RealDreams Simona´s blog- psihologie practica, cunoastere interioara, dezvoltare personala

Category Archives: Valori

Compasiune

co

“Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune.”- Dalai Lama

Cel puțin de câteva ori, de-a lungul vieții, ni se întâmplă să fim bolnavi.. Dar, mai presus de medicamente, vrem vorbe încurajatoare, susținere, înțelegere și înduioșare sinceră.

Pentru că ne place să ne simțim înțeleși, să vedem că celorlalți le pasă de noi și vor să ne alunge cumva durerea sau tristețea. 

Dar, din nefericire, sensibilitatea la durerea celuilalt se transformă deseori într-o prefăcătorie ce constă în vorbe, al caror sens este gol, pentru că nu îl susține expresia corporală și, mai ales, faptele.

Și, cu oricât de multe zâmbete am însoți acel mesaj frumos ambalat, inflexiunile vocii spun mai mult decât ai vrea să spui, și poate și mai mult decât ar vrea să audă acel om. 

Contrar dorinței de a primi prietenia celui supărat, sau de a îmbuna oarecum starea psihică și morală a sa, acela se afundă și mai mult în oceanul tristeții și păstrează o distanță din ce în ce mai mare.. Și nu întâmplător! 

Pentru că insensibilitatea celorlalți la durerile și problemele noastre doare..

Iar când adevărul plutește în aer și minciuna se luptă cu el, dilema creată provoacă o stare de confuzie care dezechilibrează și afundă durerea, în loc s-o îndepărteze.

Mai clar spus, când vorbele nu sunt însoțite de simțire,  goliciunea lor răsună.. Read More

Apreciază-te!

site

A conștientiza cât de valoros ești și totuși a-ți păstra cumpătul și a rămâne modest- aceasta reprezintă cu adevărat arta de a te putea controla și de a te aprecia în aceeași măsură, așteptând răbdător până când ceilalți vor înțelege singuri cine ești și se vor purta în consecință.

Pentru că faptele tale vor vorbi pentru tine! 😉

Și totuși, mulți dintre noi ne integrăm în acea categorie a celor care se subestimează, deloc intenționat, deoarece nu avem încă acea înțelepciune de a ne fi proprii prieteni.

Așa că.. ne autosabotăm și acționăm ca și cum ne-am fi dușmani, îndreptându-ne spre ținte nedorite. Și nu e de mirare că ne simțim ca atunci când vântul bate cu putere exact din direcția spre care ne îndreptăm: orice pas înainte este împins puțin câte puțin, îngreunându-ni-se mersul…

Să te bucuri pentru fiecare victorie personală, oricât de neînsemnată ar părea în ochii scrutători ai celorlalți, să te recompensezi și încurajezi și mai ales să-ți ierți neputințele și rătăcirile, să îți îngrijești sufletul și mintea, tratându-le cu înțelegere și bunăvoință, este o dovadă de respect și iubire față de tine. 

Dar cum să știi asta, când nimeni nu ți-a spus că e firesc așa și nici nu a încercat vreun pic să te-ndemne s-o faci?

Sunt oameni care trăiesc în amorțire până la capăt, neputând să mai facă vreo mișcare, odată ce s-au obișnuit cu drumul lin. Lipsa de încurajare din partea celorlalți, în special a celor dragi lor, subaprecierea subtilă sau directă, cu scop precis sau doar din prea multă indiferență și plictis, toate acestea scad treptat puterea de a acționa și de a se lua în serios pe ei și faptele lor. 

Renunțarea se instalează frumos, în tronul ei celest, și nu vrea să mai plece, pentru că nimeni nu îi ține piept și nu îi cere clar și ferm să părăsească “încăperea”. De ce-ar pleca? E chiar comod așa, când nu trebuie să lupte cu nimeni și liniștea cuprinde întregul palat, chiar dacă pereții sunt reci și ecoul rasună.. Read More

Manifest pentru schimbare

manifest

“Orgoliul îngroapă fericirea.”- Valeria Mahok

Precum se știe, suntem unici!  Nu numai ca amprente și ADN, ci și ca mod de gândire și acțiune. Și totuși, avem foarte multe lucruri în comun, pe care, din nefericire, ne e greu să le exprimăm deschis.

