De multe ori ți s-a reproșat că nu ești suficient de afectiv. Și totuși.. ce barometru s-a folosit?
Afectivitatea se referă la acele trăiri specifice datorate raportului dintre stările interne ale subiectului vizavi de factorii externi cu care interacționează.
Mai simplu spus, afectivitatea înseamnă “simțire” față de cineva, sau -după cum spune dex-ul limbii române- “afectivitatea este o atitudine de dragoste, prietenie și atașament față de cineva”.
Lăsând la o parte termenii teoretici care definesc afectivitatea.. cum de și-a dat seama acel cineva că afecțiunea pe care o oferi nu este direct proporțională cu cea pe care o primești?
De ce ți se aduce un astfel de afront, când tu ești convins că ai dat tot ce ai putut “pe altarul iubirii”, încât uneori te simți extenuat..?
Poate pentru că afecțiunea poate lua forma a ceea ce ne dorim să primim de la celălalt, cum ne-o imaginăm în mod fantasmatic, nicidecum forma ce ne este prezentată teoretic în cărțile de specialitate.
Și, cum suntem unici, întotdeauna visăm diferit, spectrul așteptărilor putându-se extinde foarte mult..
Pentru unii, afecțiune poate însemna a fi ținuți în brațe, a li se spune cuvinte frumoase (de alint), a petrece seri romantice, a avea contacte sexuale dese sau cel puțin satisfăcătoare, ori a avea susținere în momentele dificile.
În același timp, pentru alții ar putea însemna a fi sunați des, a li se face cadouri cu anumite ocazii speciale, a nu se uita zilele importante (precum data de naștere, ori data primei întâlniri, etc.), a primi flori, a petrece mult timp împreună, a fi intrebați ce simt în anumite momente- considerând astfel că celălalt este mereu atent la stările lor, așadar participant activ în viața lor.
Sau.. poate însemna deopotrivă săruturi dese, voce suavă, atingeri delicate, zambete și priviri adânci, flirturi ușoare.. toate la adresa uneia și aceleiași persoane. Desigur, Tu! 😉
Așadar, afecțiunea este un sentiment care trebuie exprimat într-un fel anume, diferit de la persoană la persoană. Este o exprimare specifică fiecăruia dintre noi, pe care partenerul trebuie să o descopere cumva, ca prin magie.. 🙂
Dar cum să afli ce vrea celălalt, așa încât să fii pe aceeași lungime de undă și nu într-un spațiu paralel?
Poți să întrebi, desigur! Sau poți să cercetezi, explorând universul imaginar al celuilalt, așa încât să nu dai greș ani la rând. Totul e să îți dorești suficient de mult să vezi mulțumirea și bucuria pe fața, în zâmbetul, glasul și comportamentul celui drag.
Când dorința este egală cu voința, vei găsi modalitatea perfectă de a acționa, așa încât să te mulezi după “chipul și asemănarea” afecțiunii imaginate în copilaria ori maturitatea celui de lângă tine. Și, oricât de naive sau ciudate ar părea celorlalți “cerințele” exprimate cu sau fără glas de partenerul tău, pentru tine va conta doar să citești fericire pe chipul și în gândul său… 🙂
Așadar.. ești sau ai fost suficient de afectiv?
Citește nu doar cărți, ci mai degrabă suflete.. Ia “afrontul” drept lecție de viață și.. învață.
Întreabă, dar mai degrabă- ascultă. Ascultă vorbele, dar mai ales necuvintele, căci liniștea are muzicalitatea ei.. melodioasă sau nu. 😉
Și, când ai ascultat și-ai priceput notele, nu le lăsa să sune prea acut, dar nici prea mut! 😉
Dacă vrei să ai parte de armonie, compune un poem cu rimă, sau un hit de valoare, după propria pricepere.
Dar nu te mulțumi cu rime-mperecheate, când și cum ai tu chef, că.. nu scrii doar pentru tine, dacă vrei să fii un trubadur adevărat; și nici cu hituri de-o vară sau doar pentru -un Crăciun, când ninge cu fulgi mari.
Compune “opere” sau “sonate” care să reziste vremii și “trendului”. Adaptează, ajustează, adaugă, aerisește conținutul, dar nu lăsa sub nicio formă praful să se așeze peste lumea ta mai mult sau mai puțin concretă.
Afecțiunea e doar un cuvânt, ca toate celelalte. Dar tu poți să-i dai aripi și să-l lași să se exprime- sublim.
Dacă tu nu poti și nu întelegi, dă locul altuia.. întotdeauna există exponate cărora nu oricine le pricepe adevărata valoare, și totuși.. vânzătorul nu scade prețul special pentru un necunoscător.
Nu confunda viața cu piața! 🙂
“În viața sufletească, la fel ca și în viața fizică, există o aspirație: sufletul are nevoie să absoarbă sentimentele unui alt suflet, să și le însușească pentru a i le inapoia mai bogate.”-Honore De Balzac