Îți las această mică “moștenire”…. 🙂 ( plus o mare de iubire! )
- gingășia mea, din vremea când îți mângâiam fața și mânuțele fine și pufoase, sau doar găseam intenționat motivul că ți le încălzesc, iarna;
- veselia mea, din zilele când săream împreună pe trampolină și făceam mult prea mult zgomot (sărmanii vecini!), dar nu îmi dădeai voie să plec, deși oboseam mai repede decât tine (nu știu cum se făcea, dar tu voiai să sărim imediat dupa ce mâncam… 🙂 )
- uimirea mea în fața frumuseții naturii, în special când adunam toamna frunze diferit colorate, ca să te impresionez și să-ți stârnesc interesul pentru frumos;
- hotărârea mea, din zilele când am plecat împreună pe un alt drum, necunoscut, dar plin de aventuri și frumos, zbucium și liniște, deopotrivă;
- bunătatea mea, din vremea când tu îmi verificai cosmeticele și le luai pe toate cele de care eu “nu mai aveam nevoie”, sau alunele și nucile de care tu “aveai mai mare nevoie”, fiind vegetariană 🙂
- plăcerea mea de a fi ordonată, motiv pentru care trebuia să ștergi praful și să aspiri, dar tu alegeai să aranjezi jucăriile, hainele și mai ales cosmeticele, urmând ca mai mereu eu să fac restul, pentru că tu erai deja obosită.. 🙂
- consecvența mea, demonstrată prin veșnica cerință de a-ți deschide dimineața fereastra, a închide pungile cu dulciuri, a duce biscuiții în bucătărie și toate celelalte vase pe care tu le transportai cu mare drag în camera ta, ca să mănânci în fața televizorului sau calculatorului, ori zilnica cerință de a pune hârtiile în coș…
- mândria mea, din zecile și zecile de zile când ai venit cu rezultate atât de frumoase, încât stăteam minute în șir să mă întreb cum de poți avea o memorie atât de bună, deși pari mereu distrată și visătoare,
- înduioșarea mea, față de toate animalele micuțe și fără ajutor, de care (ți-am spus), o dată luate acasă, devii complet responsabil, dar tu preferai deseori să te uiți la filme sau să stai în camera să asculți ploaia, decât să plimbi câinele, obosită fiind de la școală.. 😉
- încrederea (NU și emoția 😉 ) mea, din ziua când ai mers, la insistența ta, și ți-ai cumpărat pentru prima dată singură dulciuri (pe la 6 anișori), pe un drum fără trotuar, dar nu și fără mașini, iar.. mai târziu în oraș, ca să demonstrezi independența, să-ți cumperi singură încălțăminte și pantaloni (12 ani). Știu.. mi-ai trimis continuu poze pe WhatsApp, ca să îmi ceri părerea (sau, mai mult, ca să mă liniștești :D)!
- meticulozitatea mea, de fiecare dată când voiai sandviș și trebuia să îți tai feliile de ardei și castravete foarte subțiri, așa cum îți plac ție;
- răbdarea mea, de multe ori pusă la grea încercare, când te sunam și, fiind cu prietenii în oraș, dădeai telefonul pe “silence”, sau când amânai să scrii temele, să faci duș, să pui vasele din mașina de spălat în dulap, să ieși cu câinele afară, să…
Toate acestea și multe altele sunt darurile mele, pe care probabil acum nu le înțelegi atât de bine, pe primul plan fiind hainele trendy, cosmeticele și plimbările cu prietenii.. 🙂
Și.. lista ar putea fi și mai lungă, dacă răbdarea și meticulozitatea mea nu ar avea limită. 🙂 😀
Poate că nu mereu am fost sau sunt atentă încât să fiu constantă în a-ți oferi astfel de cadouri, dar nu vreau să uiți că, în ciuda tuturor impedimentelor, îți sunt recunoscătoare pentru că TU mi-ai oferit frumosul cadou de a-ți fi mamă, cu toate imperfecțiunile mele..
Va veni o zi (cred și sper) când tot ceea ce vrei acum va deveni obișnuință, iar darurile mele- amintiri de suflet. Vom râde împreună de toate acestea, iar tu va trebui să transmiți mai departe ceea ce eu am încercat să te învăț pe tine. Desigur, sub o alta formă, poate mult mai interesantă și atractivă.
Dar, orice ar fi, să nu uiți că, în ochii mei, tu ești încă o minune de pe acest pământ!