RealDreams Simona´s blog- psihologie practica, cunoastere interioara, dezvoltare personala

Category Archives: Comunicare Sociala

Povestea picioarelor iubite si drăgălășite

Probabil te întrebi oare ce m-a apucat să imi postez picioarele și te gândești că sunt ridicolă.

Și crede-mă, te înțeleg.. Cine are nevoie să mă vadă desculță? Poate doar cei care au un fetiș de genul ăsta, iar eu vreau să îi incurajez?! Te înșeli, iar mie nu prea-mi place să exagerez!

Dar pot declara în mod deschis că ÎMI IUBESC foarte mult picioarele!! Mi le îngrijesc zilnic, le dau cu cremă sau le masez cu ulei de masaj înainte de culcare. Și desigur că oja sau gelul de unghii nu lipsesc din dotare!

ADOR să le privesc și zilnic mi le admir! Iar dacă ție asta-ți sună a declarație narcisistă, crede-mă, chiar deloc nu mă ‘mișcă’!

Tocmai de-aceea, ca și tu să mă-nțelegi mai bine, și pentru ca povestea mea nebuloasă să se termine cu bine, am decis să ți-o spun azi, în cuvinte puțintel rimate și ușor zăpăcite!!

Asadar, pe scurt zis, amândouă picioarele mele au fost mai demult chinuite și de-aceea sunt acum nespus de drăgălășite!

Când aveam vreo 20 de ani, cineva a vărsat cafea clocotită pe piciorul meu drept. A fost din greșeală, așa că o muștruluială pe cinste ar fi sunat nedrept!

Dar rana a fost adâncă și durerea la fel. De-aceea, trei săptămâni nu am mai putut deloc merge cu el!

Peste 2 ani povestea s-a repetat, urmând la rând piciorul stâng. De data asta, ‘m-am ars’ cu apă clocotită, dar vina și neatenția imi aparțin pe deplin; la fel și durerea ce am simțit-o din plin!!

Iarăși au urmat săptămâni de chin, nopți nedormite, mult plâns și neputință; și desigur, CĂINȚĂ! pentru a mea neatenție, care poate a fost un semnal major, pe care eu am decis intenționat, în modul meu caracteristic rebel, să-l ignor.

Bineînțeles că și părinții au strâns din dinți și fiecare a reacționat cum s-a priceput mai bine, dar durerea fizică a rămas, desigur, doar la mine.

Am avut totuși un înger păzitor, care m-a pansat zi de zi timp de câteva săptămâni cu foarte multă grijă și m-a încurajat mereu, convingându-mă că se va vindeca în timp, ușor, rana ce arăta îngrozitor..

Dar oare ce gândeam eu? Nu mă interesa absolut deloc dacă va rămâne vreo cicatrice. Voiam doar ca rana dureroasă să se vindece! Pentru că, se știe prea bine, astfel de răni se pot infecta ușor, cu un efect devastator. Pentru mine însă numai durerea era singurul lucru copleșitor!

Și totuși, trebuie să recunosc, eu sunt un caz foarte fericit. Rănile s-au vindecat, chiar mai bine decât mi-am închipuit!! De aceea acum simt bucurie pe deplin, dar și o infinită recunoștință pentru un așa act DIVIN, pentru care din suflet mă închin!

Aveam să îmi ascund piciorul sub rochia albă de mireasă pe care urma să o aleg în curând. Dar acesta era un secret încă, pe care promisesem în mod absolut ridicol să-l păstrez pentru o vreme. Tremurând de atâta nerăbdare, bucuria ascunsă a ieșit la suprafață- nu e de mirare! ca o premoniție că ceva era nefiresc. Pentru că o așa bucurie nu trebuie nicidecum ascunsă, dacă totul e sincer și se întâmplă absolut firesc.

Peste ani, deși rănile s-au vindecat, cicatricele, fie ele chiar greu sesizabile, sunt martorii fără voce ai durerii tale. Și-ncep dintr-o data, cumva, inexplicabil, să îți fie dragi; și într-o bună zi incepi să te bucuri să le vezi, chiar dacă îți amintesc de agonia vieții tale!

Când știi ce înseamnă durerea produsă de arsură, nu poți să nu fii plin de compasiune când vezi sau chiar și doar auzi de cineva aflat în aceeași postură! Așadar, recunosc, am plâns zile în șir aflând ce s-a-ntâmplat la Colectiv!! și am simțit în suflet o așa durere acută și dură de parcă aveam eu o nouă arsură!

Din aceste două experiențe am învățat importanța răbdării și magia compasiunii, dar și acceptarea situației care nu poate fi schimbată. Pentru că uneori ne aflăm în locul și momentul nepotrivit și lucrurile pot scăpa de sub control și, din nefericire, nu orice acțiune viitoare poate fi anticipată.

