Category Archives: motivatie

Răspunsuri la întrebări latente

raspunsuri latenteVorbim cu patos despre Iubire și ne pierdem în definiții frumos asamblate de alții. Dar ce înseamnă precis acest cuvânt.. nimeni nu știe.

Sau.. știm cu toții, dar fiecare în alt fel. Pentru că avem concepții, dorințe, așteptări și comportamente unice. Și, mai ales, pentru că simțim diferit.

Unii spun că iubirea adevărată e doar una și că celelalte sunt copii nereușite.

Alții cred că iubim de multe ori, de fiecare dată altfel, dar intervine schimbarea și de aceea ne dorim altceva. Apoi, nevrând a ne pierde, ne continuăm singuri drumul, sperând că vom putea retrăi cândva un nou vis de iubire.

E bine să crezi ceea ce vrei tu și nu definițiile altora. Dar cel mai frumos ar fi să simți, ca să înțelegi cu adevărat mirajul iubirii. 😉

O mulțime de întrebări ze zbat continuu în mintea noastră, căutând un răspuns. 

Una dintre ele cred că este.. de câte ori ar fi înțelept să te lași ‘mușcat’ de Leoaica Iubire? 

Răspunsurile le puteți păstra pentru voi, sau le putem împărtăși, așa cum o voi face eu, subiectiv și complex: Continue reading

Atingeri

touches

Cât de mare este nevoia ta de a fi atins sau de a atinge?

Este o întrebare ce probabil nu ți-ai pus-o prea des, sau ai făcut-o doar inconștient..

Oricare ar fi răspunsul tău, cu singuranță au fost momente și în viața ta când ai simțit lipsa acestor exprimări afective, chiar dacă nu ai recunoscut mereu această nevoie cu glas tare, sau cel puțin în forul interior..

Dar.. o atingere nu este doar o atingere, contextul dând o anumită valoare situației.

Sigur știi asta! Așa cum știi și că o atingere este eficace doar atunci când este dorită de ambele părți, mimica și expresiile corporale spunând suficient de mult, așa încât să se distingă dacă celălalt dorește sau nu acel contact corporal.

Unele întrebări ni le punem oricum, fără ca cineva să încerce a ne inocula acea idee. Oricum s-ar întâmpla, niciodată nu poate fi prea mult a te gândi cum să îți îmbunătățești viața.

Și, cum întrebările noastre sunt multe, ele necesită timp de gândire. Iar uneori avem nevoie și de un punct de pornire, care să ne ghideze spre înțelegerea lipsurilor noastre.

Așadar.. iată unul: dacă nevoia atingerilor există, dar nu se ‘materializează’, ce-ar fi să te gândești mai bine la cauza lipsei lor, decât la efect? Continue reading

Emoții..

tears

Chiar dacă nu vrem să recunoaștem cu ușurință, cu toții plângem. Unii mai des, alții foarte rar, dar cunoaștem intensitatea acestei emoții.

Dacă te întrebi când și de ce ai plâns ultima oară, găsind răspunsul vei concluziona poate că motivele nu au fost atât de întemeiate ca să plângi, ori că ai fost puțin naiv.

Așa suntem noi oamenii.. după ce momentul a trecut, îi minimalizăm importanța. Și totuși, a simți în toată profunzimea o anumită stare și a ți-o exprima este foarte firesc, dar noi vrem să arătam că avem caractere puternice, sau nu simțim nevoia să recunoaștem deschis că suntem sensibili, în fața întregii lumi.

Nicio variantă de răspuns nu este greșită, pentru că suntem unici si avem tot dreptul să gândim și acționăm diferit. Așa cum fiecare om are voie să aibă o opinie proprie despre orice situație, dar nu este nevoie a fi exprimată deschis, atunci când nu este cerută. Continue reading

Sărbători pentru suflet

happy time

Ne-am lăsat cuprinși de bucuria sărbătorilor de iarnă! 🙂

Sufletele noastre au zburdat, ca în fiecare an, fericite că au mai găsit un motiv plauzibil de a se entuziasma.

Rebele sau nu 🙂 , s-au dezlănțuit, ca mai apoi să planeze ușor, simțind nevoia de liniște, stabilitate și spațiu.

Dacă prietenii ne-au călcat pragul casei, sau a fost rândul nostru să facem acest lucru, dacă am reușit sau nu să trimitem felicitări, să oferim cadouri, ori numai gânduri bune, fiecare dintre noi știe cel mai bine..

