RealDreams Simona´s blog- psihologie practica, cunoastere interioara, dezvoltare personala

Category Archives: Valori

Fata Morgana

October 5, 2020 21:51 ⋅ Leave a Comment ⋅
“I am realistic. I expect miracles”- Wayne Dyer

Cu siguranță ai auzit și tu câte ceva despre această fată. Dar mă-ntreb: oare tu ai și văzut-o, sau e numai un mit? Și dacă da, ce ai simțit?

De nenumărate ori, poate, ai visat să găsești pe acel cineva care să îți placă fără limite; acea persoană care să nu aibă nevoie a fi cizelată și căreia nici nu trebuie să-i dai explicații, pentru că-ți înțelege oricând necuvintele.

Îți recunoaște cu ușurință temerile, te iartă fără s-o ceri, te încurajează mereu și o face cu tot sufletul!

Nu îți judecă sau critică alegerile, nu te rănește spunând cuvinte grele, nu ține cont de greșelile făcute și nu le aduce mereu în discuție, pentru că nu vede sensul discuțiilor fără final asupra unor întâmplări deja finalizate.

Doar un zâmbet de-al ei și ești salvat! (Sau poate doar acaparat?!) Doar o privire și totul capătă sens, iarăși și iarăși!

Să mai spun că arată al naibii de seducător? Să tot vrei să o inviți la o plimbare.. la tine-n dormitor?! 😉

Sunt sigură că mulți ar spune: mmmmm, ce bucată! Și, pe bună dreptate: cine să nu își dorească o așa minune de fată??

Dar știi și tu zicala din popor: “orice minune ține trei zile”!? Așadar.. gândește-te mai bine!

Oare de ce nu vrea această fată minunatā sā rămână neschimbatā?

Cum să dispară tam-nesam, în neant, fără niciun avertisment? E inuman! Noi vrem minuni pe-acest pământ, nu doar tam-tam!

Desigur că există o explicație pentru acest fenomen oarecum paranormal: o minune rămâne minune doar dacă tu o vezi așa, dar mai ales pentru că, la rându-ți, te porți minunat cu ea!

Vrei o minune-n viața ta? Prea bine! Începe prin a cere asta mai întâi de la tine. Fii tu o minune!

Fata Morgana vine doar când băiatul potrivit apare și, evident, vor face împreună din timp în timp câte o schimbare în ritmul dansului propus. De cine? Desigur, de cel care dansează cel mai bine.

Cum, nu știi să dansezi? Atunci ai douā opțiuni: înveți, sau te “evaporezi”!

Și dacă nu ai înțeles, Fata Morgana se poate că-i o creatură efemeră, dar asta numai pentru că adeseori ea este mai rapidă și dispare prima-n ceață, precum o himeră!

“Fii tu însāți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. -Mahatma Gandhi

Posted in: cunoastere interioara, relatii, valori

It’s my birthday!

September 19, 2020 21:21 ⋅ Leave a Comment ⋅
“Youth has no age“- Pablo Picasso

Da, dragilor, chiar este ziua mea 🙂 , dar vârsta nu e atât de importantă, se spune deseori! Sau este? Și dacă nu, atunci de ce tot vorbim despre ea?

Când cunoaștem un om, ne punem involuntar întrebarea “câți ani are?”, de parcă am vrea să aflăm raspunsul la cea mai profundă întrebare care frământă lumea..

Dar oare poate reflecta un număr experiența, inteligența, fericirea sau durerea, maturitatea emoțională, profunzimea gândurilor sau înțelepciunea unui om?

Copil fiind, îmi plăcea să mi se spună că am crescut mare și parcă simțeam cum îmi cresc aripi, la fiecare compliment primit- de acest gen.

Mai târziu, am așteptat cu nerăbdare să împlinesc 18 ani, vârsta miracol, care mă încadra (în sfârșit! 😀 ) printre adulți. Credeam că o să arăt atunci cumva aparte, sau că o să mă simt altfel. Nu s-a întâmplat deloc așa; m-am simțit la fel de copil. 🙂

Dupa 20 de ani, vârsta a adus cu ea din ce în ce mai multe responsabilități, apoi numărătoarea a început cumva să fie și puțintel îngrijorătoare. Credeam că acel 30 va fi apăsător, când de fapt l-am simțit a fi înfloritor.. (aveam un copil, terminam facultatea).

Si viața a mers mai departe..

Dar 40 se apropia cu pași mult prea repezi și asta suna oarecum ca o greutate, dar aveam din nou să mă-nșel. Chiar m-a amuzat schimbarea de prefix! Am putut petrece în continuare cu prietenii, care mi-au urat bun venit în club, și am continuat să leg prietenii cu oameni noi, apartenenți ai altor cluburi.. 😀

Și totuși… contează vârsta?

Personal, pot spune că pentru mine nu este deloc definitorie, chiar dacă vorbesc despre ea. Vârsta nu este cântarul evaluator al inteligenței de orice fel, nu încoronează și ar trebui nici să nu decadă pe nimeni.

Vârsta și ziua de naștere ar trebui să fie mereu un motiv de bucurie, cred eu. Sărbătoarea vieții tale, a triumfului și mirării că ești și poți încă să te bucuri de viață și oameni, dar mai ales de existența ta efemeră, căreia îi poți da atât de mult sens!

Ar trebui ca anii să nu ne separe și să nu fie un criteriu de selecție în alegerea prietenilor. Dar trebuie desigur să facem selecții, bazate pe criterii precum compatibilitatea emoțională, de gândire și mentalitate.

Nu cred că vârsta m-a înțelepțit, dar sunt sigură că acum știu să mă bucur mai mult de fiecare moment de relaxare, că îmi place mai mult de mine și că mă cunosc mai bine. Vârsta, sau mai bine zis trecerea anilor, aduce cu ea schimbări de gândire și perspectivă, dar experiențele de viață și mai ales modul cum tu le filtrezi în registrul minții tale sunt cele ce definitivează acest traseu.

“Tinerețea nu are vârstă” spunea Pablo Picasso, și cred cu tărie că nu vârsta va decide dacă sunt tânără sau nu, ci eu!

“În definitiv, nu anii din viața ta sunt cei care contează, ci viața din anii tăi.” – Abraham Lincoln

Posted in: cunoastere interioara, impresii, valori

Punct de sosire

September 5, 2020 12:44 ⋅ Leave a Comment ⋅
“And, when you want something, all the univers conspires in helping you to achieve it.”
(“The Alchemist”- Paulo Coelho)

În fiecare nouă zi te așteaptă noi și noi provocări.

Comunici cu oamenii, treci la căutări sau chiar fapte, sau poate numai schițezi planuri și deseori te rătăcești în detalii.

Apare însă frecvent o întrebare constantă: oare mai am Timp?

Alergi deseori în contratimp, ca să ajungi.. unde? Știi măcar încotro te îndrepți?

Zilnic, într-un ritm frenetic, având un plan pe termen scurt, sau nu numai, te zbați să atingi obiectivele propuse, ca să atingi înaltul.

Și când crezi că ai reușit să ajungi acolo unde îți doreai, apare o nouă povocare.

Dar ai reușit să aflii care e scopul acestei continue verve? Ce te determină să nu te oprești?

Sunt sigură că nu numai eu îmi pun asfel de întrebări. Sunt gânduri care ne străpung, de multe ori retoric, și ne determină să ne analizăm faptele, pentru a ne înțelege mai bine și a putea continua drumul în direcția corectă.

Avem nevoie să știm spre ce tindem și de ce, ca să fim bine ancorați în idealurile noastre pentru a păstra continuitatea acțiunilor.

Vrem să fim cât mai preciși în planuri și fapte, atât pentru a reuși să ne atingem scopurile, cât și pentru a inspira și motiva alți oameni, care au nevoie de susținere sau chiar modele de urmat.

Așadar.. acesta era răspunsul? Știm deja ce ne dorim de la viață?

Fiecare om are alte dorințe, desigur. Unicitatea ne caracterizează și asta e nu doar ceea ce ne diferențiază, ci și ceea ce ne atrage la ceilalți.

Ceea ce ne unește însă pe toți este dorința de a ne îndeplini Destinul, de a ne autodescoperi. Vrem să ne realizăm visele și astfel să ne modelăm, pentru a deveni Noi.

Când ajungem să înțelegem ce ne determină să alegem un drum și nu altul, atunci totul capătă sens.

“You will find the path of life when your inner compass is ready.” – Debasish Mridha

”When you find your path, you must not be afraid. You need to have sufficient courage to make mistakes. Disappointment, defeat and despair are the tools God uses to show us The Way.” (“Brida”, Paulo Coelho)

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori

Fluturi în stomac

September 2, 2020 22:05 ⋅ Leave a Comment ⋅
“If you have butterflies in your stomach, invite them into your heart.”- Cooper Edens

Cunoașteți cu toții expresia.. și sigur ați și folosit-o, dacă nu chiar ați și simțit efectele ei, pe propria piele..

Dar nu la efectele expresiei vreau să reflectăm acum, pentru că știm cu toții că zâmbim automat când cineva ne întreabă dacă simțim acei fluturași.. 🦋🦋🦋🦋🦋

Mai interesant mi se pare să analizăm ce anume provoacă apariția lor și de ce nu putem să ne ferim de ei, oricât de mult am vrea să evităm acest “fenomen” aproape paranormal..

