Sunt momente în viață când sentimentele te invadează cu o așa intensitate încât te simți copleșit și nu ai idee cum să le faci față.. (Valul te lovește și te poate duce.. 🙂 )
Fiecare dintre noi reacționează în felul lui: unii intră în vâltoarea valurilor, nevrând să știe ce va urma, iar alții se feresc de ele, neștiind cum să le facă față.
Unii se bucură de apariția lor și vor să trăiască momentul, chiar dacă va produce răsturnări de situație, iar alții se sperie, părând că viața le poate fi complet revoluționată și trebuie neapărat să le țină piept.
Cei din urma preferă să se lupte cu ei, decât cu urmările, deseori zbuciumate.
Analizând rațional, ca o persoană foarte obiectivă, vei spune poate că cei din urmă vor fi cei mai câștigați. Ei sunt cei care au deseori o familie completă, nu se ceartă prea mult- sau dacă o fac, unul cedează mai mereu, fiind obișnuit să tempereze situația.
Treaba lor este de a spulbera orice norișor care apare pe cerul albastru. Și uite așa, în fiecare zi, dis de dimineață :), cerul lor trebuie să fie senin, sau să pară așa, de dragul celorlalți și al aparențelor.
Desigur că nimeni nu se simte bine într-o atmosferă tensionată și cu siguranță nu îi poți explica unui copil că părinții lui au probleme de o anumită natură, intrând în amănunte nefirești, pentru vârsta lui.
Și atunci, de cele mai multe ori, toată lumea zâmbește cordial și merge mai departe. Viața e o luptă, deci trebuie să lupți! 😉
Plini de frustrări și angoase, continuă să se îmbete cu apă rece.
Nu spun că nu există și o categorie de oameni care își confruntă părerile, își fac simțit punctul de vedere, ajung la reconciliere și găsesc un punct comun, dar numărul lor este dezamăgitor de mic.
De obicei, compromisurile sunt majore, bazate pe un “sistem” care implică lipsa alternativelor.
Pe de altă parte, cei care ies din tipare și schimbă radical situația- șochează.
Oamenii vor să îți bagi mințile-n cap, să ai grijă de casă și să fii tolerant, că… la sfaturi ne pricepem toți! 🙂 Dacă ei au acceptat situații mult mai confuze și frustrante, noi ar trebui să ne bucurăm de ceea ce avem, cred ei, pentru că viața nu e deloc roz…
Dar dacă tu vrei să o faci puțin roz, pentru că ai găsit acuarelele potrivite? Știm cu toții că ploaia sau soarele prea puternic pot decolora tabloul, dar poate tu ești în stare să pictezi frumos și să ai grijă de acel tablou.
Dacă marii artiști se gândeau că n-are sens munca lor, pentru că oricum cineva ar putea fura tablourile, iar apoi să le ardă ;), ar mai fi existat Claude Monet, Henri Matisse, Pablo Picasso, Paul Gauguin? Poate că dacă își spuneau ”N-are sens să pierd vremea muncind, mai bine merg și beau o bere, că viața e scurtă!”, altfel ar fi stat lucrurile.. 🙂 Dar ei au pus pasiune în ceea ce făceau și nu s-au gândit la urmări nefaste, care să distrugă ceea ce au construit.
Desigur că trebuie să fii răbdător, iertător și înțelegător și.. să încerci reconcilierea, dar nu să renunți la tot ceea ce te definea înainte.. doar de dragul aparențelor. Fiecare om are limitele lui de toleranță, pe care ar fi bine să și le definească din timp. Dar.. dacă uită?
Chiar și așa, există situații când conștientizezi discrepanța dintre tine și partener, superficialitatea relației sau lipsa contopirii sentimentale. Și, pentru că poți să faci ceva ca să îți îmbunătățești viața, acționezi în felul tău.
Ceilalți te vor judeca, normal!
Cei din prima categorie, care vor să traiască intens orice moment, acordă instinctelor o mare importanță, ajungând de cele mai multe ori în situații fără ieșire.
De aceea, ideal ar fi să se găsească o cale de mijloc, în care să se îndepărteze temerile de nou, dar să se și trăiască clipa, alegând cu grijă persoanele care să compună acest decor.
Schimbarea este firească, deși de multe ori crudă, și ajută, chiar dacă la început refuzi să crezi, la crearea celui ce trebuie să devii.
Cine a spus că ruperea unei relații nu doare, dar cine poate să afirme că nu cizelează?
De cele mai multe ori, după o perioadă de coborâre, ridicarea este spectaculoasă; refacerea coincide cu o reconstrucție a celor doi, forțați a se repoziționa, reinventa și revitaliza.
Este ca o nouă naștere, care te purifică și înalță din propria-ți “cenușă”, la fel cum se-ntâmplă și păsării Phoenix. Desigur că arderea este dureroasă, dar gândul că vei renaște îndepărteaza teama, în final învingând-o.
Poate te întrebi: câte nașteri sunt permise într-o viață?!
Atâtea cât să simți că ești în viață, pentru că permisiunea stă în inima ta. 😉