Priorități

inaltare

Atât de mulți oameni frumoși, cuvinte bine așezate, mirosuri diafane sau pline de forță..

Atât de multe voci plăcute, corpuri tentante, zâmbete incitante.. și-atât de mult mister și cuvinte nespuse în momente vesele sau pline de tandrețe.

Atâtea și-atâtea minuni ce vrei să le-ntâlnești și să le sorbi “seva”! Cum să le poți face față, cum să găsești timp pentru toate?

Dacă ne-am da seama la timp că fiecare pas făcut este important, că fiecare gând are un motiv de a fi găndit, că fiecare întrebare are un sens, chiar dacă noi suntem cei care ne-o punem și nu altcineva…

Dacă am înțelege că fiecare gând ne reprezintă și că acordând prea multă importanță unor oameni îi vom depriva pe ceilalți, apoi ne vom da seama de consecințe, dar va fi prea târziu..

Dacă am înțelege mai repede sensul tuturor vorbelor, reacțiilor, tristeților.. și am face ceva ca să le îndepărtăm, viața ar fi mult mai puțin complicată și lină.

Dar oare asta vrem? O viață liniară? Cât de mult te împlinește o viață fără niciun fel de suișuri ori coborâri?

Poate vei spune că preferi să ai parte doar de suișuri, dar cum să-ți dai seama de farmecul muntelui dacă nu vizitezi și câmpia? Și cum să poți înțelege sunetul valurilor dacă nu mergi să le auzi acolo unde e marea, nu să le asculți doar la televizor?

Dacă vrei să înțelegi bine lucrurile, trebuie să le cercetezi îndeaproape.. Recomandările celor din jur nu sunt niciodată suficiente pâna nu testezi pe propria-ți “piele”!

Sigur că nevoia de adrenalină te împinge să explorezi locuri periculoase, în care ai putea să te pierzi, dacă nu ți-ai luat o marjă de siguranță sau cel puțin un colac de salvare. 😉

Dar cine te poate convinge să stai pe margine când inima vrea să pulseze din când în când mai tare iar respirația simte nevoia de profunzime, știind că în acest fel corpul se vitalizează? (deși ești conștient că nu vei putea menține ritmul prea multă vreme)

Crezi că e bine să îți înhibi dorințele, dacă ele au o contribuție pozitivă asupra minții tale? Desigur, este vorba despre cele care te înalță și transformă într-un om mai bun, cele a căror încercare spre a fi împlinite îți dă o stare de beatitudine, încredere și măreție. Ce poate fi mai frumos decât să îți urmezi glasul inimii?

Deznădejdi, îndoieli, cugetâri adânci, nopți pline de freamăt ori zile în care te simți pierdut în neant. Până când astrele se aliniază și se conturează ușor imaginea văzută poate doar cu ochii minții, uneori e nevoie de ani, sau de-o viață!

Așteptarea înseamnă nu doar control și răbdare, ci mai ales forță și curaj, dar și posibilitatea de a reflecta asupra motivelor pentru care îți dorești acel ceva sau de a-ți refocaliza atenția asupra a ceea ce e cu adevărat important pentru tine.

Și, în mod special, șansa de a cumpăni necesitatea sau ineficiența menținerii acelui vis sau dorințe.

Uneori e nevoie să ne redresăm, modificând complet planul anterior, ca urmare a faptului că noi înține ne-am transformat, mental.

Și nu e deloc surprinzător să constați că numai visând la altceva ai putut înțelege și aprecia ceea ce ai deja.

Sau, invers, îți vei dori cu ardoare să schimbi ceva în viața ta, așa încât să-i simți acesteia pulsul.

Ești pregătit să privești lumea de sus și să-i admiri frumusețea, chiar dacă ți-e teamă?

 

Comments

comments

This entry was posted in comunicare sociala, cunoastere interioara on by .

About Simona Gîrbea

Nascuta la 19 septembrie 1976, in localitatea Starchiojd, judetul Prahova. Am absovit Liceul Pedagogic din Ploiesti, promotia 1995 si..am profesat la inceput ca educatoare, iar mai tarziu ca institutor I, avand gradul didactic II. Licentiata in comunicare si relatii publice, promotia 2007( Facultatea de Litere, Bucuresti). Indragostita de domeniul psihologie, disciplina studiata atat in liceu cat si in facultate, dar si de comunicarea eficienta dintre oameni, in ultima perioada am devenit din ce in ce mai preocupata de stapanirea unor cunostinte mult mai vaste in aceste doua domenii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *