Author Archives: Simona Gîrbea

Sunt momente în viață când sentimentele te invadează cu o așa intensitate încât te simți copleșit și nu ai idee cum să le faci față.. (Valul te lovește și te poate duce.. 🙂 )

Fiecare dintre noi reacționează în felul lui: unii intră în vâltoarea valurilor, nevrând să știe ce va urma, iar alții se feresc de ele, neștiind cum să le facă față.

Unii se bucură de apariția lor și vor să trăiască momentul, chiar dacă va produce răsturnări de situație, iar alții se sperie, părând că viața le poate fi complet revoluționată și trebuie neapărat să le țină piept.

Cei din urma preferă să se lupte cu ei, decât cu urmările, deseori zbuciumate. Read More

Se tot vorbește despre criză..

Cuvântul a căpătat atât de multă popularitate și amploare, încât putem cu ușurință să îl includem în orice domeniu, pentru că nu mai uimește deloc.

Dat fiind obișnuința cu care se utilizează în vorbire, începi deja să zâmbești numai când îl auzi pronunțat, fără să cunoști prea multe detalii. (Sunt și unii oameni care oftează instantaneu și renunță să mai întrebe care este sensul lui, în acel context. :D)

Ca întotdeauna, receptorul dă sens mesajului așa cum știe el mai bine! 😉

Ei bine, impactul unei crize în cadrul relațiilor poate fi la fel de puternic ca și în domeniul economic. 🙂 😀

(Din păcate, sau din fericire, despre prima situație media nu vorbește deloc, dacă nu ești persoană publică. :D)

Poți să nu ai norocul de a putea afișa cumva variația fluctuației emoțiilor tale, sau poți să ai ghinionul de a nu putea opri rostogolirea acestui ghem de foc. 😀

Numai că.. aici nu ne mai lamentăm de cât de greu va fi să supraviețuim, ci de cât de mult ne sunt rănite sentimentele.

Oricum ai privi cele două situații, suferința este punctul comun.

Crizele, de orice fel, dau o senzație de sufocare și cer o schimbare imediată, un alt fel de a privi lucrurile și un plan de acțiune care, deși nu poate fi pus la punct imediat, trebuie permanent supravegheat, modificat în funcție de necesități, dar – mai ales- deloc amânat.

Așadar, este imperios necesar să iei în considerație o nouă perspectivă asupra situației. Read More

  Întâlnindu-ne de-a lungul zilei cu diverși oameni, încercăm să afișăm o imagine pozitivă sau atractivă, care să emane seriozitate și încredere, potență intelectuală ;), sinceritate sau toleranță, etc.

În funcție de ceea ce dorești să inspiri, iei atitudinea potrivită.

De obicei, alura ta este una creată, sau dobândită în timp (cu intenție sau nu), și vrei întotdeauna să spui ceva, fără a fi nevoie de cuvinte… 😉

La fel cum și fața ta radiază sau pălește, însoțită de zâmbete sau brăzdată de griji (concretizate în riduri 😀 ), monitorizând starea ta psihică de moment, așa și întreaga înfățișare te caracterizează- în tăcere!

Vocea este un alt element important, care te ajută să detectezi puțin caracterul unui om. Poate fi blândă, ascuțită, fermă, îngăduitoare și cu atât de multe inflexiuni.

Totul este să fii consecvent și să urmărești aceste aspecte o bună bucată de timp, ca să nu te pripești cu concluziile.

Și totuși, ca să îți faci o impresie corectă și reală asupra unui om, e nevoie de multe situații, nu numai de un “radar” bun. Pentru că, oricât de fin îți este auzul, văzul sau mirosul, nu este o certitudine faptul că, dându-se alte coordonate, nu s-ar schimba doar direcția, ci și întregul.. obiectiv urmărit. 😉 Read More

Fiecare relație are suișuri și coborâșuri… și nimeni nu poate infirma această constatare generală.

Ba chiar mulți o ridică în slăvi, ca fiind ceva demn de cinste.

Dar… oare de ce uneori se coboară atât de adânc încât nu se mai reușește apoi o înălțare care să mențină relația în echilibru? Și de ce uneori nu e suficientă o probă de rezistență, dacă finalul a fost odată unul frumos?

Cui nu i-ar plăcea ca, după o încercare care a întrecut orice limită a posibilului, care a scufundat gânduri, speranțe, dorinte și vise, să revină în același divin început, în care absolutul domina, iar claritatea luminii înfrângea întunericul? De ce se revine mereu la nuanțe de alb, dar ele se transformă repede în gri, ca și cum cineva e dator să mențină permanent curățenia vieții?

Poate fi de vină lumina care se propagă??? 🙂 😀

Oare sunt atât de multe impurități în lume cât să se așeze și în suflet? Și… cum să le îndepărtăm rapid și fără urme? Read More

Vorbind cu cei din jur, descoperim un număr covârșitor de oameni care se plâng.

Și fiecare dintre noi facem parte din această mulțime, într-un moment sau altul al vieții, dar nu toți conștientizăm că prin acest fel de a fi îi putem îndepărta pe cei dragi.

Uneori, acesta devine un mod de a fi al unora, făcând parte din rutina lor zilnică. Dacă întrebăm însă ce planuri au, sigur că nu precizează și acest mic amănunt: “O să mă plâng cât mai multor oameni, sperând să se schimbe ceva, atunci când ei mă vor compătimi. Sau poate mă vor admira, tocmai pentru că rezist cu stoicism acelei situații!”

Dar.. care este scopul real al acelor lamentări? Ce obții în urma tuturor acestor “vaicăreli”? Un remediu? O soluție?

Fiecare dintre noi are permanent motive de nemulțumire. Pentru că așa suntem noi, oamenii: vrem să fim realiști, să spunem lucrurilor pe nume, ca să se știe clar că vedem totul și nu ne scapă nimic. Read More