Dar, pentru că sunt femeie, o să expun situația numai din punctul nostru de vedere, așteptând ca bărbații să își caute un reprezentant care să ma aprobe, combată, sau.. doar să își afirme punctul de vedere, la fel de deschis. 😉

Vrem relații armonioase, care constau în a fi întâmpinate cu zâmbetul pe buze, o infinită tandrețe, sex de calitate, plimbări relaxante și susținere morală, sau materială. Ori, cel puțin, să vedem că vă străduiți să fiți calzi și deschiși în comunicarea despre toate acestea. 

Vrem fidelitate, apreciere pentru ceea ce facem sau ceea ce intenționăm a face, fără niciun fel de îndoială sau reținere, pentru că, dacă ne ascultați cu adevărat, deja știți ce intenții avem. 

Vrem atenție și complimente, împletite cu fapte pline de sens, care să ne confirme așteptările.

Vrem să ni se ghicească gândurile și gusturile, dar preferăm să fim întrebate care sunt acelea, pentru a nu se face presupuneri eronate.

Vrem să ni se împlinească visele, și eventual partenerul să contribuie mult la acest fenomen, pentru a simți ca ne înțelege și prețuiește cu adevărat.

Vrem să fim tratate ca reali parteneri în lupta cu viața, nu ca și colaboratori “part time”, doar atunci când nu vă place să efectuați o anumită activitate. 

Vrem să vă cunoaștem gândurile, nu să facem continuu presupuneri, până când mintea începe să scoată scântei.

Vrem discuții frumoase, cu întrebări și răspunsuri pe aceeași notă, în care niciunul să nu trebuiască a se impune doar de dragul de a dovedi că e mai bun, ci amândoi să aibă posibilitatea de a-și spune părerea și gândurile vizavi de orice schimbare sau intenție referitoare la relație și tot ce o compune.

Vrem să ni se dea voie să fim noi înșine, fără niciun fel de temeri, iar dacă acest comportament deranjează, vrem să ni se spună aceasta în mod placut și bine argumentat.

Vrem să cerem și să ni se confirme așteptările, fără a trebui să repetăm de zeci și zeci de ori aceeași cerință. Iar dacă cerem prea mult, să ni se impună limite fără a se folosi cuvinte reci, sau ascuțite, expunându-se totodată motivele reale, nu cele inventate perfid, din veșnica teamă de a spune adevărul.

Vrem să nu fim tratate precum niște copii fără prea multă minte, care nu s-ar pricepe la nimic, și trebuie mereu protejați și feriți a cunoaște noul. Sau, mai grav, să nu ni se explice nimic, pentru că “are cine să facă totul”, deci nu e nevoie să știm orice amănunt legat de conturi, parole, oameni și etape efectuate pentru bunul curs al vieții noastre.

Vrem să nu ni se ascundă adevărul, doar din așa-zisa dorință de protecție de care au nevoie femeile. 😀

Vrem să fim luate în serios atunci când ne expunem nemulțumirile, pentru că avem și noi limita noastră de răbdare.

Vrem vorbe frumoase, spuse din inimă, nu replici din filme siropoase, care să ne “aburească” mintea și astfel să va desconsiderăm, în loc să vă apreciem. 

Vrem să scoateți la suprafață copilul din voi, dar cu masură, pentru că, mai presus de orice, vrem copii cu voi, care să ne împlinească dorința de a deveni mame. 

Vrem ca, atunci când ajungeți să deveniți tați, să nu uitați că noi dorim, mai mult decât orice, să fim în continuare iubite, ceea ce înseamnă ca voi să nu uitați să fiți iubiții noștri.

Cele două “funcții” nu se reduc una pe cealaltă! Ba chiar pot conviețui frumos împreună, și veți fi mult respectați pentru aceasta. 😉 Read More

Recunoștință 2 :)

pizap.com10.161324342712759971388003753625

Perioada sărbătorilor reunește oameni, apropie gânduri și grăbește la acțiune.

Poate fi asociată dorinței tăcute a omului de miracol- care e musai să se înfăptuiască, ca și cum atunci e momentul propice și nu altădată. 🙂

Putem spune că predomină prin starea febrilă a majorității oamenilor de a cumpăra cadouri și a trimite felicitări, cât și prin dorințe uneori imposibile (ca aceea de a fi alături de persoane care ne împărtășesc sentimentele, sau de altele cărora nici nu le trece prin minte acest fapt). 🙂

Pentru că oamenii au imaginație, iubesc surprizele frumoase și sunt însetați după atenție, dar mulți simt cel mai mult nevoia de tandrețe și vorbe frumoase; și, în lipsa acestora, se mulțumesc și cu altceva, de multe ori cu înlocuitori care anihilează puțin durerea, tristețea și dorul de dor..

Așteptările unora, vizavi de cadouri care să demonstreze atașamentul și valorizarea, se dovedesc deseori suprarealiste, pentru că.. ori așteptările sunt prea mari, ori nu li se cunosc deloc dorințele.

Nu se exclude nici faptul că unii se ascund după o falsă modestie, care în final aduce doar dezamăgire, îndreptată către cel ce le este partener de viață, sau membri ai familiei așa-ziși nerecunoscători.

Sau că alții, obișnuiți perfect a trăi fără dorințe și așteptări prea mari, și-au pierdut deja speranța de a le mai veni rândul la fericire sau mici bucurii..

Sunt și cazuri în care momentul în care aprecierea coincide cu faptele făcute este atât de mult adus la “rang înalt”, încât “recunoscătorul” nici nu știe cum să se mai poarte și, simțind că nimic nu ar putea fi la nivelul așteptărilor, ori renunță complet.., ori încearcă să facă pe plac subiectului- într-un mod oarecum neutru, imun la orice reacție.

Anestezierea s-a produs cu mult timp înainte, iar speranța de a fi la înălțime s-a evaporat de multă vreme..  De ce și-ar mai bate capul? (se întreabă, senin..). 🙂 Read More

Tu ești suficient de afectiv?

hug

De multe ori ți s-a reproșat că nu ești suficient de afectiv. Și  totuși.. ce barometru s-a folosit?

  Afectivitatea se referă la acele trăiri specifice datorate raportului dintre stările interne ale subiectului vizavi de factorii externi cu care interacționează.

Mai simplu spus, afectivitatea înseamnă “simțire” față de cineva, sau -după cum spune dex-ul limbii române- “afectivitatea este o atitudine de dragoste, prietenie și atașament față de cineva”

Lăsând la o parte termenii teoretici care definesc afectivitatea.. cum de și-a dat seama acel cineva că afecțiunea pe care o oferi nu este direct proporțională cu cea pe care o primești?

De ce ți se aduce un astfel de afront, când tu ești convins că ai dat tot ce ai putut “pe altarul iubirii”, încât uneori te simți extenuat..?

Poate pentru că afecțiunea poate lua forma a ceea ce ne dorim să primim de la celălalt, cum ne-o imaginăm în mod fantasmatic, nicidecum forma ce ne este prezentată teoretic în cărțile de specialitate.

 Și, cum suntem unici, întotdeauna visăm diferit, spectrul așteptărilor putându-se extinde foarte mult..

Pentru unii, afecțiune poate însemna a fi ținuți în brațe, a li se spune cuvinte frumoase (de alint), a petrece seri romantice, a avea contacte sexuale dese sau cel puțin satisfăcătoare, ori a avea susținere în momentele dificile.

În același timp, pentru alții ar putea însemna a fi sunați des, a li se face cadouri cu anumite ocazii speciale, a nu se uita zilele importante (precum data de naștere, ori data primei întâlniri, etc.), a primi flori, a petrece mult timp împreună, a fi intrebați ce simt în anumite momente- considerând astfel că celălalt este mereu atent la stările lor, așadar participant activ în viața lor.

Sau.. poate însemna deopotrivă săruturi dese, voce suavă, atingeri delicate, zambete și priviri adânci, flirturi ușoare.. toate la adresa uneia și aceleiași persoane. Desigur, Tu! 😉

Așadar, afecțiunea este un sentiment care trebuie exprimat într-un fel anume, diferit de la persoană la persoană. Este o exprimare specifică fiecăruia dintre noi, pe care partenerul trebuie să o descopere cumva, ca prin magie.. 🙂 

Dar cum să afli ce vrea celălalt, așa încât să fii pe aceeași lungime de undă și nu într-un spațiu paralel? Read More

O caldă îmbrățișare

hug

Ce valoare are pentru tine o îmbrățișare? 

Nu știu de câte ori ți-ai pus această întrebare, sau dacă a rătăcit vreodată prin mintea ta, însă întrebările necesită răspunsuri și… odată ce le-ai găsit, lucrurile devin mai clare și le acorzi mai multă valoare, în mod conștient.

Îmbrățișarea poate părea un subiect de gândire banal, dar e foarte ușor să înțelegi, aprofundându-l, că are mai multe conotații decât credeai.

Mai întâi, valoarea este dată de cel ce o primește! Nu mai puțin important este momentul când se dă/primește, precum și situația pe care o implică.. Apoi, cel ce o oferă își are rolul lui

Cu siguranță contează la fel de mult atât “substratul”, cât și felul cum este dată..! 😉

Și.. fiecare dintre cei doi subiecți o poate percepe în felul lui, în funcție de ceea ce simte pentru celălalt și cât de mult se implică în situația respectivă.

Îmbrățișarea poate fi o expresie de afecțiune, pasiune, compasiune, empatie, încurajare, nevoie de protecție, bucurie a revederii, sau.. doar un cald rămas bun.

Un ochi mai ager poate califica intensitatea îmbrățișării ca fiind un posibil “barometru” al forței acesteia.. E puțin probabil să fie singura și suficienta probă necesară, dar.. unii oameni au fler! 🙂 Read More

Copilului meu drag :)

mac

Îți las această mică “moștenire”….  🙂 ( plus o mare de iubire! )

  • gingășia mea, din vremea când îți mângâiam fața și mânuțele fine și pufoase, sau doar găseam intenționat motivul că ți le încălzesc, iarna;
  • veselia mea, din zilele când săream împreună pe trampolină și făceam mult prea mult zgomot (sărmanii vecini!), dar nu îmi dădeai voie să plec, deși oboseam mai repede decât tine (nu știu cum se făcea, dar tu voiai să sărim imediat dupa ce mâncam… 🙂 )
  • uimirea mea în fața frumuseții naturii, în special când adunam toamna frunze diferit colorate, ca să te impresionez și să-ți stârnesc interesul pentru frumos;
  • hotărârea mea, din zilele când am plecat împreună pe un alt drum, necunoscut, dar plin de aventuri și frumos, zbucium și liniște, deopotrivă;
  • bunătatea mea, din vremea când tu îmi verificai cosmeticele și le luai pe toate cele de care eu “nu mai aveam nevoie”, sau alunele și nucile de care tu “aveai mai mare nevoie”, fiind vegetariană 🙂
  • plăcerea mea de a fi ordonată, motiv pentru care trebuia să ștergi praful și să aspiri, dar tu alegeai să aranjezi jucăriile, hainele și mai ales cosmeticele, urmând ca mai mereu eu să fac restul, pentru că tu erai deja obosită.. 🙂
  • consecvența mea, demonstrată prin veșnica cerință de a-ți deschide dimineața fereastra, a închide pungile cu dulciuri, a duce biscuiții în bucătărie și toate celelalte vase pe care tu le transportai cu mare drag în camera ta, ca să mănânci  în fața televizorului sau calculatorului, ori zilnica cerință de a pune hârtiile în coș…
  • mândria mea, din zecile și zecile de zile când ai venit cu rezultate atât de frumoase, încât stăteam minute în șir să mă întreb cum de poți avea o memorie atât de bună, deși pari mereu distrată și visătoare,
  • înduioșarea mea, față de toate animalele micuțe și fără ajutor, de care (ți-am spus), o dată luate acasă, devii complet responsabil, dar tu preferai deseori să te uiți la filme sau să stai în camera să asculți ploaia, decât să plimbi câinele, obosită fiind de la școală.. 😉
  • încrederea (NU și emoția 😉 ) mea, din ziua când ai mers, la insistența ta, și ți-ai cumpărat pentru prima dată singură dulciuri (pe la 6 anișori), pe un drum fără trotuar, dar nu și fără mașini, iar.. mai târziu în oraș, ca să demonstrezi independența, să-ți cumperi singură încălțăminte și pantaloni (12 ani).  Știu.. mi-ai trimis continuu poze pe WhatsApp, ca să îmi ceri părerea (sau, mai mult, ca să mă liniștești :D)!
  • meticulozitatea mea, de fiecare dată când voiai sandviș și trebuia să îți tai feliile de ardei și castravete foarte subțiri, așa cum îți plac ție;
  • răbdarea mea, de multe ori pusă la grea încercare, când te sunam și, fiind cu prietenii în oraș, dădeai telefonul pe “silence”, sau când amânai să scrii temele, să faci duș, să pui vasele din mașina de spălat în dulap, să ieși cu câinele afară, să… Read More

Conștientizarea lui “a fi”..

red trees

Nu de puține ori ni s-a întâmplat, multora dintre noi, să ni se pară că viața este foarte plictisitoare și fadă, lucru care ne-a transpus într-o stare de profundă angoasă.