Important este să fi făcut ceva care să trezească în noi copilul ce nu ne-a părăsit niciodată, dar care așteaptă mereu cuminte să i se dea voie să plece la joacă.

Brăduțul plin de lumini, masa încărcată cu bunătăți frumos ornate, cadourile drăguț ambalate sau orice  alt mod simplu de exprimare a bucuriei și recunoștinței de a fi alături de cei dragi, toate acestea sunt dovada  că viața e un miracol, pe care îl apreciem din ce în ce mai mult, odată cu maturizarea noastră mentală.

Am fost darnici, înțelegători și toleranți? ori recunoscători pentru ceea ce avem și suntem, chiar dacă asta a însemnat să ne învățăm lecția vieții din anul ce-a trecut?

Am reușit să îndeplinim câteva din obiectivele propuse, sau ne-am clarificat doar ‘the bucket list’  😀  pentru acest an?

Am găsit ceea ce căutam, sperând să putem spune în sfârșit că l-am tăiat de pe anterioara listă și putem încerca să bifăm următoarea dorință?

Oricare ar fi răspunsurile tale, păstrează-ți speranța! Anul e abia la început. Dacă vei acorda mai multă atenție fiecărui gând, acceptând că acestea pot fi și negative, și orientându-le pe toate în favoarea ta, vei reuși să evaluezi clar situația și vei lua decizii.

Drumul vieții se va schimba sau întortochea pentru o vreme și poate vei mai avea de așteptat până când rotițele mecanismului se vor mișca în direcția dorită. Continue reading

Bucuria înălțării

cutie

Am descoperit la ora de pilates că am o zonă sensibilă a corpului, care mă împiedică să execut anumite exerciții așa cum aș fi vrut.

Poate ar trebui să renunț definitiv la acele exerciții, sau chiar la pilates?

Vă anunț de pe-acum că merg săptămânal la pilates, chiar dacă e puțin frustrant să nu pot face încă totul bine și mă simt precum un copil, în fața profesoarei.

Anumite exercitii mă ajută să îmbunătățesc situația și să scap de durere. Bineînțeles ca instructorul știe care anume sunt acelea și îmi cere să îmi ascult corpul, fiind mereu atentă la senzațiile ce mă însoțesc atunci când execut exercițiile.

Această situație mi-a amintit că noi, oamenii, suntem uneori slabi, ca și caractere. De multe ori, ne recunoaștem slăbiciunile, dar ne e greu să le acceptăm. Continue reading

Amnezie de viață..

apusPl

Viața e doar una. Știm asta, dar ne amintim rar.

E greu de înțeles de ce se întâmplă să devenim amnezici tocmai când e vorba de lucruri importante: vorbe blânde, încurajări, zâmbete, îmbrățișări..

Uităm de cadouri simple oferite din inimă, de săruturi sau flori.. Uităm să dăm speranțe celor greu încercați de viață, sau o facem fără o adevărată implicare emoțională.

Dar oare chiar uităm, sau o facem voit, dintr-o prea mare dorință de autoprotecție? Sau pentru că îl așteptăm pe celălalt să ia inițiativa?

Să fie prea multă teamă de dezamăgire, orgoliu, sau dezinteres?

Deseori motivăm cu frica de a nu oferi prea mult, uitând că și a oferi este o șansă pe care nu toți o au..

Și uite-așa.. uităm că fiecare zi e o nouă șansă de a oferi o mângâiere, un sărut, o îmbrățișare, un cuvânt la care cineva speră de mult timp, în tăcere.

Uităm să fim buni exact când ceilalți au cea mai mare nevoie de bunătate. Uităm să fim oameni. Uităm că avem suflet..

Doar citind despre toate acestea dăm dreptate și înțelegem importanța lucrurilor ‘mărunte’, ca și cum am avea nevoie să ni se amintească mereu și mereu totul, ca unui bătrân bolnav de Alzheimer. Continue reading

Conotații, implicații..

light:shadow

E foarte plăcut să avem prieteni. Cu cât sunt mai onești și mai apropiați sufletului nostru, cu atât ne simțim mai confortabil in universul în care trăim.

Dacă avem cui împărtăși durerile, viața este mult mai puțin dură; cât despre bucurii.. ele se dublează ca intensitate, în prezența celor dragi! 🙂

Cu toții știm însă că prieteniile sunt diferite, nu doar ca și trăire, ci și ca tip. Unii oameni știu să încurajeze, alții știu să aline, unii știu să dea sfaturi valoroase, alții să fie buni confidenți, iar alții îti pot da curajul de a-ți depăși limitele..

Uneori apreciem durabilitatea în timp a unei prietenii, alteori punctele comune, uneori admirăm puterea de empatie, alteori forța pe care o degajă, sau numai simțul umorului pe care unii oameni îl dețin..

Și pentru că știm că suntem unici și avem principii de viață diferite, înțelegem și că trebuie să ne tolerăm și acceptăm așa cum suntem, pentru a fi la rândul nostru acceptați!

Dar.. oare când și cum ajungem să credem că cineva ne este prieten și când stabilim că această ‘cotă’ nu s-a atins?…

Cred că numai noi înșine putem răspunde unei astfel de întrebări, pentru că fiecare dintre noi are propria scară de valori, raportată la orice. Și, oricat de mult ar încerca cineva să ne convingă de importanța cuiva în viața noastră, sau respectiv de aportul negativ al acelui om, numai noi știm ce simțim și ce vrem să avem aproape.

Când ne gândim la prietenie, nu vrem să facem vreo diferență care să se refere la sexul celor implicați.

Și totuși.. cât de mult se schimbă situația dacă suntem prieteni apropiati cu cineva de sex opus?? 

Ideea de prietenie, în sensul comun al cuvântului, e agreată de toată lumea, și credem că nu ne deranjează niciun fel de prietenie. Dar.. când aceasta capătă un înțeles aparte, care duce spre detalii ușor intime, începem să analizăm mai bine situația și vrem să fim convinși ori că celălalt ne-a înțeles bine intențiile, ori să convingem pe ceilalți de bunele noastre intenții. 😀 Continue reading

Renaștere

rebirth

Observăm cu toții că viața este plină de imprevizibil. Uneori, însă, acesta vine cu o încărcătură atât de mare, încât ne simțim copleșiți.

În funcție de capacitatea fiecăruia de a reacționa la nou, situația influențează mai mult sau mai puțin ritmicitatea vieții, schimbând ceea ce trebuie a fi schimbat, ori creând angoasă și timorare. Sau.. poate doar un moment de respiro, care să contribuie, în final, la luarea unor decizii radicale, ce au fost mereu amânate.

Ca să ne remontăm, cautăm în noi, sau poate în jur, resursele necesare. Analizăm opțiunile, pe termen lung sau doar suficient de îndepărtat încât să ne creeze confortul psihic de moment, apoi începem așa-zisul atac: acționăm.

Atunci ne simțim cu adevărat în viața și aproape invincibili. Totul capătă sens, drumul se nivelează parcă special pentru noi, asta neînsemnând însă că ‘vom călca pe roze’.. 😀

Abia acum urmează să ne catalizăm eforturile, să ne încurajăm și autosusținem mental, îndepărtând eventualele obstacole ce ne-ar putea devia a ne atinge ținta.

Multa muncă mentală, investiții materiale sau de ordin temporal, vizualizare permanentă a scopului final, renunțări voite și acceptate ca fiind nu doar necesare, dar și dorite, pentru a simți apoi cu adevărat ‘gustul succesului’. Continue reading

Mirajul mariajului..

rose.r

Toate femeile își doresc să se căsătorească. 😉

E adevarăt că spun o generalitate, pentru că mai sunt și excepții, dar de cele mai multe ori căsătoria este un vis de fetița ce se vrea a fi împlinit, prin prisma filmelor cu final fericit, văzute la tv în copilărie.

Nici bărbații nu sunt prea diferiți; poate doar vârsta la care încep să simtă și să recunoască fățiș acest adevăr este alta!

Și mulți oameni, atât femei, cât și bărbați, speră în tăcere ca mariajul să fie garanția fericirii lor.

Constată apoi, cu uimire, că acesta nu poate menține stadiul minunat de la început.

Deși totul pare atât de fascinant și își doresc atunci să îmbătrânească împreună, ținându-se de mână :), ușor-ușor dorința aceasta dispare în ceață..

Idealurile ce se credeau a fi comune se îndepărtează, așteptările se înmulțesc, dar multe nu se împlinesc, dezamăgirile cresc și ambii parteneri vor să schimbe ceva: fiecare pe celălalt, uitând de ei înșiși!

