“Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune.”- Dalai Lama
Cel puțin de câteva ori, de-a lungul vieții, ni se întâmplă să fim bolnavi.. Dar, mai presus de medicamente, vrem vorbe încurajatoare, susținere, înțelegere și înduioșare sinceră.
Pentru că ne place să ne simțim înțeleși, să vedem că celorlalți le pasă de noi și vor să ne alunge cumva durerea sau tristețea.
Dar, din nefericire, sensibilitatea la durerea celuilalt se transformă deseori într-o prefăcătorie ce constă în vorbe, al caror sens este gol, pentru că nu îl susține expresia corporală și, mai ales, faptele.
Și, cu oricât de multe zâmbete am însoți acel mesaj frumos ambalat, inflexiunile vocii spun mai mult decât ai vrea să spui, și poate și mai mult decât ar vrea să audă acel om.
Contrar dorinței de a primi prietenia celui supărat, sau de a îmbuna oarecum starea psihică și morală a sa, acela se afundă și mai mult în oceanul tristeții și păstrează o distanță din ce în ce mai mare.. Și nu întâmplător!
Pentru că insensibilitatea celorlalți la durerile și problemele noastre doare..
Iar când adevărul plutește în aer și minciuna se luptă cu el, dilema creată provoacă o stare de confuzie care dezechilibrează și afundă durerea, în loc s-o îndepărteze.
Mai clar spus, când vorbele nu sunt însoțite de simțire, goliciunea lor răsună.. Read More