Ne-am simțit fără vlagă, inutili în fața vieții care continuă în virtutea inerției, străini de tot și toate, lipsiți de o țintă precisă ori un sens anume de-a fi, motivant..

Nimic din ceea ce mai ieri ne entuziasma sau bucura, în acele momente nu ni se mai părea deosebit, important sau atrăgător.

Și-atunci, o multitudine de întrebări încep să ne preocupe mintea (sau așa ar fi bine să se întâmple):

Unde s-a risipit energia noastră?

Unde a dispărut amintirea fiorilor dați de prezența cuiva?

Unde să se fi evaporat plăcerea de a purta discuții lungi cu prietenii, de a vizita locuri noi sau de a te bucura de momentele petrecute în compania familiei?

Cum se face că nu mai dai importanța tuturor realizărilor tale, ori muncii pe care ai depus-o pentru a fi ceea ce ești?

Și cum de nu te bucură faptul că ești sănătos, când alții doar visează să fie, sau că primești atât de multă atenție de la oamenii de suflet, în timp ce alții nu au pe nimeni s-aștepte în prag?

Cum poți să uiți că este o mare oportunitate să poți trăi? Alții ar vrea ca cei dragi să le fie aproape, dar nu se mai poate..

Și cum să uiți de privilegiul de a putea să-ți fie dor.. ?

Sau de a putea să visezi cu ochii larg deschisi că cineva, undeva, în lumea cea mare.. într-o zi te va întâlni și te va iubi cum mereu ți-ai dorit?

Cum să ți se fi șters din minte amintirea zâmbetelor și vocilor copiilor frumoși la suflet, tandrețea animăluțelor mici și pufoase, mirosul parfumat al florilor de primăvară sau al ierbii proaspăt cosite?

Te întrebi vreodată cum de nu se plictisesc pomii să stea nemișcați, florile să înflorească în fiecare an, animalele să aștepte să primească iubirea de la cei cărora nici măcar nu le pasă de existența lor?!

Cum de nu poți să iei exemplu de la fluturașii frumos colorați, care zboară atât de gingaș, în ciuda pericolelor permanente și a unei vieți atât de efemere?

Știu, nu mai ești un copil ca să nu-ți fie jenă să te arăți entuziasmat de-o frunză sau o insectă mică, dar poate că dându-ți voie să fii copil, din când în când, ai scăpa de apatia care nu-ți dă pace… Read More

Rătăciri și regăsiri

water

Oare ce este viața?

Dacă ar fi să ne gândim cu ce putem compara viața, m-aș gîndi la un zbor; la început nesigur, temător, fără a avea mereu o țintă precisă, cu ascensiuni și coborâri mai abrupte, sau mai line, fiind totuși singurul mod de a învăța să zbori cu precizie și eleganța, mai târziu. 😉

Zdruncinăturile zborului se manifestă în viață sub forme neașteptate: examene eșuate, relații pierdute, prietenii ce se credeau a fi solide, dar n-au fost, sau poate amintiri răscolitoare legate de oameni care ne rămân doar în suflet, pentru că se despart prea repede de noi…

Dar, neașteptat, îți dai seama peste ani că fiecare zbor, fie el și în picaj, a avut un sens: te căutai pe tine, încercând să-ți dai voie să descoperi cât de multor căderi le poți face față și cum. Read More

Cel mai bun partener

site

“Înainte de a negocia cu celălalt, trebuie să negociez cu mine însumi, cu temerile, cu dorințele, cu resursele și cu limitele mele. Fără asta, risc să las alegerea în mâinile celuilalt, să-i impun acestuia alegeri false”.- J. Salome, Sylvie Galland.

Vrem să avem o viață armonioasă, în care veselia și bunăstarea să se îmbine perfect, dar (de cele mai multe ori) nu știm cum să o clădim și cum să găsim ceea ce dorim; sau chiar nu știm ce vrem, în afara faptului că visăm la ceva măreț, deosebit de ceea ce au ceilalți.