Renunțările acoperă liste întregi, luptele se aprofundează, și ori unul cedează mereu, ori nu o face nimeni. Sau.. se cedează mult prea târziu, când deja oboseala se instaurează în suflet.

Pentru că, de obicei, unul vorbește, iar celălalt aude, dar nu ascultă.

Și.. deși la început erau zâmbete, priviri cu subînțeles și comun acord, acestea sunt înlocuite cu oboseala interioară si indiferența, până la renunțarea la a-și spune punctul de vedere și la a lupta pentru propriile idealuri.

Sau.. la fel de des, apar egoismul, neîncrederea, lipsa oricărui entuziasm privitor la binele relației și chiar dezgustul față de tot ceea ce înseamnă partener ori familie.

Care să fie motivul?

De fapt, pot fi atât de multe, încât nu e de mirare că rata divorțurilor crește constant.

Dar, și mai interesant: foarte mulți nu divorțează, ci aleg să nu ofere libertatea celuilalt și să continue, răniți și fără niciun chef de viață, ceea ce au început- degradarea sufletului și minții. Un așa-zis compromis permanent, de cele mai multe ori devenit obișnuință de viață.

Și totuși.. cum se produce un asemenea decalaj, care să determine un om a lua o decizie care să-i schimbe și oficial viața, nu numai in interiorul său, ori numai interior, și voit nu și oficial?

O să enumăr cauzele cele mai evidente și generale (deși știu foarte bine că nu sunt expert, ci doar o fire analitică, căreia îi place să spună lucrurilor pe nume), rămânând ca fiecare dintre voi să-și analizeze propria situație, dacă este cazul.

Sinceritatea personală, chiar și numai in forul interior, înseamnă un mare curaj, care te poate ajuta să fii tu!

Așadar… motivele ar putea fi:

Schimbarea modului de a gândi, ce intervine odată cu înaintarea în vârstă.

Temperamentul foarte diferit, căruia nu îi dăm prea mare importanță, la începutul relației.

Comunicarea, pe care nu știm cum să o susținem activă, așa încât să ne ajute, și nu să ne încurce..

Cu siguranță, și comunicarea trebuia să facă parte din materiile de studiu, pentru că este prezentă zilnic în viața noastră, dar..  într-un mod defectuos. Poate așa am fi știut să ne abținem a critica și jigni, în loc să încurajăm și susținem.

Decalajele psihice, neașteptate și nebănuite, cărora unul dintre parteneri constată  că nu le poate face față.

Netrasarea mentală a unor calități importante pe care dorim a le avea un partener.

Neputința adaptării la o situație nouă de viață.

-Dorința de a deține controlul absolut al relației.

Neexistența unor pasiuni sau obiceiuri comune, suficient de puternice.

Incapacitatea de a vedea partenerul ca pe prietenul, egalul și, de fapt, reflecția ta.

Necunoașterea modului de a gândi al celuilalt.

Lipsa bunăvoinței de a-l ajuta și aștepta pe celălalt să se dezvolte.

-Falsitatea în comportament și sentimente, generată de diferite interese.

Lipsa dorinței/neputința de a cunoaște și înțelege ce poate accepta din ceea ce inseamnă cel ce-i este partener.

-Graba spre mariaj, înainte de a îndeplini cât mai multe din punctele enumerate anterior.

Continue reading

Viața nu așteaptă

kersen

Când simți că viața mustește în tine, fă ceva cu ea!

Plimbă-te, citește, vizitează-ți prietenii, iubește, zâmbește, cântă, dansează, admiră tot ce se poate admira în jur și vorbește cât poți de des cu cei dragi. Fă tot ce te bucură și îți trezește entuziasmul!

Alungă plictisul, făcându-ți planuri concrete și realizabile. Gândește-te care ar putea fi etapele spre împlinirea lor și treci la treabă!

Încercând în fiecare moment să clădești ceva frumos în viața ta, să ajuți un suflet, să dăruiești iubire, atenție și timp celor dragi, te vei hrăni în plan psihic și afectiv și vei da un plus de culoare vieții.

Deși știm că ea este limitată, nu ne amintim conștient acest fapt decât atunci când într-o zi, un suflet apropiat dispare dintre noi.

Abia atunci ne punem întrebări, ne propunem să nu mai repetăm greșeala de a lua viața drept garanție și ne întristăm la gândul că poate nu ne-am bucurat din plin de minunea de a fi aici. Continue reading

Pentru că meriți

blue

Viața e o țesătură permanentă de trecut, prezent și viitor. Deseori, firele se încurcă și ai nevoie de mult timp ca să reușești a le ordona.

Important este că, dupa ce le descurci, să nu uiti că ‘acul’ e întotdeauna în mâna ta, iar tu ești creatorul a cărui artă va fi admirată, ignorată, sau poate chiar defăimată.

Fii constient de toate acestea și acceptă din ceea ce se spune doar ce te ajută emoțional ca să mergi mai departe; și nu-ți face iluzii că vreuna din aceste stări va fi atotputernică pe toata perioada vieții tale! Totul este trecător.

Uneori, te vei mira și tu de ceea ce reușești să faci, sau de felul cum ești. Alteori, vei vrea să fi creat ceva mai deosebit, mai mareț. Dar, oricum ar fi, important este să nu te oprești!

Privindu-ți ‘opera’, peste timp, vei fi mulțumit sau mai puțin mulțumit de ea, însă vei aprecia faptul că nu ai renunțat să găsești noi și noi metode, mijloace și materiale  de îmbunătățire. Sau.. numai pentru că nu ai încetat să le cauti!

Dacă tabloul ți se pare nereușit, amintește-ți că întotdeauna mai ai o șansă. Poți fi, de exemplu, creatorul propriei cărti; chiar tu vei fi eroul acesteia, sau orice alt personaj alegi sau accepți să fii..!

Uneori îți vei privi obiectiv creația și-o vei analiza în profunzime, dar și mai mult ți-o vor analiza ceilalți.

Însă.. oricum ar suna șușotelile din jur, nu uita să te iubești mereu, pentru că tu ești cel ce a contribuit constant la crearea ta. Ceilalți sunt doar alte personaje, mai importante sau mai puțin importante, trecătoare și deseori inconsecvente.

Meriți să te încurajezi și accepti așa cum ești. Continue reading

Viața în Nederland VII

tulpenX

Dacă ai luat decizia să locuiești în altă țară decât ‘patria mamă’, vei ajunge să înțelegi destul de repede că vei trăi întotdeauna între două lumi.

Vei face comparații, vei observa multiple diferențe, vei pierde când și când contactul cu noutățile din lumea anterioară, dar niciodată nu îți vei uita limba.. chiar dacă îți va fi greu să îți amintești unele cuvinte și te vei considera tu însuți putin ridicol.

Lapsusurile vor deveni normalitate, iar tu va trebui să te obișnuiești a avea răbdare cu tine însuti, pentru că în mintea ta s-a produs o schimbare majoră.

Dacă ai știut să vorbești și să scrii corect înainte, cu siguranță îți vei pune întrebări, vei căuta și vei analiza bine atunci când vei avea neclarități.

Totul este să îți pese și să vrei a rămâne interesat; asta dacă ‘aspectul estetic-gramatical’ a fost vreodată important pentru tine! 😀

Dar, cum în nicio țară nu vorbesc sau scriu toți oamenii corect, poți să te rezumi la a te pierde în mulțime, sau poți să te ridici, vrând mai mult de la tine.

Când vei ajunge să observi că și în noua țară există oameni cu un vocabular simplu, despre care aveai o altă părere la începutul ‘uceniciei’ tale pe acele meleaguri, vei întelege că, de fapt, schimbându-ți ‘lumea’, tu ai doar de câștigat: experiențe și cunoștințe noi, o mai mare putere de adaptabilitate, prieteni care să îți împărtășească din cultura lor, dar mai ales nu vei vrea să fii un oarecare și te vei zbate să demonstrezi că poți mai mult.

În mod special atunci când țara din care provii nu are un renume bun și vei simți uneori scepticism și reținere când vei specifica de unde vii! 😉 Continue reading

Delicatețe

nufar

De obicei, asociem cuvântul ‘delicatețe’ cu feminitatea; cert este că el caracterizează majoritatea persoanelor apartenente acestei categorii! 🙂 😉

Și la fel de adevărat este că există și bărbați delicați, încât nu poți afirma că aceasta este o însușire exclusiv feminină.

Dar estimarea rămâne la libera alegere a fiecăruia, că doar există libertatea gândirii și a cuvântului..!

Unii cred că delicatețea constă în aspectul fizic fragil și mișcările unduitoare, senzuale.

Alții cred că reprezintă modul cum reușesc unii să trateze o situație dificilă, ce pare incontrolabilă, așa încât dobândesc și aprecierea celorlalți, nu numai că soluționează problema.

Deopotriva, plantele și animalele pot deține o finețe aparte, inconfundabilă, pe care numai cei sensibili o pot recunoaște și prețui.

Așa se întâmplă că uneori ajungi să fii fericit că s-a inventat acest cuvânt- ‘delicatețe’, încât să te poți exprima nuanțat și să descrii cum poți mai bine frumusețea copleșitoare ce te înconjoară.

Adevărul este că numai pronunția acestui cuvânt te transformă, modelându-ți puțin caracterul. Pentru că vocabularul unui om este expresia minții sale. Și pentru că fiecare cuvânt în parte are o forță a lui, mentală, care stopează sau amplifică acțiunile tale, coborându-te sau ridicându-te ca om. Continue reading

Cu pași mici

xoxo

Visezi.. cu ochii deschisi, sperând că într-o bună zi te vei bucura să fii în locul dorit, să obții acel ‘ceva’  sau să fii ce vrei să fii.

Poate că ceilalți nu cred în visele tale și nici nu te sprijină așa cum ai sperat, dar visele mărețe nu dispar cu ușurință.

Ca să străbați un drum lung e nevoie de multă răbdare, consecvență și curaj.

Drumul poate fi uneori abrupt, iar vremea rea te poate împiedica în a-ți menține ritmul..

Poate vei face ocolișuri pe care nu le-ai luat în calcul, te vei întoarce uneori pentru a revizui traseul, sau doar vei poposi, obosit, ca să îți refaci forțele.

Vei fi uneori dezamăgit sau chiar trist, te vei simți neputincios sau vei crede că e mult prea greu ca să reușești să parcurgi acest sinuos traseu.

Deși speranțele nu se pot vedea decât cu ochii minții, iar durerea inimii nu poate fi citită de oricine, tu poți să te sprijini întotdeauna (ghicește!) mai ales pe Tine. 😉

Gândul că te vei putea bucura într-o zi și vei fi mândru de curajul tău o să îți dea aripi.

Nu abandona visele mărețe, pentru că ele înseamnă însăți viața ta. Oare ce rămâne altceva de la noi, pe pământ, decât amintirea pe care o lăsăm celorlalți despre noi? Continue reading

Invidie și frustrare

frumos

Invidia este “un sentiment de nemulțumire egoistă provocat de succesele, situația sau calitățile cuiva; pizmă; ciudă.”-conform Dex-ului limbii române.

Trăind într-o lume plină de probleme și negativism, ai vrea să spulberi tot răul și să vezi doar binele și frumosul, dar inevitabil.. observi și părțile mai puțin frumoase ale vieții și implicit ale oamenilor.

Cu toții avem motive de frustrare, declanșate în mare parte de neîmplinirile noastre, la care se adaugă comparația cu ceilalți- cu efecte atât de distrugătoare, în plan psihic.

Și, dacă pe lângă toate acestea se alătură și o mândrie nejustificată, combinația este de o perfecțiune desăvârșită! 😀 😀

Ce poate să te mai determine atunci să îți doresti să ai o legătură strânsă cu o persoană care simți că ar vrea să te atace continuu, numai să te coboare puțin câte puțin în ochii celorlalți, tocmai pentru a-și hrăni vanitatea?

Ce altfel de motiv ar mai putea avea acea persoană, ca să justifice acțiunile sale? Poate acela de a-și recâștiga falsa siguranță de sine, și-așa de mult timp pierdută..

Suntem cu toții conștienți că nu e bine să ne evidențiem punctele slabe în fața oricui, și înțelept ar fi să nu o facem. Dar să credem că atacând vom părea mai inteligenți sau mai puternici, dând dreptate unor statistici care spun că cei sarcastici dovedesc fățiș acest lucru.. e o gândire destul de copilărească, ce denotă numai incapacitatea de a te concentra pe idealurile și posibilitătile tale. Continue reading

Motive de prietenie

1mai

Am citit cândva, într-o carte de dezvoltare personală, că e bine să îți scrii pe o foaie de hârtie modul pozitiv în care îți influențează viața persoanele apropiate (sau au făcut-o în trecut), definind o calitate dominantă a fiecăruia.

Mi s-a părut incitantă ideea! 😉 Mi-am dat seama că nu m-am gândit niciodată foarte profund la acest subiect, așa că.. am trecut la treabă!

Astfel, am descoperit că fiecare om trecut în lista mea are calități pentru care îl pot admira negreșit, în ciuda altor fațete neplăcute mie. Lista aceea mi-a întărit convingerea că fiecare dintre ei a contribuit la formarea mea, dar nu am fost mereu conștientă în ce fel.

De-atunci, de fiecare dată când întâlnesc o persoană nouă, de care mă apropii, mă gândesc “oare ce forțe ne unesc și care e sensul acestei noi legături?”.

Răspunsul nu întârzie să apară, lecțiile se înmulțesc, iar noi ne îmbogățim sufletește și mental, mai ales atunci când conștientizăm valoarea noii prietenii sau amiciții.

Am aflat, plăcut surprinsă, că prietenii/amicii mei sunt înzestrați cu atât de multe calități, încât- la orice posibilă cădere- nu aș avea motiv să cred că nu se poate să reușesc să îmi revin repede, datorita motivației atâtor exemple reale, care mă pot pozitiva permanent.

Generozitatea, sinceritatea, simplitatea, discreția, determinarea, consecvența, disponibilitatea, ambiția, deschiderea și chibzuința, bunătatea și capacitatea de a impulsiona au devenit modele, reprezentând cu precădere un anumit om apropiat mie. Continue reading

Rutina zilnică

magnolia

  1. Privește-te în oglindă și spune-ți că ești frumos. Nu te zgârci a face complimente corpului tău, pentru că el este adevărata ta ‘prima casă’ și te reprezintă!
  2. Bea apă, ca să îți hidratezi corpul, și fă-o atât conștient de efectele ei benefice, cât și constant, pe tot parcursul zilei.
  3. Stabilește-ți un proiect major și focusează-te în vederea îndeplinirii lui. Stabilește obiective clare, realizabile.
  4. Mănâncă sănătos, neuitând de fructe și legume. Amintește-ți mereu că tu creezi energie! (Poate că ai nevoie și de un supliment de vitamine..?!)
  5. Fă mișcare, nepunând la socoteală aspiratul sau ștersul podelei cu mopul. Nu sunt antrenați toți mușchii făcând aceste “sporturi”! ( Știu că preferi să-ți  miroasă casa a flori parfumate, dar atunci când faci sport vei transpira și vei elimina toxinele, iar un duș te va înviora și împrospăta. E nevoie să te purifici și tu, nu doar casa ta!! 😉
  6. Citește cărți care să contribuie la transformarea ta.
  7. Pozitivează-te, meditează sau roagă-te.. ca să capeți energia psihică necesară. Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai îndeplinit recent și o alta cu ceea ce iubești la tine; citește-o zilnic, ca să îți faci un obicei din a te stima pentru ceea ce ești și devii.
  8. Înlocuiește pornirea de a face comparație cu aceea de a-ți exprima mulțumirea. Faptele celor ce inspiră nu numai că uimesc, dar te pot ajuta și să înțelegi că e posibil să-ți transformi visele în realitate. Schimbarea ta, în urma aportului lor, devine mult mai înălțătoare atunci când recunoști deschis această contribuție!
  9. Ajută un om să se “ridice” spunând o vorbă bună, un îndemn, o încurajare.. sau numai zâmbind îngăduitor. Cu siguranță, și tu ai fost cândva ajutat de altcineva!
  10. Ai răbdare cu tine, acordându-ți timp să te transformi, ca să înveți cum să fii ceea ce vrei să devii!

Continue reading

Zbor lin

zbor

Ne spunem adesea, mai ales în gand 😀 , că nu ne simțim ‘ca acasă’ într-un anumit loc și am vrea să nu ‘poposim’ prea mult.

Când senzația de inconfort ne cuprinde într-un mod sufocant, vrem să ne îndepărtăm cât mai rapid de acel loc. 

Dar unde te poți simți acasă decât în propria-ți casă?! 🙂

Doar acasă te poți mișca unde și cum vrei tu, poți stabili singur regulile și nu trebuie să dai socoteală cuiva de felul cum îți ordonezi lucrurile sau cum îți prioritizezi acțiunile. 

Suntem cu toții conștienți de acest adevăr!

