Din când în când, vrem să vorbim celor apropiați despre sentimentele și frământările noastre interioare. Ar fi bine totuși să nu uităm că și ei au nevoie, deopotrivă, să își exprime propriile stări sufletești.
Uneori se pare că nu suntem suficient de pricepuți să le captăm atenția. Oare ei nu știu să asculte și să pună întrebările potrivite, așa încât să stimuleze comunicarea activă, sau noi suntem insipizi în exprimare??
Situația ajunge să pară ieșită de sub control, pentru că nu reușim deloc să exprimăm ce vrem să spunem. Iar când, în sfârșit, o facem, nu mai are deloc același efect, pentru că întreruperile au fost atât de dese și au ieșit de atât de multe ori din raza subiectului propus, încât ajungem să obosim.
Atunci începem să credem că era mai bine să renunțăm la acea discuție, care a devenit în final foarte neplăcută. Read More