Neștiind încotro s-o apucăm, de multe ori acceptăm ceea ce găsim mai aproape sau mai simplu de obținut. Pentru că noi, oamenii, nu iubim așteptarea îndelungată. O considerăm a fi o stare plictisitoare, fără sens, o pierdere de timp care amână trăirea sau chiar scurtează viața (gen replica des utilizată de cei ce speră să convingă într-un mod așa-zis inteligent- “ceea ce nu folosim se atrofiază” 🙂 ).

Fără să ne dăm seama poate, felul de a gândi ne influențează viața, și uităm să luăm în considerare faptul că pentru a găsi o persoană conform așteptărilor noastre trebuie mai întâi să devenim noi cel mai bun partener – al nostru! Read More

Despre oameni frumoși, cum toți suntem! (sau vrem să fim…) ;)

  • orange

Când vezi un om cu un aspect plăcut, prima impresie este aceea că este bun și frumos. Dacă îți și zâmbeste, te bucuri și crezi și mai mult că ți-ai făcut o părere corectă.

Într-un fel ai dreptate, pentru că unii nu sunt în stare nici să zâmbească, chiar dacă tu o faci. Au acumulat atât de multă ură, tristețe sau dezamăgire, încât fața li s-a împietrit. Dacă se vor elibera sau nu de toate aceste energii negative, depinde în cea mai mare măsura de ei.

Sunt alții care zâmbesc “frumos”, dar falsitatea le invadează toți porii, și zâmbetul se schimonosește ilar.

Și-atunci, cum arată un om cu adevărat frumos? Știm să-l deosebim de ceva cu formă, dar fără fond? 😉 Read More

Rezonanța liderului

lebada

Cei mai mulți oameni se zbat de-a lungul vieții pentru a avea un trai decent și pentru a-și dovedi propria valoare, dar și pentru a se simți împliniți sau pentru a dobândi aprecierea copiilor lor. Nu doar când aceștia sunt mici și nu știu foarte multe despre lume și viață, ci și când cresc și totul capătă formă și fond, sau- mai bine spus- când “tot ce-i neînțeles se schimbă-n neînțelesuri și mai mari” 🙂 , cum spunea Lucian Blaga al nostru…

Desigur, pentru a-ți atinge aceste obiective, trebuie să treci la treabă, pentru că nimic nu apare ca prin magie.

Și, pe rând, își aduc contribuția la această transformare a ta părinții, școala, societatea și viața.. în general, scena în care tu ești cel mai important actor (cel puțin, pentru tine însuți.. 🙂 ).

Cu forțe proaspete, te îndrepți spre “job-ul” visurilor tale, reale sau închipuite, hotărât să te adaptezi cât mai bine noului mediu, pe care ți-l imaginezi plăcut, armonios, relaxant și motivant. Read More

Decizii

decizii

“ Încă se mai îndoia de hotărârea lui. Dar începuse să înțeleagă un lucru important: deciziile erau abia începutul unui lucru.” Paulo Coelho (“Alchimistul”)

Sigur și tu și-ai propus, forțat de evenimentele din viața ta, să iei decizii. La fel de sigur e faptul că, oricât de mult ai încercat să îți proiectezi în minte traiectul ce urma a fi parcurs, ori schimbările pe care erai nevoit să le faci, niciodată nu ai putut prevedea torentul în care te vei cufunda, locurile pe care urma să le vezi, ori oamenii pe care urma să-i întâlnești.

Și acțiunile erau de fapt mult mai multe dacât anticipasei tu. Și timpul era mai îndelungat decât considerai tu.. Și multe credeai că vor fi mai simple, sau poate mult mai complicate, dar s-a dovedit a fi complet diferit! Totul s-a produs ca urmare a deciziei luate anterior, care părea a nu fi atât de majoră, atunci când a încolțit în mintea ta.

Abia pus în fața faptelor, începi să realizezi cât de multe modificări se vor produce și.. că amploarea evenimentelor va fi mult mai mare. Este ca atunci când se declanșează un cutremur: începe din epicentru (mintea ta) și se extinde rapid, prin unde de șoc (faptele tale), asupra unei suprafețe mari (atât tu, cât și persoanele apropiate ție, și poate altele- în acel moment necunoscute) și nimeni nu știe exact urmările ce se vor produce; mișcările “cutremurului”  vor zgudui rocile și vor undui “solul”; mai clar spus, în acest nou context, tot Universul tău se va schimba.

