Chiar dacă ne dorim ca viața să abunde de veselie, avem momente când ni se pare că acesta e doar un vis de copil, naiv. 🙂
Oameni reci, indiferenți, cărora le pasă cel mai mult de ei și scopurile lor (dar ascund discret totul, purtându-și bine masca), sau alții care au sentimente, dar le e teamă de consecințe și preferă să le țină ascunse; oameni care nu vor să își deschidă sufletul în fața nimănui, crezând că așa vor putea fi invincibili- toate acestea te provoacă și pe tine la o îndepărtare forțată, deși în adâncul tău ești altcineva.
Încercarea de a-i convinge că numai prin comunicare se pot vindeca și pot fi înțeleși, că numai spunând ce gândesc și simt se pot elibera, că în final cele două inimi să bată în același ritm, ajunge să eșueze de cele mai multe ori.
Poate că e momentul să te gândești care sunt motivele pentru care aceștia refuză să încerce a se cunoaște mai bine și a accepta realitatea. 😉
- Pentru că adevărul doare..
- Pentru că vulnerabilitatea scade așa-zisa putere și “înmoaie” caracterul, făcându-i să pară slabi.. în mintea lor!
- Pentru că nu înțeleg la timp durerea din sufletul celuilalt, care renunță la orgoliu, de dragul unei bune funcționări a relației, și implicit pentru a avea liniștea interioară la care aspirăm cu toții, dar mai mereu nu știm cum să o atingem!
- Pentru că în viața lor a avut loc un eveniment care i-a marcat și încă nu au trecut peste acel “episod”.
- Sau pentru că nu sunt pregătiți de această deschidere, neajungând momentan la adevărata maturitate.. decât fizic! 😉
Trebuie să iei în calcul și varianta că sentimentele nu sunt la fel de intense.
Sfatul de a nu accepta mai puțin decât meriți este apreciat de toți, dar puțini își amintesc de el atunci când sunt în situația de a conștientiza că este exact ceea ce li se întâmplă lor.
Și atunci, există două posibilități:
- de a accepta în continuare situația, așteptând răbdător ca acel om să “crească”, riscând ca tu să te pierzi;
- să îl lași pe celălalt să se dezvolte în ritmul lui și tu în al tău, acest fapt implicând alegerea unui alt drum- variantă la fel de des întâlnită (fără a fi nevoie de nicio statistică, care oricum nu te ajută în acele momente).
Sfatul tuturor este ca, în astfel de situații, să ai răbdare.
Dacă la un moment dat aceasta dispare, foarte puțini vor considera că e firesc să se întâmple așa, și foarte mulți vor critica decizia luată, ca și cum ei ar fi trăit “în pielea ta”.
De obicei, ți se repetă simplu și ușor de reprodus: “ cu răbdarea treci și marea!” 🙂
Dar.. dacă ajungi la concluzia că, în cazul tău, nu răbdarea lipsește, ci persoana potrivită? Mai are sens să te consumi, să aștepți un tren care nu oprește în gara ta, doar de dragul de a mai acorda o șansă.. sau cine știe câte, celui/celei care nu va fi niciodată cum vrei să fie?..
Și dacă.. dorindu-ți mai mult, preferi să renunți la ceva nesatisfăcător, pentru că nu accepți să renunți la tine, de dragul “sacrificiului pe altarul iubirii”?..
De nenumărate ori, tu consideri că poți trece “marea” și singur/ă, sau însoțit/ă de altcineva. Atunci.. reproșurile te pot lovi ca o ploaie cu vânt puternic, din toate direcțiile, iar nelipsita expresie “nu ai iubit suficient, nu ai avut sentimente profunde, etc.” va fi precum furtuna, care vrea să adune tot în calea ei.
Da, mulți vor fi cei care vor vrea să te pună la pământ, dar e posibil să fie și mulți care te vor înțelege.
Cel mai bine este să îți analizezi în profunzime situația și să ignori delicat ceea ce nu îți e compatibil, dar și să nu te lași măgulit de complimentele celor din tabăra opusă.
Nimeni nu poate pătrunde în sufletul tău, fără voia ta. Mi se pare cea mai interesantă parte a vieții!
Și nimeni nu poate decide în locul tău câtă răbdare să ai sau când trebuie să încetezi a mai fi tolerant.
Fiecare dintre noi putem fi în această postură, de-a lungul vieții. Fie că vei fi cel ce alege alt drum, sau cel care este lăsat pentru alt drum, în final trebuie să se renunțe la orgoliu spre a se găsi noi soluții, așa încât să nu se accepte o stagnare fără sens.
Având în vedere că o relație implică maturitate, fiecare este responsabil pentru propriile decizii. Dacă noul drum este o pierdere sau un caștig, vei simți în curând; apoi te vei abate de la el sau îl vei urma neabătut.
Tu… ce alegi?
“Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum îndeaproape şi atent. Încercaţi-l de câte ori consideraţi că e nevoie. Apoi, puneţi-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.”- Carlos Castaneda, “Învățăturile lui Don Juan”