Eu, de exemplu, i-am tot simțit, și de fiecare dată au bătut cu putere din aripi, zbătându-se probabil să evadeze..! Dar cum eu iubesc fluturașii, nu m-am îndurat să le dau voie repede să plece. De fiecare dată m-am oprit să îi admir puțin, așa că s-au liniștit și chiar au început să se simtă bine în noua casă.. 🙂 Drept urmare, i-am găzduit cu mare drag, atâta timp cât au avut nevoie de mine!

Dacă ne gândim la fluturi, celor mai mulți dintre noi li se conturează în minte niște ființe delicate, fragile, deseori viu colorate, iubitoare de flori parfumate..

Când vedem mai mulți, nu doar unul-doi, bucuria se dublează sau chiar se triplează parcă! Dar când suntem invadați de sute de fluturi, altfel stau lucrurile, mai ales dacă îi simțim în stomac.. Asta chiar că sună a atac! Și orice atac ne sperie, fie el și făcut pentru o cauză nobilă!

Or fi ei drăgălași, viu colorați și delicați, dar tot ne fac o sumedenie de probleme, așa că ne întrebăm: “de ce eu? cât vor sta? cum aș putea să am grijă mai bine de ei?” și mai ales.. “de ce au venit într-un număr așa de mare..?”

Dacă ne gândim mai mult, ne amintim că toți fluturii au fost cândva niște omizi colorate sau poate chiar deloc atractive ochiului, care într-o bună zi au suferit o transformare puternică și au ieșit din cocon.

Ce schimbare de situatie, să poți zbura după o atât de lungă așteptare..! Cu siguranță, acea schimbare a fost însoțită de durere, pe care ei au trebuit să o suporte și accepte cu stoicism..

E nevoie de multă răbdare și curaj ca să înduri acest lung proces, dar nici după accea nu poți sta liniștit.. Trebuie să fii mereu atent, ca să te ferești de pericolele care te pândesc pretutindeni..

Și tocmai când în sfârșit ai găsit un loc sigur, ca să te odihnești pentru o vreme, să fii privit cu așa suspiciune și.. să ți se ceară să pleci??

Nu, asta nu sună deloc corect! Ar trebui să respectăm efortul lor și să ne bucurăm de minunea ce s-a produs de a fi aleși ca gazde, considerați a fi suficient de buni la suflet, iubitori și drăgăstoși..

Ce onoare să fii ales!.. Pentru că o ființă sensibilă are nevoie de un suflet la fel de sensibil, ca să capete încredere și să îndrăznească a zbura din nou! De asemenea, e necesară multă răbdare, înțelegere și acceptare, din partea celui ales..

Numai îmbrățișând cu dragoste pe cel ce simte nevoia de protecție îi putem oferi garanția că lumea aceasta e atât de frumoasă și bună încât să simtă că efortul de a ieși din cocon a meritat din plin!

Fii recunoscător pentru miracolul la care ai norocul de a fi părtaș și bucură-te din tot sufletul pe toată perioada desfășurării acestui miraj!

Și nu, nu ai deloc motiv să te temi, chiar dacă zbaterea lor te surprinde puțin. Ei vor doar să te invite să le admiri grația, sensibilitatea și curajul. Iar tu, la rândul tău, să accepți transformările vieții, chiar dacă asta înseamnă să ieși din zona de confort!

***

Posted in: cunoastere interioara, iubire, motivatie, valori

Fructul interzis

August 25, 2020 23:18 ⋅ Leave a Comment ⋅

Tuturor ne plac fructele, se știe!.. sunt sănătoase, hrănitoare și pline de vitamine, iar unele arată al naibii de bine! 😉

Desigur că toți avem preferințe pentru un anume tip de fruct, așa că îl căutăm cu frenezie și nerăbdare, atunci când pofta e mare!!

A alege fructe atât delicioase cât și atractive ca formă e desigur doar o chestiune de gust, dar trebuie fără doar și poate să ai în vedere cât de accesibile sunt buzunarului tău.. Așa că, vrei nu vrei, mai întâi trebuie să faci câteva calcule!

Că îți par apetisante de la distanță, e de-nțeles. Dar ca să te convingi de veridicitatea presupunerilor făcute, e logic că trebuie să le și guști! Și asta e și intenția ta..

Mai rău e când fructele nu îți sunt prea accesibile.

Problema distanței până la magazinul de fructe se rezolvă cumva, chiar dacă ți-e cam lene să ieși din casă, sau exact în ultimul moment mașina te lasă..

Cumva, găsești tu o soluție, că doar așa ai fost învățat: să fii creativ și să găsești întotdeuna o cale! (E musai, doar ești băiat/fată mare!)!

Dar și mai grav este atunci când fructul mult dorit e gata a fi luat de altcineva, care apare ca din pamânt în fața ta, sau fructul e deja în mâna altcuiva!

Atunci începe adevărata dilemă.. Ce poți să faci ca să fie totuși al tău? Desigur că nu poți să împingi omul, sau să-i iei fructul din mână, că doar nu ești lipsit de bun-simț..!

Aici e momentul când trebuie să dovedești cât de mult ți-l dorești.

Cum nimeni nu vrea să renunțe ușor la ceva bun, chiar dacă îl întoarce pe toate părțile și pare a sta pe gânduri, cumva.. analizându-l ca aspect exterior, miros sau aparentă consistență, în final fructul bun e al celui ce și-l poate permite.

Dar asta nu e suficient, după cum se vede!

Trebuie să existe sincronizare, și anume voința de a ajunge în timp la locul faptei, precum și flerul de a alege fructul cel bun, ca să nu te trezești când ajungi cu el acasă că e locuit de zeci de vietăți nedorite.. și nu ai ce să mai mănânci.

Presupunând totuși că este un fruct bun și delicios, va avea cu siguranță și mulți doritori. Așadar, sfatul meu e că e bine să îți dai din timp seama ce îți dorești, ca să îți iei măsuri de siguranță, în cazul în care cineva ți-ar putea lua-o înainte, să zicem.. avantajat de distanță!

Ești dispus să lupți pentru a convinge cumva că tu îl meriți din plin, mai mult decât alții? Sau că nevoia ta e atât de stringentă, încât până și fructul cooperează și se lasa greu.. cumpărat?

Știu, asta-i o treabă cam greu de rezolvat!! :)) 😀

Sfatul meu final s-ar putea să însemne o mare-ușurare: dacă lupta îți pare o mult prea grea încercare (iar fructul nu dă semne de colaborare), să te reprofilezi, alegând un fruct disponibil, mai puțin interzis și mai.. verosimil!

Posted in: cunoastere interioara, iubire, motivatie, relatii, valori

Gustul Extazului

August 24, 2020 22:57 ⋅ Leave a Comment ⋅
“There is one spectacle grander than the sea, that is the sky; there is one spectacle grander than the sky, that is the interior of the Soul.”- Victor Hugo

Citind titlul ales, sigur multi dintre voi se vor gândi direct la sex și vor zâmbi cu subînțeles (ca și mine, de altfel.. 😉 ! )

Și dacă suntem sinceri, cuvântul Extaz stimulează puternic imaginația. Doar la alăturarea cuvântului Agonie începi parcă să ai ceva rețineri.. 😀

Și totuși, câți dintre noi recunoaștem extazul în alte momente ale vieții?

Căutând în DEX explicația corectă a acestui cuvânt, m-am oprit și am selectat câteva din aspectele la care vreau să mă refer acum:

“Stare excesivă de însuflețire, admirație profundă, adorație, venerație.”

“Stare emoțională de exaltare, care se naște din contemplarea aprofundată a unor lucruri extraordinare și în care toate preocupările și sentimentele dispar în fața unui singur sentiment dominant de admirație.” 

“Stare de fericire deplină; beatitudine; euforie.”

Așadar, parcă încep să se contureze idei și gânduri noi și orizonturile se lărgesc.. Începi și tu să îți amintești de un astfel de moment de beatitudine?

Înțeleg că unii dintre voi/noi visează deja la ultimul orgasm (sau poate deja la următorul?!), dar acele câteva secunde nu pot compune întreaga noastră lume..

Da, ești om, știu; și vrei să simți că ești viu! Dar sunt sigură că pasiunile tale acoperă o gamă foarte variată, pentru că omul e o ființă complexă.

Așadar, dragul meu, draga mea.. să o luăm de la capăt! Să ne gândim în amănunt la tot ceea ce înseamnă Extaz, într-o viață de om.

Fiecare dintre noi își cunoaște cel mai bine așa-zisele “puncte slabe”, pe care nu putem și nici nu vrem să ne reținem din a le menține în zona profundă de sensibilitate. Le admirăm cu tot sufletul, oricât ar părea ele de absurde sau cel puțin neînțelese altora. Și le ascundem, dacă e nevoie, dar nu renunțăm la ele.

Dacă despre intensitatea orgasmului nu poți vorbi cu prea mulți oameni, pentru că oricum nu participă și le-ar fi greu să-ți priceapă euforia, poți vorbi cu alții -mult mai mulți- despre momentul când ai pictat, scris, dansat sau compus ceva absolut înălțător, care ți-a dat senzația că ai intrat în transă.

