Pentru că primăvara s-a hotărât în sfârșit să ne bucure sufletele, ne-am gândit și noi, fetele-cochetele (expatele 😀 ), să mergem la plimbare.
Inopinat, prietena mea filipineză Argentina (alias ‘Ghie’) ne-a propus o ieșire pe care niciuna dintre noi nu s-a gândit să o refuze.
Și cum ai putea să refuzi oare o Plimbare la Mare, într-o zi cu Soare, care să coincidă cu admirarea lanurilor de Flori a mult vestitelor câmpuri olandeze? Mai ales că soarele e ceva atât de prețios în această țară, ai cărei locuitori sunt foarte conștienți că trebuie să profite de fiecare minuțel de sorire!
Pentru că, se știe bine, a locui în Olanda înseamnă nu doar că ai posibilitatea de a merge nestingherit pe bicicletă, ci și că trebuie să ai tăria de a face față intemperiilor specifice climatului maritim.
Zis și făcut! 😉
Cum spontaneitatea ne caracterizează pe toate patru (trăsătură deloc cu specific olandez, desigur), dis-de-dimineață (dar nu cu noaptea-n cap, că nu așa îi stă bine unei fete care știe ce important e somnul de frumusețe, așadar în jur de ora ZECE), am început ‘negocierile’ cu privire la obiective, timp și loc de întâlnire.
De cum s-a stabilit destinația – Mare, Soare, Flori – entuziasmul a pus complet stăpânire pe noi.
Și ce poate fi mai clar de-atât unor fete dornice de aventură și un pic cu capu-n nori!?
Îmbrăcare în viteză mare, un rucsac cu ceva lucruri necesare, alese cam la-ntâmplare, și..
gata!
Trecând peste detaliile prea puțin importante, pot spune doar că totul a mers șnur. Cu multe zâmbete și un schimb rapid de mașini în Carpoolplaats Apeldoorn-Hoenderloo, am dat bice cailor putere.
Am flirtat puțin -desigur- cu domnul GPS prin intersecții, iar apoi ne-am jucat jocul culorilor- Preludiul Ideal dinaintea faptelor, aș putea spune, pentru că așa se cere, daca vrei Orgasm-minune! 😀
La un moment dat, am ‘racolat’ și ultimul membru al aventurii- ‘Alina nr. 2’, care ne-a surprins venind cu o plasă plină de bunătăți!
Cererea a fost făcută pentru că foamea devenea din ce în ce mai stringentă, iar oferta a depășit complet așteptările tuturora!!
Și pe această nouă Alina, deși îmi era complet necunoscută, am început să o îndrăgesc imediat ce a scos la iveală acei delicioși macarons, apoi merele, caisele, ciocolata și multe alte minunății de care un Haplea înfometat nu se poate sătura -evident- imediat!!
Bucuros nevoie mare de așa echipă ‘tare’, Soarele s-a gândit să ne brăzdeze puțintel fețele, dar noi ne-am prins la timp și l-am fentat imediat, cu ochelarii din dotare sau, în cazul meu, dobândiți prin împrumutare.
Pentru că ‘Alina nr. 1’ și ‘Alina nr. 2’ s-au oferit rapid să mă salveze, am avut dintr-o dată de-ales între a fi Misterioasă ori Distrată. Dar cum știam că cea din urmă calitate oricum mă caracteriza, am decis imediat s-o am și pe prima, uite-așa!! 😀
Și-am mers, și-am mers, la lalele și narcise (nu bujori!!) și-am tot marcat momentele de exaltare cu ‘videos’ și ‘selfies’, că era nevoie mare!
Și-am tot profitat de Soare!
În final, la ceas de seară, am ajuns la Mare!
Apusul de Soare ne aștepta, dar nouă, fetelor, ne place mult shoppingul, așadar ne-am gândit să-l ținem în suspans, ha!
( Să-și pună domnișorul pofta-n cui, da?)
După probarea de rigoare, cu multe râsete si maimuțăreli, fel de fel, am alergat fericite spre Marea cea Mare!!
Ce splendoare!!
Dar nici n-am putut să-mi trag sufletul puțin, că dintr-o dată mi-a dispărut zâmbetul misterios de pe chipul senin!
Ochelarii mei ‘aproape GUCCI’ erau de negăsit, așa că am făcut cale întoarsă frumușel spre magazin. După ‘lupte seculare’ care-au durat o veșnicie :D, am descoperit că ei stăteau cuminți, agățați la gâtul meu (EXACT sub bărbie!), așteptând să-mi revin din suspin!
Ce bucurie!!!
Ca o căprioară zglobie, am alergat printre dunele de nisip ca să dau vestea minunată suratelor mele îngrijorate.
Dar, dintr-o dată,
inima a încetat parcă să-mi bată!
Telefonul meu era acum de negăsit!! Fetele strigau bucuroase că mă așteaptă la o nouă rundă de filmare, iar mie îmi tremura vocea și parcă rămăsesem și fără picioare.
Zburdând zglobie printre dune, nu m-am gândit că telefonul subsemnatei poate fi la fel de săltăreț și plin de vioiciune!
Și TE ROG SĂ MĂ CREZI (pe cuvânt de blogger, mon cher!), niciodată geometria mea în spațiu nu a fost atât de bună! Am analizat unghiuri și chiar am calculat ipotenuze așa de bine că doar în 2-3 minute, am rezolvat cea mai grea problemă din lume!
Sau poate doar s-a întâmplat o mare Minune???
Răspunsul acesta chiar nu-l știu, dar cert este că în nisipul fin și-auriu
mi-am regăsit dintr-o dată Iubitul Zglobiu! :))
Fericirea mea chiar nu pot acum deloc s-o descriu!
Tot ce știu e că de-atunci m-am putut bucura înmiit de tot și toate și am realizat încă o dată cât sunt de Panicoasă, Aiurită și Norocoasă!!
M-am întors cu un zâmbet cât casa la prietenele mele, unde am descoperit uimită că lipsea una dintre ele. Și ea pierduse aparent ochelarii, care dacă ar fi putut vorbi, probabil ar fi spus răspicat, extrem de bosumflați, că sunt în mașina ei.. uitați!!
Povestea se încheie cu un ‘happy end’ cu iz de vacanța! Cu multe hohote de râs, mâncare bună si chiar cu o neașteptată gratuită băutură!
Iată, așadar, dovada clară că Olanda funcționează
(nu-i nimic așa, într-o doară!! )
pe principii bine stabilite, precum ‘cel mai aiurit, cel mai bine servit’,
proprietarul restaurantului sperând probabil (OARE??)
ca data viitoare
să ne pierdem și capul printre acele dune, la Marea cea MARE !