nu :), ajungând să fii afectiv sau nu, în funcție de cum ai fost educat, dar- mai presus de toate- în funcție de cum alegi să fii.

Începi să îți alegi singur hainele, încălțămintea, hrana, rămânând însă cu celelalte constante- părinții, locul nașterii, numele.

Dar.. îți poți alege hobbyurile, pe care desigur că părinții le plătesc, atunci când își permit și acceptă să o facă.

Când crești mult mai mare și deja ai ales unde să lucrezi, sigur că poți găsi o altă locuință sau poți adăuga încă un nume, ori chiar schimba religia. Dar părinții naturali rămân aceeași, chiar dacă ești adoptat. Însă.. comportamentul față de ei este “alegerea” ta!

Conștient fiind de limitele alegerilor pe care le poți face, urmează să iei atitudine, așa încât viața ta să se ordoneze după bunul tău plac.

Și, cu fiecare alegere facută, unele uși se închid, iar altele se deschid.. Continue reading →

Sunt momente în viață când sentimentele te invadează cu o așa intensitate încât te simți copleșit și nu ai idee cum să le faci față.. (Valul te lovește și te poate duce.. 🙂 )

Fiecare dintre noi reacționează în felul lui: unii intră în vâltoarea valurilor, nevrând să știe ce va urma, iar alții se feresc de ele, neștiind cum să le facă față.

Unii se bucură de apariția lor și vor să trăiască momentul, chiar dacă va produce răsturnări de situație, iar alții se sperie, părând că viața le poate fi complet revoluționată și trebuie neapărat să le țină piept.

Cei din urma preferă să se lupte cu ei, decât cu urmările, deseori zbuciumate. Continue reading →

Se tot vorbește despre criză..

Cuvântul a căpătat atât de multă popularitate și amploare, încât putem cu ușurință să îl includem în orice domeniu, pentru că nu mai uimește deloc.

Dat fiind obișnuința cu care se utilizează în vorbire, începi deja să zâmbești numai când îl auzi pronunțat, fără să cunoști prea multe detalii. (Sunt și unii oameni care oftează instantaneu și renunță să mai întrebe care este sensul lui, în acel context. :D)

Ca întotdeauna, receptorul dă sens mesajului așa cum știe el mai bine! 😉

Ei bine, impactul unei crize în cadrul relațiilor poate fi la fel de puternic ca și în domeniul economic. 🙂 😀

(Din păcate, sau din fericire, despre prima situație media nu vorbește deloc, dacă nu ești persoană publică. :D)

Poți să nu ai norocul de a putea afișa cumva variația fluctuației emoțiilor tale, sau poți să ai ghinionul de a nu putea opri rostogolirea acestui ghem de foc. 😀

Numai că.. aici nu ne mai lamentăm de cât de greu va fi să supraviețuim, ci de cât de mult ne sunt rănite sentimentele.

Oricum ai privi cele două situații, suferința este punctul comun.

Crizele, de orice fel, dau o senzație de sufocare și cer o schimbare imediată, un alt fel de a privi lucrurile și un plan de acțiune care, deși nu poate fi pus la punct imediat, trebuie permanent supravegheat, modificat în funcție de necesități, dar – mai ales- deloc amânat.

Așadar, este imperios necesar să iei în considerație o nouă perspectivă asupra situației. Continue reading →

  Întâlnindu-ne de-a lungul zilei cu diverși oameni, încercăm să afișăm o imagine pozitivă sau atractivă, care să emane seriozitate și încredere, potență intelectuală ;), sinceritate sau toleranță, etc.

În funcție de ceea ce dorești să inspiri, iei atitudinea potrivită.

De obicei, alura ta este una creată, sau dobândită în timp (cu intenție sau nu), și vrei întotdeauna să spui ceva, fără a fi nevoie de cuvinte… 😉

La fel cum și fața ta radiază sau pălește, însoțită de zâmbete sau brăzdată de griji (concretizate în riduri 😀 ), monitorizând starea ta psihică de moment, așa și întreaga înfățișare te caracterizează- în tăcere!

Vocea este un alt element important, care te ajută să detectezi puțin caracterul unui om. Poate fi blândă, ascuțită, fermă, îngăduitoare și cu atât de multe inflexiuni.

Totul este să fii consecvent și să urmărești aceste aspecte o bună bucată de timp, ca să nu te pripești cu concluziile.

Și totuși, ca să îți faci o impresie corectă și reală asupra unui om, e nevoie de multe situații, nu numai de un “radar” bun. Pentru că, oricât de fin îți este auzul, văzul sau mirosul, nu este o certitudine faptul că, dându-se alte coordonate, nu s-ar schimba doar direcția, ci și întregul.. obiectiv urmărit. 😉 Continue reading →

Fiecare relație are suișuri și coborâșuri… și nimeni nu poate infirma această constatare generală.

Ba chiar mulți o ridică în slăvi, ca fiind ceva demn de cinste.

Dar… oare de ce uneori se coboară atât de adânc încât nu se mai reușește apoi o înălțare care să mențină relația în echilibru? Și de ce uneori nu e suficientă o probă de rezistență, dacă finalul a fost odată unul frumos?

Cui nu i-ar plăcea ca, după o încercare care a întrecut orice limită a posibilului, care a scufundat gânduri, speranțe, dorinte și vise, să revină în același divin început, în care absolutul domina, iar claritatea luminii înfrângea întunericul? De ce se revine mereu la nuanțe de alb, dar ele se transformă repede în gri, ca și cum cineva e dator să mențină permanent curățenia vieții?

Poate fi de vină lumina care se propagă??? 🙂 😀

Oare sunt atât de multe impurități în lume cât să se așeze și în suflet? Și… cum să le îndepărtăm rapid și fără urme? Continue reading →

Vorbind cu cei din jur, descoperim un număr covârșitor de oameni care se plâng.

Și fiecare dintre noi facem parte din această mulțime, într-un moment sau altul al vieții, dar nu toți conștientizăm că prin acest fel de a fi îi putem îndepărta pe cei dragi.

Uneori, acesta devine un mod de a fi al unora, făcând parte din rutina lor zilnică. Dacă întrebăm însă ce planuri au, sigur că nu precizează și acest mic amănunt: “O să mă plâng cât mai multor oameni, sperând să se schimbe ceva, atunci când ei mă vor compătimi. Sau poate mă vor admira, tocmai pentru că rezist cu stoicism acelei situații!”

Dar.. care este scopul real al acelor lamentări? Ce obții în urma tuturor acestor “vaicăreli”? Un remediu? O soluție?

Fiecare dintre noi are permanent motive de nemulțumire. Pentru că așa suntem noi, oamenii: vrem să fim realiști, să spunem lucrurilor pe nume, ca să se știe clar că vedem totul și nu ne scapă nimic. Continue reading →