Magnitudinea pe scara Richter este o măsură a tăriei cutremurului sau a energiei eliberate din focar sub formă de unde seismice, însă noi măsurăm urmările deciziilor prin sentimentele care ne copleșesc dupa ce intrăm în acțiune și urmăm drumul ales, dar și când finalizăm ceea ce ne-am propus. Read More

Viața în doi

heart

Când doi oameni au sentimente puternice, de cele mai multe ori formează un cuplu “stabil”, care pornește la drum plin de speranțe și vise, având ca și fundament afecțiunea și pasiunea nemărginită.

Și totuși, numai de calitatea relației pe care și-o vor propune unul celuilalt va depinde consistența acestui tot. Păstrarea individualității, în ciuda existenței unității nou formate, este secretul cheie al funcționării armonioase a acestui ”mecanism”.

“Să poți iubi fără să te rătăcești în celălalt” (Jacques Salome) se pare că este cel mai greu, dar și cel mai necesar scut de protecție împotriva pierderii ființei tale, deoarece însăși respectarea unicității fiecăruia constituie catalizatorul durabilității unei relații.

La început, această contopire poate părea o scenă desprinsă din povești, dar pe parcurs e bine să ne dăm seama că suntem doi, nu unul, și că percepem de multe ori același lucru în mod diferit. Read More

Ești tu însuți?

tu insuti

Viața noastră este formată din mai multe etape și fiecare dintre acestea se dorește a fi un pas spre urmarea convingerilor noastre, o purificare spirituală care să ne ajute să ajungem la o comunicare mai conștientă și deschisă cu sine și cu ceilalți.

Când simțim nevoia de schimbare, de o nouă identitate psihică, intrăm într-o adevărată aventură. Aprofundând, ne confruntăm cu lipsurile afective, lacunele și speranțele noastre de a atinge noi valori.

Este o perioadă de tranziție pe care marea majoritate o primește ca pe un șoc, neștiind încotro s-o apuce. Este ca un proces de germinare, în urma căruia știi că se va produce o modificare, dar nu ești foarte convins cum va fi, dacă rezultatul final va fi cel scontat. Și totuși, plin de neliniști, ai convingerea că noua cale îți este absolut necesară ca să înflorești. Read More

Tu spui ceea ce simți?

tu

Zilele acestea am început să mă analizez în profunzime. Oare sunt suficient de deschisă cu ceilalți? Spun ceea ce vreau și gândesc, fără a da loc interpretărilor și a accepta lucruri care nu îmi plac?

Deși am trecut prin multe experiențe, îmi dau seama că încă mai am de învățat. Sunt unele persoane în prezența cărora nu reușesc să spun exact ceea ce vreau, sau mai bine spus.. nu le țin piept!

Încercând să fii drăguț, ca să nu jignești sau să fii nepoliticos, purtându-te așa cum “e frumos”, unii oameni profită de bunătatea ta și îți invadează spațiul, voind totodată să îți schimbe convingerile, mai bine spus să intre cu forța în sufletul tău. Pentru că Tu le permiți asta.

Așa că.. am început procesul de “purificare”! Am făcut o listă cu persoanele în prezența cărora cuvintele mi se  opresc în gât, uimită fiind de fapt de atitudinea lor invadatoare. Cărți împrumutate și neînapoiate la timp, vizite neanunțate sau.. la fel de rău,  anunțul “solemn” al unei vizite pe care nu am consimțit-o deloc,  atacuri verbale fără sens, purtate doar din dorința de a-și arăta presupusa superioritate constând în varsta înaintată și “cunoștința de cauză”, cerința unor favoruri “ieftine”.. și lista poate continua… Read More

De ce trebuie să spui NU copilului?

liberty

Un părinte bun vrea să asigure o educație adecvată copilului său și să aibă cu acesta o relație echilibrată. 

Până aici toate-s bune, 🙂 dar dacă nu ai o idee prea clară cum să faci asta…?

Pus în fața situației în care copilul, crescând, nu apreciază ceea ce faci pentru el și dovedește lipsă de respect.. sau chiar tendința de a te manipula, ajungi să te simți inutil, sau doar folosit.

Lucrând cu copiii atât de mulți ani, am căpătat ceva experiență, dar nu înseamnă că am dat de cap tuturor problemelor. 😀

Și asta pentru că.. atunci când e vorba de copilul tău, nu al altcuiva, lucrurile stau puțin diferit, pentru că și implicarea este cu totul de altă natură. 🙂

De ce este acesta un subiect de discuție important?