Iar ceilalți îți pot privi actul care ți-a produs euforie (dans, muzică, articol, tablou, etc.. ) și le poți eventual induce o stare de admirație și venerație sublimă.

Personal, simt extazul cînd scriu un articol deosebit, când fac o fotografie remarcabilă, când dansez, pictez, sau doar privesc cerul și marea, florile, fluturii zburând sau păsările cântând. Toate acestea mă fascinează și teleportează pentru o vreme în lumea creată de mine sau deopotrivă, mă încadrează în mirajul la care se-ntâmplă să particip. Și tind să cred că nimic nu e întâmplător!..

Dar nu pot să nu menționez că sunt oameni care mă uimesc cu un gest, un cuvânt, sau doar cu prezența. Și simpla lor existență îmi dă senzații tari, pentru că gândurile lor frumoase ori sufletul lor bun m-au emoționat cumva, imposibil de uitat.

Pe unii îi ador pentru o clipă, pe alții îi admir pentru un gest neașteptat de frumos și senzația durează mult mai mult..

Iar alții.. îmi rămân întipăriți permanent în suflet, ca un tatuaj invizibil, pe care doar eu pot să-l simt. De ce? Pentru că ei au reușit într-un fel anume să îmi mângâie cu căldură sufletul și să îmi atingă cu tandrețe sinapsele.

Extazul are un gust.. indescriptibil, dar mereu penetrant, care incită profund simțurile și marchează incomensurabil sufletul.

“La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus şi nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât nelinişte, un câmp de luptă, nopţi nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădită din extaz şi agonie.” (Paulo Coelho, Vrăjitoarea din Portobello)

Posted in: cunoastere interioara, valori

Schimbări

August 9, 2020 15:16 ⋅ Leave a Comment ⋅

Odată cu trecerea anilor, se produc schimbări în mentalul nostru. Ne schimbăm gusturile, gândurile și credințele, și desigur că acționăm oarecum diferit.

Spunem apoi frumos că.. ne-am automodelat.

Între noi fie vorba, mediul și implicit oamenii din jur își pun amprenta, dar nouă nu prea ne sună bine a spune că am fost modelați.. Că doar nu suntem plastilină! Ar părea în ochii celorlalți că le-am dat voie unora să facă ce vor cu noi, și asta sună patetic și fără pic de mândrie.. !

Iar noi avem un ego puternic. Și toți pun accent pe cât de multă admirație inspiră puterea! Așa că vrem (uneori cu orice preț!) să fim admirați, ca să ieșim din conul de umbră al nedreptului insignifiant aparent.

Dar hai să facem un pact: vom spune mereu în mod deschis că noi am simțit nevoia stringentă de schimbare și de-asta am făcut-o. Sună frumos și plin de forță, așa cum vrem să părem contiuu a fi. 😉

Adevărul gol-goluț îl vom păstra pentru noi. Va fi micul nostru secret. Doar noi știm prea bine că și ceilalți contribuie la acea ”răsucire” și ne amintim foarte bine că atitudinea și recțiile lor ne-au stors deseori energia și pentru o vreme ne-am simțit fără vlagă!

Vrem sau nu, deși învelișul exterior aparent e același, interiorul pulsează și cere transformarea. Și o primește, uneori cu vârf și-ndesat! Dar se spune că durerea călește și așa devenim și mai puternici. Oare??

Cui îi place durerea? Și de ce ne-am dori să fim loviți, știind că apoi vom avea nevoie de mult timp, răbdare și încleștare din dinți, ca în final să ne vindecăm?

Când deja te-ai lovit suficient de mult ca să nu mai vrei a da cu capul de ‘pragul de sus’, pentru că cel de jos e tot acolo și asta ți-e acum foarte clar, faci un pas sigur și părăsești locul. Ieși din casă și cauți eventual alta cu un prag mai înalt. Poate că de data asta obstacolul pare inexistent, dar tot te poți lovi de piciorul patului sau al mesei, sau cine știe ce alt obiect indispensabil vieții.

Nu putem adopta minimalismul absolut, doar ca să evităm posibilele accidente. Așa că învățăm să ocolim obiectele ascuțite, sau cele de care ne-am putea cumva împiedica în drumul nostru prin viață.. și așa devenim mai Prudenți.

Avem mai multă grijă de noi și începem să facem selecții, într-un cuvânt ne iubim mai mult, dar totodată intrăm în clubul celor dificili, pretențioși, fandosiți, fițoși sau așa-zis figuriști.

Frumoasă perspectivă, așa-i? 😀 Eu mi-o asum în mod solemn!

Dar haideți să analizăm puțin, ca să clarificăm bine situația!

Am devenit tranșantă, pentru unii care înțeleg mai greu expresiile feței ori reacțiile finuțe verbale sau corporale. Și cum să fii altfel, când unii oameni sunt o sursă nesecată de insistență fără sens, crezând că ei merită totul și sunt de neoprit sau -mai grav- de neînlocuit?

Eu o numesc lipsă de respect, tendință de automărire fără formă și fond, de care ei par a nu fi conștienți, oricum și oricât le-ai explica.

Ignoranța.. O declar a fi pasul necesar spre autovindecarea de prea bun, prea răbdător ori prea explicit, fără urmări clare de înțelegere, din partea celorlalți.

Nu lăsa bunătatea să-și depășească paroxismul existenței ei.

Fii înțelegător sau iertător, dar nu uita propria-ți măsură. Cântărește și eventual redu din greutate, la fel cum iei măsuri când simți a-ți pierde echilibrul.

Oricât de bun ai fi, unii oameni împrăștie cu noroi pentru că nu au altceva în suflet. De unde să scoată frumosul? Asta ar implica prea mult efort, dorință de căutare, curiozitate și.. prea multă iubire. Și cum unele suflete sunt pustii..

Ai grijă de sufletul tău și lasă-i pe ei să planteze ce vor în deșertul lor, dacă găsesc cumva semințe, apă și timp de îngrijire. Soare au suficient, dar trebuie să îl aprecieze, bucurându-se cu adevărat de beneficiile acestuia.

Poate că o să spui acum: foarte bine, așa trebuie acționat.

Ușor-ușor, o să înțelegi, dacă nu ai făcut-o deja, că fiecare, la rândul nostru, suntem răniți și deseori ne pierdem pentru un timp balansul. Fiecăruia dintre noi ne vine rândul să fim ignorați, sau chiar forțat expulzați sufletește din viața cuiva.

Când începi să înțelegi că totul s-a întâmplat spre binele tău, o să înveți să accepți totul și să-ți cauți propriul drum, pe care vei merge doar alături de cei asemănători ție, mental și spiritual. Vei renunța la scenariile presupuse de fericire și vei descoperi negreșit altele, mult mai realiste.

“Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.”- Marin Sorescu

“Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viața nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.”- Antoine De Saint-Exupery

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, relatii, valori

Educația inimii

August 4, 2020 22:40 ⋅ Leave a Comment ⋅

Îți spune că simte pentru tine emoții puternice, că ești tot ce-și dorește și te vrea doar a lui..
O poveste scrisă atât de des, mereu cu alte cuvinte, unele mai frumoase decât altele..

Dar cum stau lucrurile, în realitate? Este de-ajuns dorința arzătoare pentru ca o relație să fie cu adevărat atât promițătoare cât și funcționabilă?

”Caută adânc în sufletul tău, dar mai ales în fapte!” Așa ni se spune mereu, dar teoria e greu de pus în practică, dacă nu știm ce anume să căutăm.

Te pătrund vorbele lui? Simți lipsa gândurilor lui, atunci când acestea lipsesc? Ai vrea să fii permanent în ele?

Dacă răspunsul e da, felicitări!! Tu ești îndrăgostită de el, de gândurile și vorbele lui frumos alese și bine așezate..

Poate că vocea îi este la fel de fermecătoare, corporal este bine clădit și e foarte seducător și pasional, așa cum mereu ți-ai dorit să fie iubitul tău!

Dar analiza nu trebuie să se oprească aici.

Când vorbiți, simți că există complementaritate? Aveți preocupări comune, pe care să le și puneți în practică, împreună?

Deseori, vorbele și acțiunile nu coincid. Poate că amândurora vă place vinul roșu, dar el vrea să bea pâna adoarme, iar tu vrei doar un stimul.. 😉

Experimentează mult (cu el!) și nu uita: analizează!

Dacă tu vrei să fii în gândurile lui frumoase, și nu altcineva, trebuie să fii conștientă că poți culege doar ceea ce sădești. Oferi (și primești!) afecțiunea și susținerea de care are/ai nevoie? glumele sau ironiile tale sunt pe aceeași lungime de undă cu ale lui?

Sunteți amândoi mulțumiți de acestea, în aproximativ aceeași măsură?

Ca să aflii răspunsul, fii atentă la semnalele emise de el, dar și la reacțiile tale.

Râde la glumele tale, sau doar le accepta, din politețe? Iei măsuri atunci când îți spune că ceva nu îi place la tine, sau cerințele lui ți se par absurde și doar le tolerezi?

Îl poți asculta până la capăt, când îți povestește cum și-a petrecut ziua, sau te obosește și doar te prefaci a fi atentă?

