Fie că urmezi un curs nou, te înscrii la un alt club sportiv, începi o nouă relație sau schimbi locul de muncă, toate acestea au în comun un lucru: schimbarea.

Întreaga noastră viața se caracterizează printr-o multitudine de transformări, menite a ne cizela, cu scopul de a ne ajuta să aflăm cine suntem cu adevărat, care ne sunt limitele și ce știm să facem cel mai bine.

Așa reușim să ne descoperim talentul, să ne testăm răbdarea ori capabilitatea de a face fața unor situații noi, dar și de a îmbunătăți unele aptitudini deja existente, dar insuficient valorificate.

Schimbarea e privită uneori de ceilalți ca fiind o transformare dureroasă, care îngreunează mersul lin al vieții. Sau, în cele mai dese cazuri, e vazută ca fiind o piedică ce îi va țintui pe loc și îi va marca iremediabil, pentru totdeauna..

Ce-ar fi să ne amintim cu toții că rutina e plictisitoare și că ar fi frumos să avem cât mai multe de scris în cartea vieții??

Read More

Murim într-o singură zi, dar avem o viața întreagă de trăit.

Sunt cuvintele pe care le-am auzit întâmplător spuse de cineva la televizor și mi s-a părut foarte realist și convingător mesajul.

Mi-a fost dat să le aud exact la momentul potrivit, de parcă au fost spuse special pentru mine. Când cineva drag dispare la propriu din lumea aceasta, avem sufletul răvășit și, pentru o perioadă nedeterminată, ne simțim pierduți. Nu știm ce să facem cu atâtea amintiri, nu ne putem obișnui ușor cu noua situație și, mai ales, ne este dor..

Dor de momentele ce știm sigur că au devenit irepetabile, dor de vocea, atingerile și toate celelalte stări ce includeau prezența ce s-a pierdut în neant.. undeva.

Și totuși.. e vorba de o singură zi.

Celelalte zile trebuie să fi avut un impact suficient de mare și să fi fost destul de frumoase încât să ne dam seama că merită să le tratăm cu recunoștința, pentru că acceptarea inevitabilului va aduce liniștea sufletului.

Amintirea clipelor frumoase va vindeca sufletul rănit și va da forța de a acorda însemnătatea necesară fiecărei zile.

Aprecierea momentului la adevărata valoare devine astfel prioritate, forțându-ne puțin a trăi mai mult în prezent și a ne schimba perspectiva asupra vieții. 

Așadar, trăiește și iubește intens viața! Niciodată nu stii cât de lungă poate fi. Conștientizează-i valoarea și nu o irosi uitând de propriile vise, sau amânând îndeplinirea lor la infinit. 

” Pe pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuie in deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.” ( Mircea Eliade)

Dacă ar fi să numesc un loc ce mă energizează și pozitivează, aș alege fără reținere biblioteca. Nu orice bibliotecă, sinceră să fiu, ci în mod special aceasta pe care o frecventez acum.

Un loc atât de cald și primitor, în care oferta este vastă si inepuizabilă.. Locul unde întâlnești doar oameni însetați de cunoaștere și deschiși spre comunicare.

Cărțile sunt la dispoziția tuturor, iar liniștea și spațiul larg te invită parcă să pornești în descoperirea propriului suflet. O chemare căreia nu poți să-i reziști, daca ai suficientă iubire de sine..

Ai de ales între a veni pentru a-ți dezvolta cunoștințele sau a-ți face noi prieteni la clubul de citit.  Da asemenea, poți asculta muzică așezat comod în fotoliu, sau pur și simplu poți veni pentru a studia la o măsuța, ori numai pentru a te debarasa de grijile cotidiene. Un ceai sau o cafea de la automat, o revistă sau carte pe care ți-o alegi singur, fără a deranja pe nimeni și fără a fi deranjat.. asadar simplu și plăcut!

Aș putea spune că e locul de regăsire, de redefinire și reîncărcare a bateriilor. E oaza pe care mulți o caută și o găsesc. Doar neștiutorii nu pricep și o caută altundeva..

Mă simt o norocoasă și mă bucur ca un copil de magia momentelor petrecute acolo și aș vrea, de fiecare dată, ca timpul să stea în loc.

Sunt multe locuri magice în lume, dar eu îl prefer deseori pe acesta. Și știi de ce? 

Pentru că “o bibliotecă este un ținut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poți adăposti împotriva furtunilor. Bogații și săracii pot deopotrivă să se folosească de aceasta.” (John Lubbock)

Ce poate fi mai frumos decât un loc unde oamenii se respectă așa cum sunt și nu inventează niciun fel de bariere? 

