“Ce răsfăț să fii viu!”– Oana Pellea
Dacă ai copil, cu siguranță ți s-a întâmplat cel puțin o dată să îi spui “ești cam răsfățat”. 🙂 Și poate că a fost unul din momentele tale de profundă sinceritate! 😀
Sau poate au fost alții care ‘și-au băgat nasul’ în treburile tale 😀 și ți-au spus că îl răsfeți prea mult și o să și-o ia în cap în curând..
Dacă ai animale în casă, care dorm pe canapea, afișând o privire angelică, și sunt tratate cu multă atenție, din nou intervine cineva ‘binevoitor’ ca să îți amintească faptul că ar fi mai bine să crești un copil decât să ‘pierzi vremea’ spălându-ți sau plimbându-ți câinele, ori să cheltui banii aiurea, cumpărând medicamente, mâncare specială, jucării și diverse accesorii pentru acesta..
Dacă ai ‘norocul’ de-a avea aproape o femeie (sau bărbat), căruia să îi cumperi cadouri, s-o plimbi sau să îi cumperi des flori sau mici alte atenții și s-o drăgălășești, iarăși ți se atrage atenția că o să te coste scump acest comportament.. 😀
Și uite-așa, se pare că singurul lucru la care te pricepi nesperat de bine este acela de a rasfăța pe cineva! Dar apar mereu cârcotași, care încearcă să-ți strice liniștea.
Dex-ul limbii române spune că a răsfăța înseamnă, printre alte câteva sensuri, “a înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta, a râzgâia”.
Dar cine poate spune sigur care este limita dintre afecțiune și răsfăț? Când înseamnă că exagerezi?
Acuzațiile celorlalți te pun pe gânduri sau doar te fac să zâmbești?
Ți se pare că o spun în sens bun, sau că vor ‘să-ți scoată ochii’ că te-a prins furtuna tocmai pentru că tu singur ai ieșit din casă, deși ai văzut că e ploaie și vânt puternic!? 😀
E puțin probabil să existe cineva care să cunoască exact limita dintre iubire și răsfăț, deși tații par a fi uneori experti în a aprecia comportamentul mamei vizavi de copil 🙂 (dar nu și pe al lor.. ).
(Nu se exclude nici aspectul celălalt al situației, dragi mămici, în care voi le știți pe toate. Deci.. nu vă bucurați prea tare!)
Răsfățăm poate pe cei dragi din prea mult frumos și căldură în suflet, iar granița dintre ‘normalitate’ și exagerare ar fi bine să ne-o trasăm singuri, fără a ține cont de binele văzut de ceilalți.
Dar cum? dacă înainte de a fi mămică nu am fost instruiți!?
Cum?.. dacă nimeni nu ne-a dat un manual de utilizare a relației, sau nu avem cu toții un Cesar Millan pe-aproape, ca să știm exact cum să educăm un câine!?
Desigur, sunt multe cărți de specialitate, scrise pentru fiecare dintre aceste domenii și e foarte bine să ne informăm, dar situația reală nu se potrivește niciodată perfect cu exemplele din cărți.
Rămâne așadar ca noi să ne ghidăm doar, fără a uita să adaptăm totul situației reale, utilizând regulat filtrul sufletului și mai ales al instinctului interior.
Și e greu, știu…
Pentru că reacțiile celorlalți vizavi de ‘răsfațul’ nostru sunt semne, care ne indică în mod cert dacă am depașit limita afecțiunii sau nu.
Și, mai ales, pentru că de multe ori doare să vezi sau simți adevărul și să eviți a-l spune sau a te purta ca atare.
Și totuși, pentru binele tuturor, trebuie să nu ignori a citi cu atenție semnele, să îți adaptezi comportamentul situației și momentului, iar când simși și poți.. străduiește-te să acționezi.
De multe ori nu o vei face exact la momentul potrivit, dar dacă o vei face și te vei elibera de durere sau stres îți vei da șanse noi.
Nu vei fi perfect, nu vei fi erou și poate nici model pentru mulți din jurul tău.
Și încă ceva: nu vei fi cel mai iubit dintre pământeni 😀, dar tot am o veste bună: te vei iubi cel mai mult și câțiva te vor aprecia, dacă nu cumva între timp această frumusețe de ‘feeling’ se va contopi cu invidia..
Oricum va fi, tu vei caștiga, deoarece acțiunile tale vor conduce la apreciere și iubire de sine.
“Nu prea multă dragoste răsfaţă un copil, ci prea puţină disciplină.”- Gaveo