Dacă îl ignori și nu îi ești alături în momentele grele așa cum are el nevoie, nu cum crezi tu că e bine s-o faci, atunci nu spera să primești altceva în schimb. Dacă n-ai nicio idee cum să faci asta, întreabă-l. S-ar putea ca răspunsul lui să te surprindă! Iar dacă nu ai nicio dorință de a fi lângă el în astfel de momente, atunci e și mai simplu de înțeles cum stau lucrurile.

Deopotrivă, dacă el te ignoră și nu îti comunică gândurile sau ia decizii singur, fără să te consulte, întreabă-te dacă chiar asta vrei, permanent.

Să mai adaug că vor fi conflicte și nenumărate diferențe, pe care va trebui să le negociați? Sau că dacă vă pasă unuia de celălalt vă veți asculta și veți face schimbări, în limitele posibile? Ori că trebuie mereu să te regăsești în celălalt, raportat atât la valori, cât și la emoții și inteligență?

E evident că nu e suficient ca EL (sau EA) să spună că te iubește și te vrea..

E un amalgam de mulți alți factori care contribuie la a înțelege dacă EL/EA este ceea ce ai nevoie, ca să poți fi doar LUMEA LUI/EI..

“Educarea minții fără cea a inimii nu e educație deloc.”- Aristotel


Posted in: cunoastere interioara, iubire, relatii, valori

Muzica e viață

July 4, 2020 14:57 ⋅ Leave a Comment ⋅
‘Music is life. That’s why our hearts have beats.” _

Cui nu îi place să asculte muzică?
În mașină, la școală (în pauzele dintre ore 😉 ), în autobuz (cu căștile la urechi, neapărat 🙂 ), prin casă dimineața, înainte de a pleca la serviciu, sau chiar atunci când lucrezi la calculator, pregătindu-ți proiecte, lucrări, sau făcând alte planuri care cer concentrare.

Unii dintre noi ascultăm muzică zilnic, la radio, televizor, sau de pe internet. Alții chiar facem eforturi pentru a asculta live din când în când un anume gen de muzică, interpretată de un cântăreț, formație sau instrumentist pe care îl preferăm, așa că ne străduim să obținem un loc la un concert sau festival.
Ascultăm muzică singuri sau împreună cu oameni dragi, ori complet necunoscuți, dansăm dacă ne place ritmul sau persoana care ne însoțește, sau pur și simplu pentru că iubim dansul.

Muzica ne dă aripi și ne înalță mai ceva ca Red Bull, pentru că ea ajunge direct la inimă!

”Muzica poate schimba lumea”, spunea Beethoven..

La fel ca și gândurile tale, muzica te definește! Ea îți configurează mentalul, te seduce și te ajută să abandonezi gânduri negative, te eliberează și inspiră. Te îndeamnă să devii tu, creând în jurul tău acea aură pozitivă (sau poate doar melancolică), în funcție de alegerea ta.

Muzica este de multe ori Vocea ta interioară, ajutându-te să spui prin necuvinte ceea ce nu poți, nu îndrăznești sau nu te pricepi a spune celorlalți sau cuiva anume.

Muzica te reprezintă, iar alegerea ta spune multe despre tine. Te ridică sau coboară în ochii celorlalți, în funcție de toleranța și inteligența acestora, și tot ea te modelează ca pe o bucată de lut, dându-ți nu doar formă, ci și fond, șlefuindu-ți simțurile, la fel cum se întâmplă în procesul de obținere a unui diamant. Astfel, datorită ei devii strălucitor, reflectând în jur lumina primită.

Muzica este limba celor ce o cântă, și nu numai. Ea poate fi și limba ta, dacă interpreții îți ghicesc întâmplător sau voit gândurile și emoțiile, sau doar dacă te lași purtat pe aripile ei diafane.

Muzica unește oamenii. Ea îi apropie, chiar dacă nu se cunosc, ajutându-i să ajungă la un implicit consens: acea stare de bine care vrem să dăinuie.

Muzica proiecteză în suflet emoție, scuturând lacrimile sufletului, pentru a-l purifica și susține în drumul spre refacere. Muzica îndeamnă la visare și credință în mai bine, sau doar evocă amintiri demult păstrate cu sfințenie în altarul inimii.

Muzica este Magie! Ea reușește în doar câteva secunde să aștearnă un zâmbet pe chipurile obosite de prea multă viață sau doar dor de viață..

“Uneori, muzica este singurul medicament de care inima și sufletul au nevoie.”

Ea scoate la iveală milioane și milioane de gânduri frumoase, constituind astfel împreună ingredientul perfect al frumuseții interioare.

Muzica se cântă, ajungând să încânte inimi, minți și suflete de oameni din lumi diferite, care se apropie, spulberând granițe și orice alt fel de limite. Muzica este Creație și Iubire, construind punți de legătură inimaginabile și sentimente greu de definit.

Lasă-te cucerit!

Muzica e Miracolul care vine să te salveze de prea multă tristețe, dor, speranță sau vis. Muzica e căutarea acelui paradis pierdut, numai de mintea ta descris.

Lasă-te pătruns!

Căci.. cum ar fi viața ta fără muzică? Nu te-ai mai simți la fel de bine înțeles sau acceptat așa cum ești, nu te-ai mai putea exprima fără prea mult efort, nu ai mai avea rezonanță.

Și cum ar fi un film fără coloană sonoră? Banal, insipid, lipsit de farmec, suspans și viață.

“Fără muzică, viața ar fi o greșeală”. Subscriu și eu acestei afirmații, pentru că Muzica însăși este Viață. De aceea inimile noastre bat. 🙂

“Music is my life, it is a reflection of what I go through.” –

Lenny Kravitz

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, impresii, iubire, valori

Partenerul ideal

June 20, 2020 14:22 ⋅ Leave a Comment ⋅
“Iubirea este o stare în care fericirea altei persoane este esențială pentru a ta.” (Robert Heinlein) _

În lumea aceasta minunată poți întâlni de-a lungul vieții o mulțime de oameni deosebiți. Pe unii îi recunoști imediat, dar alții se lasă descoperiți ceva mai greu, de multe ori baricadându-se singuri, din timiditate, prea multă modestie sau prea puțină stimă de sine.

Cu cât călătorim mai mult, ajungem să înțelegem că lumea e mai mare decât credeam, că posibilitățile noastre sunt mult mai vaste și că modele demn de urmat sunt peste tot în jur, dacă ne înălțăm privirea. Pentru că mulți dintre noi ne autosabotăm chiar și această șansă.

De mici copii, auzim vorbindu-se despre relația perfectă sau partenerul ideal, astfel că în mintea noastră se înfiripă diferite idei referitoare la calitățile pe care acea persoană trebuie să le bifeze, pentru a se încadra în calapodul imaginar croit de noi.

Dar lumea e plină de oameni plăcuți, atractivi, cu infinite resurse sufletești, care ne atrag în mreje..

Și desigur că atunci când ceva îți place, vrei să aprofundezi cunoașterea, pentru a-ți întări convingerile și a-ți hrăni sufletul. Și nu renunți ușor, chiar dacă apar inevitabile impedimente.

Deseori nu sunt bifate toate calitățile pe care le dorim, sau se întâmplă ca acestea să lipsească, înlocuite fiind totuși de altele.

Și-atunci, începem să ne punem întrebări retorice: să ne oprim, mulțumindu-ne cu ce avem, sau să mergem mai departe, în speranța că partenerul ideal există acolo, undeva, dar nu a venit încă momentul să îl întâlnim?

Și dacă totuși l-am găsit, dar dintr-o prea mare dorință de a atinge perfecțiunea, nefiind pregătiți pentru divergențele de opinii și neavând suficientă răbdare pentru asimilarea și acceptarea acestora, ne grăbim să renunțăm?

Certurile sunt inevitabile într-o relație și chiar între oameni, la modul general. Teoretic știm asta, dar practic.. trebuie să învățăm să iertăm și să acceptăm greșelile, acordând o mai mare importanță relației, decât diferențelor dintre noi.

Ce înveți în urma unei dispute cu și despre acea persoană este esențial.

Relații perfecte nu există, iar partenerul ideal.. cu atât mai puțin.

Există însă oameni cu care la un moment dat ne aflăm la același nivel mental, dar care în timp evoluează diferit de noi, reacționând sau nu așa cum ne dorim.

Dacă suntem foarte atenți la semnale și le acordăm atenția cuvenită, putem rapid să înțelegem cât de viabilă este relația. Dar, de cele mai multe ori, lăsăm instinctul la o parte și sperăm într-o minune. Minune care, de cele mai multe ori, nu vine.

Și-atunci, care ar fi soluția?

Ascultă de instinctul interior! Numai tu poți decide când să mergi mai departe și când să te oprești.

Scotocește prin sertarele sufletului, șterge praful si așază alte amintiri noi, sau golește-le complet și gândește-te bine data viitoare, când vrei să “achiziționezi” ceva ce ar putea ocupa acel loc gol.

“Nu uita că oricine te iubește cere de le la tine o iluzie de ideal. Dă-o sau nu te lăsa iubit.” (Nicolae Iorga)

Posted in: cunoastere interioara, iubire, relatii, valori

Dincolo de sex

June 17, 2020 00:31 ⋅ Leave a Comment ⋅

„Sexul şi frumuseţea sunt inseparabile, precum sunt viaţa şi conştiinţa. Inteligenţa care însoţeşte şi reiese din sex şi frumuseţe este intuiţia”- David Herbert Lawrence (1885-1930).

Nu am abordat niciodată subiectul acesta pe blog, dar simt că a venit momentul. (Toate au un început, așa-i?)

După cum știți, nu sunt sexolog! Dar sunt femeie.

Și am avut destul timp să înțeleg că emoțiile și sexul sunt atât de bine interconectate încât, chiar de vrei să le separi, tot nu se poate.

Procentajul implicației diferă însă, în funcție de factorul experiență de viață și nu numai.

Și fie că vrem să recunoaștem în mod deschis sau nu, sexul e nu doar plăcut, cât necesar și prioritar, pentru cea mai mare parte dintre noi, rămânând un pilon de bază în menținerea unei relații sănătoase.

Pentru unii, se pare că doar ideea de a împărtăși această experiență cu o persoană atractivă constituie factorul incitant.

Să fie vorba despre dorința de a poseda și a fi posedat de cineva pentru a stârni invidia celorlalți? Să fie o acțiune determinată de dorința de a-ți îmbogăți palmaresul cuceririlor? Sau doar de un experiment, menit a-ți conferi statutul de “sex guru”?

Nu, e prea simplistă explicația, și noi mult prea evoluați ca să acceptăm a fi atât de puțin rafinați!! Ar fi jenant și oarecum trist..

(Și totuși, dacă se întâmplă să fie așa, atunci este cu siguranță vorba de ceva ce doar psihoterapeuții ar putea menționa cu exactitate. Și dacă ai puterea să recunoști și să iei la timp măsuri, atunci te poți salva. În cazuri extrem de rare, poți găsi singur motivația de a schimba ceva..)

Pentru că Sexul e mult mai mult decât pură atracție fizică, plăcere sau nevoie de eliberare.

Dar poate că, din nevoia ta stringentă de autocunoaștere, curiozitate, experiment, plăcere și dorință de îmbunătățire a tehnicilor, contopită cu imposibilitatea de a găsi persoana complementară, atât de mult visată, ai ajuns să nu mai știi să te oprești, sau să nu ai motivația potrivită pentru a o face.

Știu că noi, oamenii, suntem unici și avem nevoi, dorințe și gusturi diferite. Dar sunt sigură că dincolo de actul în sine, sunt multe alte fațete ale poveștii, de multe ori nespuse, din păcate.. cum ar fi traumele.

Înainte de a face sex, trebuie să existe un Preludiu, mai lung sau mai scurt..

Nu, nu de cel din pat vorbesc acum, ci de cel mental!

Pentru că eu nu pun în discuție sexul între oameni care nu au nimic în comun unul cu celălalt, ci pe cel dintre oamenii care se plac cu adevărat.

Dar.. cât de mult se plac? În ce fel se plac și unde va duce aceasta? Greu de știut cu exactitate, într-o viață atât de confuză. Dar întotdeauna ceva deblochează mecanismele, declanșând dorința de a face sex.

De cele mai multe ori predomină atracția fizică, desigur, dar în funcție de stadiul dezvoltării tale emoționale, de nevoile și echilibrul tău mental, vei oferi și primi ceea ce ești capabil, pe măsura implicării și experienței tale de viață..

Să nu uităm de standardele pe care le ai (sau nu) și de starea de moment pe care o exprimi, de multe ori fără cuvinte, dar pe care un cititor de emoții bun o înțelege oricum. Toate acestea își pun pe deplin amprenta, ajungându-se la acțiune sau nu.

Înainte de a se trece la fapte, în mințile noastre se crează un întreg scenariu. Ne asumăm la un moment dat faptul că ne placem reciproc, dar pentru a se ajunge la același nivel mental, e nevoie de cunoaștere, așadar de timp.

Pentru că nu am putea să știm ce intenții are celălalt, ce așteptări și Potențial 😀 mental are acesta, dacă nu facem eforturi pentru a afla. Într-o măsură mai mare sau mai mică, ne dedicăm și focusăm pe acel om, pentru a ști dacă ne retragem sau ne continuăm așa-zisul “asediu”. 😉 😀

De aceea, atunci când interesul se îndreaptă spre o persoană anume, mintea începe să fie creativă. Gândurile împărtășite sporesc curiozitatea, ajungând ca pe parcurs să se întrepătrundă o mulțime de speranțe și vise comune, fantezii spuse și nespuse, analize și comparații, căutări și regăsiri în imaginea celuilalt, totul la pachet cu diferențele de rigoare.

Se crează o intimitate bazată pe conexiune mentală, o contopire permanentă a vocilor ce se caută, a cuvintelor și dorințelor împărtășite. Este un transfer de energie euforică, greu de stăpânit, atunci când mințile se doresc.

Bucură-te și trăiește din plin momentul.

Este un fenomen greu repetabil!

În același timp, e bine nu doar să observi reacțiile celuilalt, ci și să te autoanalizezi, ca să fii convins de starea implicării tale, pentru a ști cât de mult ești dispus să investești, oricare ar fi consecințele.

“Sexul te eliberează de tensiune. Iubirea o cauzează.” (Woody Allen) 😀

 

 

 

Posted in: cunoastere interioara, iubire, relatii, valori

Femeia în esență

June 14, 2020 22:50 ⋅ 1 Comment ⋅

“Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli.”- William Shakespeare

Am auzit mulți bărbați exprimându-și dorința de a avea o femeie adevărată lângă ei, de parcă ceea ce ar exista în jurul lor ar fi complet ireal, sau fals.

Și totuși, ce-or fi vrând? Aș vrea să pot răspunde fără niciun fel de ezitări, ca atunci când mă întreba profesorul la liceu dacă m-am pregătit. Dar trebuie să recunosc: răspundeam, fără să ezit, că nu prea am învățat.. 😀 ! Așadar.. se pare că se repetă situația.

Sunt totuși sigură de ceva, și anume că fiecare bărbat are propria-i opinie referitoare la femeia ideală, sau cum se conturează ea în planul lui mental.

Desigur, fiecare om are gusturile lui, iar eu nu pot reprezenta o lume de bărbați. Și cum femeia ideală nu există decât în plan mental, ce sens are să fim “cu capul în nori”?

Și totuși pot, ca femeie, să spun ce mi se pare a fi esența noastră. Pentru aceasta, voi expune o părere subiectivă, caracteristică unui blog personal.

În primul rând, comportamentul femeii în sine, raportat la situație, o poate înălța la gradul de femeie, sau o poate la fel de bine coborî.. Și astfel, bărbatul care o place la început, poate foarte ușor să își schimbe opinia, sau poate doar să și-o confirme. Și numai el poate decide criteriile pentru această evaluare!

Nu pot să uit când mireasa la nunta la care am mers acum foarte mulți ani a început să înjure niște copii de față cu invitații, făcându-mă să mă întreb mult timp cum de o place mirele, în timp ce noi toți o priveam atât de jenați de ieșirea ei.. Înțeleg că este mult stres în pregătirea unei nunți, dar nu pot accepta să nu-ți poți controla vocabularul, mai ales în prezența copiilor.

Gusturile nu se pot discuta, dar felul cum reacționează femeia mi se pare foarte important și ar trebui să fie bine analizat, pentru a vă forma o părere corectă asupra ei, dragi bărbați!

Așa ar fi bine să facem și noi, raportat la voi, desigur, ca să alegem asumat..

Totodată, cred că esența femeii constă în răbdarea de a asculta și reacționa cu finețe, exprimând ceea ce gândește în termeni curați, care să nu îi știrbească demnitatea și eleganța sufletului.

Și în felul cum zâmbești și râzi, dar mai ales motivul pentru care o faci, poți ascunde esența ta feminină, sau nu.

De asemenea, mersul, felul cum te îmbraci, dar mai ales modul cum porți hainele și nu marca sau calitatea materialului mi se par esențiale.

Desigur că fiecare om are stilul lui, dar atâta timp cât știi să îl alegi adecvat momentului și situației și porți acele haine încât să se simtă a fi parte din tine, va fi greu a ți se găsi un motiv pertinent de respingere.

Și chiar dacă nu poți fi pe placul oricui, important este să radiezi interior, să fii fericită cu alegerea făcută și să nu lași nimic să-ți zdruncine pacea sufletească.. Și dacă totuși se întîmplă asta, redresează-te cât poți de repede, ca să îți poți continua drumul vieții.

O femeie cu esență apreciază frumosul din jur, nefiindu-i jenă de sensibilitatea ei. Căci da, femeile plâng și de bucurie și de durere, dar și asta mi se pare ceva înălțător, atâta timp cât nu sunt motive sau intenții ascunse de exprimare a acelei emoții. Desigur, în toate există o limită, dar pe-asta nu o pot decide eu.

Femeia e pasiune, dar mai mult decât atât, este provocare. Și atâta timp cât bunul simț primează, vulgaritatea e doar un vis urât, iar feminitatea predomină frumos, așa cum e și firesc.

Pentru a-și afla esența, femeia trebuie să conștientizeze nevoia de a face eforturi pentru a se descoperi și redescoperi.

Gelozia, răutatea și invidia nu își găsesc locul aici, iar dorința de autodepășire și dezvoltare personală se manifestă stringent. Și la fel ca orice om, femeia trebuie să se reinventeze, pentru că viața o pune în situații dificile, care necesită schimbarea.

Femeia, în esență, e o luptătoare. Și chiar dacă trec ani până își atinge scopul, dând falsa impresie că a renunțat la el, nu e bine să tragi concluzii pripite.

Nimeni nu poate grăbi cursul evoluției lucrurilor, dacă nu a sosit momentul. Dar atunci când există dorința de a avea ceva de calitate, răbdarea este esențială. Iar dacă tu nu poți aștepta, cu siguranță nu vă meritați reciproc. Și asta nu poate fi decât bine, pentru ambele tabere.

O femeie adevărată, cum ar spune unii, sau o femeie cu esență, cum aș spune eu, știe cât și dacă trebuie să îi tolereze toanele bărbatului grăbit, sau să își vadă de viață și vise, pentru că își cunoaște valoarea.

Și știi de ce? Pentru că “zona cea mai erogenă a unei femei este mintea.” Raquel Welch

“Cu un instinct adânc, aleg un bărbat care îmi stimulează forţa, care are pretenţii enorme de la mine, care nu îmi pune la îndoială curajul şi tăria, nu mă crede naivă ori inocentă, care are curajul să mă trateze ca pe o femeie.” Anais Nin

Posted in: cunoastere interioara, iubire, motivatie, relatii, valori

Vocea ta

June 4, 2020 20:36 ⋅ Leave a Comment ⋅

“Aud vibrând vocea ta în toate zgomotele lumii.”- Paul Eluard

Te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă toți oamenii ar avea aceeași voce?

Ai vrea să strigi pe cineva anume, însă numele nu ar fi de ajuns, pentru că nu e unic, precum vocea. Ar fi ciudat, așa-i?

Dacă te gândești bine, e foarte la îndemână să ai o voce diferită. Pentru că, chiar dacă unii oameni par a avea voci asemănătoare, ele nu sunt aceleași.

Unicitatea poate fi comparată cu cea a amprentelor digitale, la fel de unice, care simplifică situații de viață și rezolvă atât de multe mistere.

Atunci când apare o persoană nouă în viața ta, involuntar îi analizezi vocea: prea groasă, prea subțire, cu vibrații prea joase sau prea înalte, calmantă sau iritantă, senzuală sau nu..

În funcție de rezultatul analizei tale, ai tendința de a evita contactul cu acea persoană sau dorești să o auzi cât mai des. Evident, conținutul mesajului acelei voci primează!

Și totuși, atunci când timbrul vocal este plăcut, îți este mult mai ușor să accepți a întreține o discuție îndelungată. Când nu există alternativă, desigur că asculți mesajul transmis, fie că vocea e plăcută sau nu, însă deschiderea spre o comunicare amplă nu este aceeași.

Așadar, vocea poate constitui un blocaj sau chiar motorul relațiilor cu ceilalți.

Sunt mulți factori care contribuie la a avea o voce unică, printre care vibrația corzilor vocale. Dar mai mult decât aceasta, acea parte a corpului tău dintre corzile vocale și lumea exterioară, și anume gât, nas, gură, care acționează ca o cameră ce rezonează și transformă acele sunete într-o voce umană unică.

Si cum însăși părțile corpului implicate în producerea vocii sunt unice la fiecare om, e ușor de înțeles de ce și vocea este unică.

De-a lungul timpului, sau chiar de la o zi la alta, aceasta se poate schimba. La băieți, testosteronul intervine, făcând corzile vocale lungi și groase, în timp ce la fete se produce această schimbare mai puțin, o dată cu înaintarea în vârstă.

Se știe că bărbații au voci mult mai profunde decât femeile, corzile lor vocale tinzând a fi mult mai largi și vibrante la frecvențe joase. Și desigur, femeile iubesc această schimbare! 😉 😉

Totodată, vocea ni se poate schimba datorită unor factori precum o răceala, iritație a gâtului, afecțiuni ale laringelui, ale corzilor vocale sau altor părți care ajută la fomarea vocii. Să nu uităm de asemenea poluarea, fumatul, cântatul, climatul, țipatul sau strigatul pe o perioadă îndelungată.

Un rol la fel de important în schimbarea vocii îl au emoțiile, tensiunea crescută în cadrul corzilor vocale (determinată de emoții precum nervozitatea, frica, excitarea sau stresul) generând subțierea mușchiului din jurul laringelui.

Când ne gândim la voci care ne plac, de cele mai multe ori ne amintim de cântăreții ori actorii preferați, sau poate doar de omul drag?! 🙂

Dar ce părere ai despre vocea ta? Îți sună la fel ca și celorlalți?

Unii oameni “se culcă pe-o ureche”, cum spune o expresie românească, și cred că vocea lor suavă și senzuală, sau deopotrivă bărbătească si convingătoare, poate fi suficientă pentru a atrage și menține atractivitatea. Dar felul cum îți aranjezi și expui ideile, coroborat cu faptele tale, cântăresc foarte mult. Vocea este doar liantul acestora.

Si totuși, legătura acestor elemente este atât de strânsă, încât fiecare își are importanța lui ce nu trebuie deloc subestimată.

Dar, atunci când toate trec proba testului personal de compatibilitate, se poate ajunge la desăvârșirea mereu visată.

Evident că abia acum începe munca. “O luptă-i viața.. deci te luptă..!” 😀 (George Coșbuc- “Lupta vieții”)

“Cuvintele sunt vocea inimii.”- Confucius

Posted in: cunoastere interioara, valori

Vulnerabilitate

April 25, 2020 16:13 ⋅ Leave a Comment ⋅

Se-ntâmplă că viața ne pune în situații pe care nu le putem controla.

Facem tot ce ne stă în putință pentru a preveni anumite fenomene negative, sau tot ce credem că ar putea ajuta la stoparea acestora, însă ori nu știm încă exact ce ar trebui să facem, ori chiar nu putem face ceva, decât să așteptăm să treacă pericolul.

Uneori, avem nevoie de mult mai mult timp decât credeam inițial, așa că ne aflăm în situația de a trebui să ne înarmăm cu multă răbdare și calm și de a ne preocupa cu alte activități, care să micșoreze angoasa și să îndulcească așteptarea.

Fiecare dintre noi știe cel mai bine ce îl bucură și ce îl remontează, dar și ce posibilități concrete are. Iar dacă resursele se termină, trebuie să nu ezităm a cere ajutorul, sau părerea altcuiva, care constituie într-o oarece măsură o sursă bună de inspirație pentru noi.

O carte bună, un puzzle sau un serial, muzică, joaca cu copilul sau/și animalul de companie, scrierea memoriilor sau a unui jurnal, pictatul, învățarea sau exersarea unei limbi străine, sau cine știe ce altă acțiune pe care o tot amâni.. sunt doar câteva idei de petrecere a timpului așa-zis liber, pe care ni-l oferă, necerut, cruda Corona.

Situația aceasta se întâmplă acum, nu vorbim deloc de prezumții, așa că este cazul să te calmezi și să treci la acțiune, având un plan pentru fiecare zi, pentru că rutina te echilibrează. Fă lucruri care să te ajute să te simți util, eficient și progresiv.

Stabilește un scop și fii consecvent.

Suntem ființe adaptabile și creative, capabile a găsi mereu soluții, și sigur putem să ne păstrăm luciditatea și speranța că situația se va îmbunătăți. Haideți să căutăm frumosul și binele din această situație.

Viața e permanent presărată cu momente de încercare a forțelor noastre interioare sau fizice. Ea ne cere să fim echilibrați în fapte și acțiuni, controlându-ne continuu gândurile și înlăturându-le constant pe cele rele.

Panica obosește mintea și o privează a fi productivă, așadar încearcă eventual yoga sau meditația.

Internetul este plin de idei. Nu ezita a le căuta, selectând permanent.

A venit momentul să conștientizăm mai mult ca oricând că e nevoie doar de bunătate, înțelegere și grijă față de semeni.

E nevoie totodată de multă compasiune și energie pozitivă. Sunt foarte mulți oameni care au nevoie de susținere morală și încurajare.

Amintește-ți mereu că toți trăim în aceeași lume vulnerabilă, dar și că toți trebuie să investim în ea, așa cum investim mereu în orice relație, fără garanții.

“Inovația, creativitatea și schimbarea se nasc din vulnerabilitate.”-Brene Brown

Posted in: comunicare sociala, cunoastere interioara, motivatie, valori

Prietenii

April 2, 2020 11:38 ⋅ Leave a Comment ⋅

Când iubim din suflet, frumusețea, inteligența, sau cine știe ce multe alte calitāți și talente ale altora nu se transformă în potențiale tentații, pentru cā în inima noastrā locul este ocupat.

Suntem conștienți cā mai existā și alți oameni interesanți și deosebiți în jurul nostru, dar nu le acordām atenție, în mod deliberat, pentru cā simțim cā aceea este alegerea care ne bucurā și împlinește.

Și totuși.. aceste afirmații sună idealist, nu crezi? Pentru că teoretic credem în ele, dar practic se poate întâmpla să nu fii iubit la fel de profund, astfel că teoria și practica pot să nu coincidă, tentațiile devenind chiar tentante.

Acum însă vreau să luăm în calcul varianta pozitivă, pentru că există și relații armonioase, în care partenerii sunt și buni prieteni, nu doar iubiți.

Precum bine se știe, ca sā cunoaștem bine un om, trebuie sā rezervām o parte din timpul nostru acestuia. Se întâmplā asta pentru cā ne dorim, așa cā excludem intenționat unele activitāți sau oameni pe care nu îi mai considerām prioritāți. Activitāțile importante desigur cā nu sunt abandonate, dar unii oameni se pot simți așa.

Cine îți înțelege alegerile și îți dorește binele, nu te preseazā sā îi acorzi atenție; în același timp, nici tu nu îl excluzi în mod brutal, decât dacā efectiv nu îl mai dorești prin preajma ta și nu îți pasā de ceea ce simte.

Înseamnā cā prietenia cu acel om nu te mai ajutā sā te dezvolți, chiar dacā mai demult apropierea voastrā nu era pusā la îndoialā.

Așa cum relațiile se pot șubrezi, pentru că, spre exemplu, nu ambii parteneri înțeleg să surprindă, oferind mai mult decât speră celălalt, la fel se poate întâmpla și cu prieteniile, dintr-o multitudine de motive.

Coordonatele de viațā sunt mereu altele, pentru cā viața însāși înseamnā schimbare. Unele relații de prietenie rāmân la fel de trainice sau adânci, chiar dacă nu sunt des întreținute faptic, iar altora trebuie sā le dām voie sā se evapore, de la sine.

Cea mai grea este eliberarea de ele, mai ales când simțim cā ne îngreuneazā zborul. Uneori o facem în liniște, treptat, alteori abrupt, împingând cu forța indiferenței sau respingerii, pe care unii (sau poate toți?) o înțeleg greu și luptā împotriva ei, gāsind și cāutând continuu explicații, pentru cā acceptarea în lipsa explicațiilor este cea mai grea.

Alte prietenii nu sunt deloc intenționat înlāturate, dar sunt lāsate pentru o vreme în amorțire, uneori datoritā vieții tumultoase, care ne acapareazā, dar cel mai mult pentru cā suntem oameni și nu pomi. Schimbām locuința, poate chiar țara, divorțām, schimbām locul de muncā, așa cā legām noi prietenii, care cer timp și energie. Și totuși, dacā prietenia aceea are valoare emoționalā, nu dispare.

Cel mai trist este când o prietenie este blocatā intenționat, pentru cā nu existā suficientā încredere și asumare. Când oamenilor le este jenā a-și recunoaște greșelile, când au puncte de vedere diferite și nu acceptā aceste diferențe ca fiind firești, din prea multā mândrie, frustrare ori incapacitate de a-și comunica gânduri, idei, sentimente.

În funcție de toleranța, voința și înțelepciunea celor implicați, dar și de nevoile acestora, o prietenie se poate menține, reface, recrea/reinventa, sau pur și simplu evapora în neant, de multe ori spre binele tuturor.

Fiecare alege alternativa care i se potrivește.

Si de ce sā forțezi ceva, privind în trecut, când poți sā te bucuri de ceea ce a fost, sā fii recunoscātor pentru momentele petrecute împreunā și sā te bucuri de viațā alāturi de cei dragi, prezenți în viața ta?!

“Adevărata prietenie rezistă timpului, distanței și tăcerii.”- Isabel Allende

“Prietenia este egalitate armonioasă.”- Pitagora

Posted in: cunoastere interioara, relatii, valori

Șoapte adânci

January 13, 2020 10:05 ⋅ 1 Comment ⋅

O nouă zi începe și mintea îți șoptește.

Oprește-te din lucru, ascultă ce-ți vorbește. Și chiar dacă mesajul pare irelevant, ea sigur vrea să-ți amintească un lucru important.

Gânduri mii dau năvală și tu le ordonezi.. Chiar dacă pare simplu, începi s-analizezi:

care îți face bine și care te irită, care te motivează și care te agită..?

Ascultă doar de cel ce simți că te ajută, și-nvață să ignori cu tact pe cel ce simți că-i brută.

În mintea ta e loc de multă acțiune.

Dar.. judecă și tu!

*Vrei să-ți ocupi întreaga ta grădină plantând de-a valma grâu, știind de la-nceput cât de greu va fi ca să scapi de neghină?

Selectează cu grijă tot ce vrei a sădi, căci planta bună crește mult mai greu, față de bălării…*

Oare ce vrea să-ți spună lipsa de acțiune? Dar faptul că te tângui cuiva, fără vreun nume?

Că zâmbetul mijește ușor pe fața ta, sau că dispare atât ne-nțeles când vezi pe cineva?

Că-oftezi adânc în locul unde-ai trăit cândva, sau lacrimi se rostogolesc ascultând vocea cuiva?

Gândește în tăcere și-ncearcă a nu uita

Că mintea îți e putere, iar fapta ta e vrere, născută din dospirea șoaptei ce-ai vrut cândva a asculta.

Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori

Răbdare

October 11, 2019 14:43 ⋅ 2 Comments ⋅

Unii oameni au o viața lină, de multe ori conform așteptărilor celorlalți. Totul se derulează pașnic, în limitele normalității, și nimănui nu i se dau palpitații sau dureri de cap.

Dar eu am fost și sunt altfel. Prefer să fac schimbări, uneori radicale. Și nu mă refer la coafură 🙂 , cred că se înțelege!

Am făcut schimbari în viața personala despre care, dacă acum 20 de ani cineva mi-ar fi spus că le voi face, aș fi râs sau l-aș fi privit cu stupoare, ca și cum nu ar ști ce vorbește..

Așadar, daca simt nevoia de schimbare, o fac. Asta înseamnă că viața mea nu corespunde viselor mele și nevoia este atât de stringentă încât, dacă ar avea voce, ar fi una acută.

Și atunci, acționez în consecință: analizez situația, caut soluții și apoi le pun in aplicare, urmând ca rezultatul să ofere schimbarea dorită. Sau nu .. 😀

Dacă decizia mea e agreată sau nu de ceilalți, e mai puțin concludent. Greșelile inerente sunt și vor fi oricum ale mele și mi le asum.

Dar dacă am luat o decizie, înseamnă că a fost cea mai bună în acel moment, în opinia mea, și cu siguranța m-a ajutat să renasc.

Înseamnă că acel Eu existent cere să fie lăsat să se afirme. Înseamnă că nu mai accept situația prezentă și viața clocotește prea tare in mine, chemându-mă să trăiesc. Și consider că asta e bine! 😉 Sunt totuși în viață!

Înseamnă poate și că Răbdarea mea a ajuns la limită, că am oferit șanse suficiente, că am epuizat toate resursele emoționale, că m-am zbătut a fi înțeleasă și mi-am auzit ecoul, dar nu și răspunsul dorit de la celălalt.

Poate însemna și că am cerut prea mult, că am avut așteptări neproporționale cu realitatea, așa că este nevoie de ajustarea acesteia.

Înseamnă că nu mai accept ceva ce poate din slăbiciune, naivitate, prea multă credință în buna intenție a celuilalt, sau poate din neștiință, a fost tolerat de mine o bună bucată de vreme. Prea lungă, prea ambiguă și mult prea mult în dezavantajul meu.

Totodată, înseamnă că mă iubesc pe mine si îmi vreau cu tărie binele. Înseamnă că nu vreau să mă pierd în mulțime, punând dorințele celorlalți mai presus de ale mele.

Destrămarea emoțională doare. Dar a trăi în permanență în incertitudine, fără a face nicio mică schimbare, fără a lupta pentru un bine fie el și doar ideal, doare și mai tare.

Știm cu toții că oricât de frumos ar părea a fi traiul într-un palat, dar dacă ușile și ferestrele vor fi mereu închise, vei simți oricum că te sufoci, la un moment dat.

Pentru că vrei să poți să cânți, să râzi, sau să plângi și să dansezi în voie, dar mai ales să pleci și să revii atunci când simți nevoia.. Vrei libertate de acțiune și decizie. Vrei să fii tu, nu cum ceilalți cred că e bine să fii.

Și, mai presus de orice, vrei să simți că cel de lângă tine iți înțelege nevoile, că te acceptă și participă la tot acest vârtej de fapte și idei, încurajându-te sincer să te descoperi. Vrei să fii ascultat și să simți curiozitatea de a fi cunoscut mai bine, în adâncimea sufletului, fără a fi judecat. Vrei empatie!

Eu aleg să am Răbdare doar atât cât îi înțeleg sensul. Când speranțele mele de mai bine se năruie, merg mai departe, alegând un nou început.

Tu ce faci?

“Va învinge cel care are răbdare să aștepte fără să se lase ispitit de orgoliul de a acționa, când timpul nu e favorabil acțiunii.” (Marin Preda)

      Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori

      A fi sau nu.. vulnerabil

      September 10, 2019 14:09 ⋅ Leave a Comment ⋅

      Acordăm cu greu, de obicei, încrederea noastră.

