Sunt oameni care ucid oameni, mânuind fără milă armele. Și sunt oameni care ucid suflete, aruncând fără scrupule vorbele.
Cine e mai vinovat? cine să fie încarcerat?
Sunt oameni care acționeaza în detrimentul celor mulți, crezând că faptele lor vor demonstra că au putere, și sunt alții care aruncă vorbe pline de venin, voind să-și demonstreze capabilitatea și vrerea.
Cine este verosimil? cum să poti ajunge într-un așa stadiu încât să crezi că asta-i singura cale de a demonstra că ești plauzibil?
Încep să-nțeleg că mintea umană e foarte usor deplorabilă, că ne modelăm singuri, unii pe ceilalți, prin faptele și afirmațiile noastre, încrâncenându-ne și îndepărtându-ne, puțin câte puțin, ajungând să ne schilodim sufletele, fără regrete.
Iar dacă acestea există, ajung să nu mai valoreze, doar să încerce să îmbete.. pe cei mai slabi de înger, care oricum nu aveau nicio părere și așteptau să fie manevrați de altcineva, ca să simtă cât de cât că au și ei o fărâmă de putere..
Ce lume, ce durere..!
Unii își plâng pruncii și oamenii dragi, implicați în războaie politice, nevinovați..
Iar alții se prefac a plânge cu lacrimi de foc, cautând înțelegere și iertare pentru faptele lor murdare.
Pe care ar trebui să îi credem noi oare?? Și iertare… cât de multă și până când să o acordăm, ca să nu fim considerați mereu slabi, ori fară chemare?
Pentru că memoria unora e de scurta durată și o iau de la capăt, și-apoi cer (ca mai ieri) îndurare..
Să-i iertam, și să-i credem că-și regretă faptele, sau să nu ne abatem de pe-a noastră cărare?