Ființa umană este duală prin excelență, existând o puternică rivalitate între aparența și esența conduitei în relația cu semenii.
Pornind de la această idee, putem dezbate subiectul analizându-l din mai multe perspective.
- Fiecare dintre noi suntem, de-a lungul acestei vieți, ridicați la rangul de rege și coborâți neașteptat de repede la cel de cerșetor- de către prieteni, iubit, sau pur și simplu de către viață. Cum e posibil? Poate că a existat de la început o discrepanță între cele două planuri-imaginar și real, care s-a dovedit a fi de o profunzime incontestabilă și, într-un final, unul dintre cei implicați a sesizat-o și a acționat.
- Uneori ni se pare imposibil de crezut ca cel care mai ieri ne-a ridicat la ceruri să ne coboare în scurt timp în fundul pământului. Dar se întâmplă! La fel de imposibil ni se pare să fim astăzi fericiți și mâine triști și abătuți, gândindu-ne la același subiect, însă știm că datele problemei se pot schimba cu ușurință, la fel cum poate zbura gândul. Poate pentru că mare parte din acțiunile acestei lumi se petrec în mintea noastră, și mult mai puține în realitate?! Sau pentru că, supuși fiind schimbării, așteptările noastre se schimbă, iar ceilalți nu percep la timp acest fenomen, ori nu pot ține ritmul cu noi? Read More