      Avem nevoie de timp și dovezi care să ne întărească speranța că am oferit această șansă persoanei potrivite. Nu vrem să irosim timp, fapte și sentimente.

      Puțin câte puțin, sentimentul de siguranța se instalează și ajungem să uităm în oarece măsură că nimic nu e veșnic. Devenim vulnerabili, și suntem foarte conștienți de asta.

      Acei oameni încep să știe atât de multe despre tine încât, dacă ar vrea, ar putea foarte ușor să-ți facă rău. Ar putea folosi toate armele pe care tu singur le-ai înmânat, cu zâmbetul pe buze, știind că pot fi îndreptate mai târziu chiar înspre tine.

      Dar cum ar fi dacă am avea mereu grijă de tot ce facem sau spunem, pentru a nu oferi nimănui vreun avantaj de a ne controla sau afecta cumva în vreun fel?

      Am deveni atât de reținuți în vorbe, fapte și gânduri, încât am ajunge să nu ne mai recunoaștem. Transformarea ar putea fi asemănătoare creării unor roboței, care spun doar ceea ce s-a inserat anterior în memoria lor. Ei se referă strict la subiectul propus, păstrează același timbru vocal, sunt respectuoși și nu pot fi afectați emoțional, oricât de nervos le-ai răspunde, pentru că nu au emoții.

      Dacă ar fi atât de frumos să trăim doar printre roboți, nu am mai avea motiv să ne plângem de nefericirea noastră.

      Dar roboții nu pot satisface toate nevoile noastre. Pentru că emoțiile sunt percepute doar de o alta ființa care simte și percepe inflexiunile verbale, schimbarea fizionomiei sau o atitudine verbală si comportamentală diferită.

      Iar noi, oamenii, avem nevoie să simțim emoții!

      Mai simplu spus, vulnerabilitatea este esențială. Numai fiind vulnerabil poți atinge paroxismul contopirii cu alt suflet, urmând apoi sedimentarea tuturor faptelor și gândurilor spuse sau nespuse. Tu însăți îți vei testa limitele, modelându-te pentru a deveni tu, cel ce trebuie să fii.

      Se simte din ce în ce mai stringent nevoia de deschidere, de reînnoire a sufletului și renaștere spirituală în lumea aceasta mereu avidă de nou, aflată în goana nebună a timpului oricum mereu insuficient.

      Vulnerabilitatea înalță sau coboară relația cu ceilalți, dar întotdeauna clarifică și oferă o nouă perspectivă asupra vieții. Dacă te iubești suficient de mult, o îmbrațișezi cu căldură și cedezi ispitei. Îți vei cunoaste limitele tale, dar și pe ale celorlalți, și vei primi drept bonus un prieten ori vei îndepărta unul presupus a-ți fi prieten.

      Rămâi dornic de transformare. Vei descoperi lumi noi, cu drumuri nebănuit de întortocheate, care te vor conduce spre aflarea adevărului vieții sau poate doar infirmarea adevărurilor decise de alții.. 🙂 😉

      “Nu poți să experimentezi viața fără să simți viața. Ceea ce am învățat este că a fi vulnerabil față de o persoană pe care o iubești nu e slăbiciune, ci tărie.” (Elisabeth Shue)

      Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori

      Nonconformist

      May 22, 2019 16:33 ⋅ Leave a Comment ⋅

      Aspirăm cu toții la o permanentă libertate personală de acțiune și exprimare.

      Vrem să demonstrăm, nouă înșine și nu numai, adevăratul nostru potențial, dând dovadă de autenticitate și convingere în propriile credințe și valori.

      În același timp, aparținem unui grup/familii/societăți și normele morale și religioase impuse de această apartenență restricționează acțiunile și adâncesc senzația de auto-limitare, suprimând multe dorințe naturale, precum sexualitatea.

      Diferențele de opinie sunt privite ori cu fascinație, apreciere și încurajare, ori cu ostilitate, vădită intoleranță și inacceptare.

      Deși nesiguri de utilitatea aderenței la grupul sau credințele celorlalți, mulți continuă a-i ramâne fideli, oricat de rigide sau inflexibile ar fi regulile. Pentru că responsabilitatea de a fi diferit este mult prea mare și drumul sinuos sperie.

      De aceea, de multe ori, se alege o moarte eroică interioară, visându-se la dreptul la fericire.. într-o altă viață.

      Dar omul se naște ca să fie spontan și independent și tinde spre a lupta împotriva autorității reprezentate încă de mic copil prin părinți, tocmai pentru libertatea de a fi el însuși.

      În același timp, părinții au propriile așteptări, iar credința lor că autoritatea le trebuie respectată, spre binele copiilor, poate avea repercusiuni precum imposibilitatea de dezvoltare si emancipare. Pentru că obediența descurajeaza dezvoltarea propriilor standarde și valori. Mai pe scurt spus, duce la autolimitare.

      Din păcate, nononformistul este tratat cu rejecție, expulsie sau agresiune, pentru că opiniile și credințele lui noi sperie, crezându-se că ele pot distruge adevăratele valori.

      Iar atunci când oamenii aleg să își afirme individualitatea și puterea personală și să îmbrățișeze deschis viața, trebuie să facă față vinovăției de a merge într-o direcție diferită de cea mereu impusă de părinți, prieteni sau societate.

      În final, vor fi luate decizii dificil de acceptat de ceilalți, iar ei vor trebui să facă față propriei voci critice interioare. Pentru că propriul sine va fi atacat, si mulți nu știu cum să răspundă acelor forțe care reprezintă anti-sinele..

      Tehnica terapiei verbale este metoda ce ajută la verbalizarea propriului punct de vedere, suportul terapeutului fiind necesar pentru a ajuta la identificarea și schimbarea gândurilor, cu scopul de a lupta împotriva conformității.

      Identificând ceea ce îi descurajează, oamenii pot avea o viată mai împlinită și pot ține piept mult mai bine tendințelor de conformitate și autolimitare.

      Să ne amintim mai des că avem responsabilitatea de a scoate la iveală ceea ce e mai bun în noi, tocmai pentru a crea o societate bună, autentică.

      ”Timpul tău este limitat, așa că nu îl pierde trăind viața altcuiva..Nu lăsa zgomotul opiniilor celorlalți să îți înece propria voce interioară… Și cel mai important, ai curajul de a-ți urma inima si intuiția.” (Steve Jobs)

      PS.: Dacă vrei să înveți cum poți răspunde vocii tale critice interioare, sau să înțelegi mai bine în ce constă acest tip de terapie, îti recomand să citești cartea “The self under siege” (Firestone, Firestone and Catlett). Îți va oferi noi perspective pentru a diferenția atitudinile disfuncționale, toxice, și te va ajuta să înveți a te elibera de lanțurile trecutului.

      Posted in: carte, cunoastere interioara, educatie, valori

      Numai iubirea

      February 24, 2019 22:28 ⋅ Leave a Comment ⋅

      F2EFE64E-725E-4BDE-9B2C-A4746A078E00

      Iubirea adevărată.. rezistă mai ales luptelor mentale cu frumoșii tăi demoni. Pentru că nu îți poți păcăli sufletul, oricât de mult ai ascunde lumii arderea ta interioară.

      Iubirea adevărată.. rezistă timpului și transformărilor exterioare inerente. Pentru că odata ce te-ai implicat, vulnerabilitatea devine virtute.

      Iubirea adevărată, prin forța ei nebănuită, anihilează durerea și vindecă vieți. Pentru că ea nu este doar anestezic, ci și antidot!

      Iubirea adevărată motivează și găsește soluții când totul pare imposibil, energizează și activează deopotrivă neuronii, luptând până la epuizare.

      Iubirea adevărată depășește orice neajuns emoțional și nu dispare, oricât ai vrea uneori să o îndepărtezi, în momente de slăbiciune sau neputință.

      Ea rămâne ascunsă în adâncul ființei și de foarte multe ori e păstrată acolo, ca un talisman. Pentru că nu toți oamenii au suficient curaj și forță de a lupta până la capăt, distanța fizică depășind aparent mentalul și râzându-i ironic în față.

      Doar noi suntem vinovați de neputință, delăsare, lipsă de credință in miracole și abandon.

      Iubirea rămâne, dar deseori o ascundem, mințindu-ne că nu am putut găsi soluții. Apoi așteptăm ca ele să apară din neant, uitând de clepsidra interioară, a cărei scurgere se va opri cândva, inevitabil.

      Dacă te-ai mințit singur, dar încă simți arderea, nu aștepta aprobarea celorlalți pentru faptele tale aparent nebunești. Iubirea însăși e o nebunie!

      Ea te face prostuț și copilăros, îți înmoaie picioarele și încetinește reacțiile, îți dă senzația de continuă beție și nesăbuință, dar tot ea îți aduce zambete pe buze, te înalța și revigorează cum nimeni n-ar reuși.

      Iubirea este fermecătoare, seducătoare și tenace.

      Doar Iubirea este combustibilul sufletului, sprijin în vremuri tulburi, dar și subiect de insomnie. Pentru că (se știe!) iubirea se simte, nu se măsoară în cuvinte! Read More

      Posted in: cunoastere interioara, motivatie, valori
      Follow

      Get every new post delivered to your Inbox

      Join other followers:

      Skip to toolbar