Și totuși, folosim această expresie atunci când nu recunoaștem în jur acel ceva apropiat nouă, elemente componente ale propriului mediu: obiecte familiare, oameni dragi, muzică de suflet, mirosuri pe care le acceptăm și agreăm, voci cunoscute sau numai calde și primitoare..

Dar, mai mult decât orice, vrem să ne simțim acceptați de cei ce ne înconjoară, să fim ascultați și înțeleși, să ni se acorde încredere și să fim tolerați, chiar dacă defectele noastre sunt nenumărate. 

Poate că acel “acasă” nu a fost nicicând cel ideal, iar această percepție a existat mereu numai în mintea noastră, însă ne dorim din suflet să ne simțim cât mai des ca în acel idealizat film mental; mai clar spus, confortabil!

În realitate, căutăm în oameni sau lucruri recunoașterea a ceea ce suntem sau vrem să fim, un fel de oglindă a propriei versiuni ideale. 

Câteodată, mediul ne dă o stare de coborâre spirituală nu doar pentru că nu ne regăsim în mijlocul lui, ci prin senzația de goliciune pe care ne-o provoacă, ori răceala psihică indusă de comportamentul celorlalți.

Ajungem să înțelegem că nu numai neacceptarea, dar nici neutralitatea nu ne mulțumește, așa cum un om cu niciun punct de vedere nu inspiră deloc inteligență și nu stârnește prea mult interes. 

Cu toții vem nevoie de un mediu care să ne dea senzația de zbor lin, siguranță, confort, care să ne trezească la viață, inspirându-ne. De aceea, sperăm mereu să ne îndreptăm spre un astfel de loc cald, prietenesc și sănătos, care să ne insufle încredere și să ne protejeze. Continue reading

Sclipiri de bucurie

joy

Pline de agitație, neliniști, îndoieli și așteptări, viețile ni se deapănă ușor, îndreptându-ne sau nu spre ceea ce ne e dat să atingem.

Bucuria și plăcerea sunt lăsate de multe ori pe ultimul plan, din prea multă grijă față de cei dragi nouă, sau din teama de a ne schimba radical viețile.

Bineînțeles că lipsa resurselor financiare, dozarea greșită a timpului, subaprecierea momentului prezent.. toate acestea răpesc din frumusețea vieții și uităm că este irepetabilă și ca tocmai de aceea ar trebui să o apreciem în mod constant. 

Dar.. cel mai important impediment în calea bucuriei vieții este modul în care gândim despre ea, precum și algomerația din jurul nostru, căreia îi dăm voie să existe, într-un fel sau altul.

Gândurile bune ne îmbunează, gândurile rele ne înrăiesc, iar mediul sufocant ne închistează mintea, răpind din creativitate, creând disconfort și tulburând visarea. 

La fel ca o mașină electrică, trebuie regulat să ne încărcăm bateria, însa e nevoie să ne amintim în timp util că sunt puține locuri de încărcare și să stabilim clar unde o vom face.

Așadar.. să ne gândim la planuri concrete și să ne bucurăm de drumul parcurs spre împlinirea lor.

Cine crede că viața poate fi plină numai de momente frumoase, se înșeală.

Trebuie numai să privim cu speranță spre ceea ce va să vină, considerând situațiile neplacute ca fiind lecții ce ne ajută în dezvoltarea noastră. Continue reading

Inamicul din tine

krokus

În fiecare dintre noi există o voce interioară distructivă, care ne vorbește zilnic.

Chiar dacă îi conștientizăm frecvent prezența, nu înțelegem cu toții nevoia de a o contracara, sau nu știm cum s-o facem. 

Specialiștii psihologi spun că toți avem o identitate pozitivă și una negativă, reușind să fim mai buni sau nu, în funcție de care parte domină. 

Dacă balanța va înclina mai mult spre partea pozitivă, depinde doar de cât de puternici suntem psihic, sau cât de pregătiți suntem în a combate acea voce interioară.

În momentele de stres sau teamă, inamicul interior iese la iveală mai pregnant, de obicei preluând cuvintele sau expresiile dezarmante ale unor persoane apropiate, critice (de cele mai multe ori parinții, ei înșiși victime ale altor implementări mentale din anii inocenței).

De fapt, gândurile distructive se transmit de la o generație la alta, dar efectele dureroase nu sunt conștientizate decât în foarte puține situații, așa încât ‘cercul vicios’ continuă să crească. Continue reading