Mai întâi, pentru că am observat existența unei schimbări majore, în ultimii ani: copiii devin mult mai rezistenți când e vorba de “autoritatea părintească”, iar metodele de educație obișnuite își pierd din eficiență, mai ales că acum nu mai intră în discuție autoritatea dominatoare de mai demult, ci una corectă și eficientă, plină de respect, în care se colaborează și discută deopotrivă despre dificultățile inerente care apar în existența zilnică.

Apoi, pentru că de-a lungul experienței mele cu copiii- 16 ani- am constatat că educația este mult prea permisivă, iar autoritatea părintească se manifestă rar ori nepotrivit, întreaga familie suportând repercusiunile. Read More

Lupta cu grijile

yellow

Recitesc o carte care mi-a influențat foarte mult atitudinea din ultimii ani- “How to Stop Worrying and Start Living”, a lui Dale Carnegie, tradusă în română sub forma “Lasă grijile, începe să trăiești” (editura Curtea Veche).

Ce bine era dacă am fi fost învățați la scoală că grijile ne afectează nervii stomacului, ne fac încordați și nervoși, iar de cele mai multe ori ajungem să ne îmbolnăvim de ulcer la stomac! După cum spunea și David Seabury în cartea “How to Worry Successfully” (Cum să-ți faci griji cu succes) “Ajungem la maturitate atât de puțin pregătiți pentru a face față presiunilor la care suntem supuși de experiențele de zi cu zi pe cât este de pregătită o molie pentru balet”.

Sunt foarte mulți oameni cu tulburări nervoase și emoționale, deși în ultimii ani bibliotecile și librăriile dețin cărți care-i pot ajuta, și la fel de mulți specialiști în domeniu. Dar ce bine ar fi dacă am putea să atacăm din timp acest flagel, așa încât să nu se mai extindă atât de mult! Read More

Iubirea de sine…

love yourselfToți oamenii vor să fie atractivi, dacă nu pentru cineva anume, cel puțin (și e mult mai bine să fie acesta motivul!) pentru a se simți bine în pielea lor și a fi mulțumiți de ei înșiși. Mi-e greu să cred că sunt și oameni pentru care nu contează absolut deloc felul cum arată.. Dar știu sigur că mulți se mint singuri că sunt perfect împăcați cu acest lucru, chiar dacă atitudinea și expresia feței îi trădează de multe ori.

Sigur că fiecare își cunoaște- în mare parte- problemele legate de sănătate, pentru că durerea fizică ne împinge să mergem să aflăm ce se întâmplă cu noi. Poate și acesta este un motiv pentru care corpul tău nu este așa cum visezi.. și atunci trebuie să mergi să ceri sfatul specialistului. Dar dacă nu suntem atenți la cantitatea și calitatea alimentelor consumate, aceste lucruri vor atrage de la sine o modificare în timp a  esteticului, chiar dacă nu ai probleme majore.

Iar sănătatea noastră se reflectă în exterior, începând de la aspectul tenului și pană la proporții și atitudine.

Un om sănătos găsește resursele necesare de a se bucura de tot ce îl înconjoară, chiar  dacă are parte și de căderi ce îl pot răpune pentru un timp.

De multe ori, o depresie puternică ne dă peste cap tot planul nostru de a avea grijă de noi, dar asta face parte din însăși normalitatea vieții. Dar dupa ce perioada dureroasă trece, începem să ne analizăm cu atenție și, observând urmările nedorite pe propriul chip, firesc este să acționăm! Read More

Magia din noi

 magie

Permite-le celorlalți să fie ei înșiși, acceptă-i așa cum sunt, acordă-le spațiu și timp pentru a-și schimba și transforma propria energie.” (Allan Hunter –“The Six Archetypes of Love: From Innocent to Magician”)

Ușor de spus, greu de făcut! 🙂 Dar, când vei putea face asta, vei fi un fel de magician. 

Încrederea pe care o dai celorlalți va conduce la magia numită acțiune. Vei schimba viețile oamenilor, fiindu-le alături chiar de la distanță.

La rândul tău, trebuie să fii tu însuți, să te accepți cu defecte și calități, să îți depășești mereu limitele și să privești cu încredere spre viitor. Read More

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers:

Skip to toolbar