Am învățat totodată că avem nevoie de ajutorul celorlalți, care au știința și priceperea necesare, dar și că rănile și durerea pot fi, din fericire, trecătoare!

Dar cum suferința este ceva natural, parte a existenței noastre, prezența ei ne învață cu siguranță să fim mai toleranți în fața adversităților vieții și desigur mai empatici la suferința celorlalți.

Suferința ne transformă și ne determină a adopta o atitudine de înțelegere și acceptare. Pentru că, fără a avea un oarece grad de toleranță față de suferință, aceasta ar putea părea eternă, devenind o continuă lamentare și sursă de autovictimizare.

Durerea poate fi atât o lecție despre tine și corpul tău, cât și una despre ceilalți. Felul cum reacționează ei la durerea ta te va ajuta. Îi vei cunoaște mult mai bine, la nivel emoțional, și vei ști pe cine te poți baza sau poate chiar ce prietenie vei mai accepta în viața ta.

“Nimeni nu se apropie de Conștiință fără Durere”- C.G.Jung

https://www.youtube.com/watch?v=KxVrbCMflN0

 

 

 

Cuvinte și oameni

Zilele trecute m-am confruntat cu o situație care m-a uimit.

Mai exact spus, reacția emoțională personală la auzul aceluiași cuvânt adresat în mod repetat mie, dar de persoane diferite!

În primul caz am reacționat vehement, spunând că nu îmi place, iar în al doilea caz.. m-am simțit în al nouălea cer! 🙂

Asta m-a determinat să reflectez asupra acestui subiect și să caut răspunsuri, ca să înțeleg mai bine care este motivul reacției mele atât de diferite.

Părea extrem de ciudat ceea ce simțeam. Si totuși, răspunsul a fost simplu de găsit.

Bineînțeles că nu doar cuvântul a fost cel care a generat exaltarea și respectiv revolta mea, ci mai ales persoana care l-a rostit.

Una dintre cele două persoane îmi plăcea și îmi inspira sinceritate, cealaltă nu.

Cuvintele sunt expresia sufletului, a sentimentelor noastre profunde sau nu simțite față de ceilalți, iar vocea, tonul si prezența sau lipsa entuziasmului determină vibrația indusă în mentalul celorlalți.

Un cuvânt spus deseori în grabă, dar la momentul potrivit, poate constitui un cadou, iar alteori doar o povară sau chiar o piedică în calea dezvoltării noastre. Desigur că noi suntem cei care îi dăm valoarea și conotația, în funcție de anumiți factori, printre care și emoțiile și dispoziția de moment.

Dar este foarte sigur că un cuvânt poate rezona în mentalul nostru în funcție  de emițător.

Să luăm de exemplu cuvântul “scumpo”. Sigur că spus de cel care te atrage și te interesează sună extrem de plăcut, pe când rostit de altcineva, care nu este deloc interesant pentru tine, cuvântul te va enerva.

Spuse cu indiferență, cuvintele vor rezona mai puțin, ba chiar vor fi uneori lipsite de sens. Așadar, numai noi le putem da Viață!

De aceea, scrisul nu a putut niciodată înlocui vorbitul. Pentru că doar oamenii dau Suflet cuvintelor pe care le folosesc.

Lipsa expresiei sonore a mesajului poate crea confuzie, inflexiunile vocii oferind claritate și dând acea finețe de care avem atât de multă nevoie!

Mi s-a părut frumos, foarte interesant și mai ales util să îmi aloc puțin timp pentru a reflecta și a îmi înțelege mai bine starea emoțională interioară, dar mai ales pentru a vă invita și pe voi să vă auto analizați și să acordați conștient atenție atât cuvintelor cât și tonului folosit.

Și desigur, să acceptați doar ceea ce vi se pare potrivit, alegând a vă angaja doar în conversații care vă fac a vă simți confortabil și mai ales care vă inspiră  și motivează.

Și poate n-ar trebui să uitam niciodată faptul ca deși cuvintele sunt gratuite, felul în care le folosim ne poate costa.

Ps.: Apropos, ce cuvânt credeți că mi-a fost adresat? 😀

Mi-ar plăcea să aflu părerile voastre! sunt curioasă cine va ghici.

Îmi asum și riscul ca la final să credeți unii că sunt Simonica fițoșica. :))

O dată-n viață

Ce ai vrea să faci cel puțin o dată în viață, dar nu ai îndrăznit sau reușit până acum, din diverse motive, existente în realitate, sau doar inventate ca să-ți justifici oarecum această “lipsă de libertate”?