Suntem precum niște baterii.. din când în când, trebuie să ne încărcam sufletele cu energie, ca să putem funcționa bine.

Unii dintre noi avem nevoie de liniște, altii își doresc să vadă marea, să se plimbe prin pădure sau doar să își intâlnească rudele, fie ele chiar și enervant de zgomotoase.. 😀

Iar alții au nevoie de toate acestea și încă multe altele, dar sunt momente în care au în special nevoie de Timp ca să își pună gândurile în ordine, stabilindu-și noi priorități.

În orice categorie te-ai încadra și în orice moment al vieții ai fi, ai nevoie de Frumos; de acel frumos care să te pozitiveze și să iți dea curajul și forța de a merge mai departe, chiar dacă te-ai gândit să renunți.

Mi-e greu să cred că exista cineva care să vrea a trăi într-un haos total, căruia să nu-i pese dacă în jur e doar durere, sărăcie și mizerie. Și mi-e imposibil să accept că există vreun om care să își dorească a fi în  situația de a trăi toate acestea și să îi și placă.

Și totuși, pentru că știm că există excepții în orice, suntem datori să atenuăm, dacă nu putem stârpi complet răul. Să dăm voie frumosului să biruie, prin modelul propriului exemplu; să fim noi cei care inițiază și persistă în a scoate la suprafață ceea ce este demn a fi păstrat. Să admirăm frumosul, tocmai pentru a-i ajuta pe ceilalți să nu îl ignore.

Sunt momente când obosim să tot încercăm a ne lupta cu morile de vânt. Poate pentru că nu înțelegem că uneori trebuie doar să le privim și să ne vedem de drum?!

Uneori, a lasa voluntar timpul să treacă, fără a acționa după așteptările celorlalți, este doar o modalitate de abandon, având ca scop final Regăsirea de sine.

Nu mai ești sigur de ceea ce vrei și poți, sau cât de mult îți place să faci ceea ce mai demult te acapara total. Vrei o pauză, ai nevoie de ea și îți permiți luxul de a o lua, fără a cere nimănui permisiunea.

Și vrei să înțelegi esența acțiunilor tale, ori să le simți lipsa, tocmai pentru a putea striga din tot sufletul: ‘Știu că pot și încă mă fascinează. A fost doar un moment de respiro, dar am revenit; mai bine pregătit, mai motivat și mai capabil.’ Read More

Iubirea.. atât de puternică, și totuși atât de fragilă! Cu cât trec anii, cu-atât înțelegem mai bine sintagma ce-o definește a fi “obiect de porțelan”..

Iubim în atât de multe feluri, încât uneori ne e greu să înțelegem cum un singur om poate fi așa de complex..

Iubim tumultos, gata să răsturnăm munții, iubim lin sau poate chiar copilăresc. Iar alteori iubim orbește (și parcă fără scrupule..) și spunem că iubim intens! 🙂

Iubind, prindem aripi, dar uităm că nu suntem tocmai îngeri și.. mai mereu cădem. Ușor, încât ne dăm oarece timp să ne revenim, sau brusc și imprevizibil, încât nu se poate să nu producem zgomot. Și ne rănim în profunzime.

Și totuși, sunt situații în care, dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine, înțelegem că am iubit doar noțiunea de iubire, nu omul ce era lângă noi. Căci imaginația și realul nu se contopeau; ba mai mult.. se respingeau reciproc.

Acceptarea acestui adevăr va aplana căderea, mental, îmbrățișând sinele rănit. Read More

Vorbim cu patos despre Iubire și ne pierdem în definiții frumos asamblate de alții. Dar ce înseamnă precis acest cuvânt.. nimeni nu știe.

Sau.. știm cu toții, dar fiecare în alt fel. Pentru că avem concepții, dorințe, așteptări și comportamente unice. Și, mai ales, pentru că simțim diferit.

Unii spun că iubirea adevărată e doar una și că celelalte sunt copii nereușite.

Alții cred că iubim de multe ori, de fiecare dată altfel, dar intervine schimbarea și de aceea ne dorim altceva. Apoi, nevrând a ne pierde, ne continuăm singuri drumul, sperând că vom putea retrăi cândva un nou vis de iubire.

E bine să crezi ceea ce vrei tu și nu definițiile altora. Dar cel mai frumos ar fi să simți, ca să înțelegi cu adevărat mirajul iubirii. 😉

O mulțime de întrebări ze zbat continuu în mintea noastră, căutând un răspuns. 

Una dintre ele cred că este.. de câte ori ar fi înțelept să te lași ‘mușcat’ de Leoaica Iubire? 

Răspunsurile le puteți păstra pentru voi, sau le putem împărtăși, așa cum o voi face eu, subiectiv și complex: Read More