E o întrebare.. la care trebuie să-ți răspunzi tu singur (și poți păstra aceste gânduri doar pentru tine), pentru că numai tu îți cunoști suficient de mult gândurile și dorințele, așadar răspunsul -în totalitate- îți aparține!

Acest exercițiu te va determina să te autoanalizezi, căutând acel Ceva care lipsește momentan din viața ta.

Sigur lista ar putea părea scurtă la început, dar pe măsură ce vei aprofunda subiectul îți vei da seama cât de multe lucruri ai amânat, crezând că încă nu e momentul, sau că vei face asta când vei avea mai mult timp, bani, chef de viață (sau doar când vei fi puțintel mai îndrăzneață!).

Dar dacă zilele ți-ar fi numărate, cele mai adânci dorințe ar ieși urgent la suprafață, fără doar și poate!!

Dar așa, e posibil să te gândești ceva mai mult până când vei găsi în ascunzătorile minții ceea ce ai refuzat să-ți oferi, sau poate numai a-ți imagina că s-ar putea întâmpla.

Spune, ai vrea să te aventurezi într-un loc anume, sau să spui cuiva ceva ce nu ai îndrăznit niciodată a spune? să încerci ceva ce ți-a fost teamă a nu eșua, sau doar pentru că nu ai avut curaj să accepți această provocare de a face o așa mare schimbare?

Cu cât ne gândim mai mult, cu atât înțelegem că dorințele noastre sunt aproape nelimitate.

Și totuși, în felul acesta, ne-am forța puțin imaginația să lucreze și am face abstracție de impedimentele voit sau nevoit existente.

Așadar, tu ce ai vrea să faci măcar O DATĂ-N VIAȚĂ?

Privește direct adevărul în față, acceptă-ți dorințele, oricât ar părea ele de copilărești, banale, absurde, sau ireale, și vezi ce-ai putea face, dacă minunea de a le îndeplini ți-ar apărea așa, pe “nepusă masă”, în cale! 😉 🙂

 

De excepție!

“Nu există întâlniri întâmplătoare.”- James Redfield

În doar câteva secunde, am stabilit să ne întâlnim. Si, culmea culmilor, am simțit c-ar fi ceva absolut firesc!

Ce-i drept, gândurile ni se împleteau mereu frumos, iar vorbele noastre erau ca un puzzle imaginar, de curând început, care cerea să fie completat rapid.

Și, mai în glumă, mai în serios, de pe o zi pe alta am țesut un plan ad-hoc. Oh, nu te pripi, referitor numai la timp și loc!

Dintr-o dată, mi-am dat seama înainte de întâlnire că abia îi știam numele, pentru că întotdeauna am dat atenție numai discuțiilor noastre haioase, oarecum copilăroase.

Cumva am luat-o amândoi puțin razna? începeam să mă-ntreb. Și totuși..

Simțeam că vibrațiile noastre erau bune, și asta nu pentru că el cânta foarte frumos la diferite instrumente pe care eu (doar) le ascultam cu plăcere, dar vocea lui la telefon mi-a confirmat rapid presimțirea. Vorbea repede, foarte spontan și cursiv. Exact ce îmi doream de la un partener de discuție pe măsură!

În cele câteva minute am făcut o scanare rapidă și concluzia s-a definitivat: avea să fie o Întâlnire de Excepție; se va vorbi mult și bine!! Și, ca prin minune, toate reținerile s-au risipit.

M-am mai uitat o dată la poză, ca să fiu sigură că-l voi recunoaște. Și crede-mă, am și ajuns la timp! Ce-i drept, ca o lady (deși una puțin ciufulită și pe bicicletă), cu 1-2 minute mai târziu.

Nu a fost nevoie să-l caut, pentru că ne-am recunoscut de la distanță și ne-am întâmpinat reciproc cu un zâmbet larg!

Cum a desurs totul? Neașteptat de fluid, de parcă nu ne văzusem.. de ieri.

Subiectele au fost nenumărate, am râs și povestit continuu și ne-am uimit reciproc de asemănarea caracterelor noastre, dar și a glumelor, încadrate pe aceeași lungime de undă.

Și timpul s-a scurs incredibil de rapid, prea rapid!

Am fi stors fiecare minut, sperând ca printr-o minune să-și prelungească viața cu câteva secunde, dar în final ne-am împăcat cu ideea că frumosul ne-a împresurat suficient de mult, așa încât bateriile spiritualului să ni se fi încărcat pentru o bună bucată de vreme.

Am numit Întâlnirea aceasta ca fiind una de Excepție, pentru că am simțit că am cunoscut un suflet cald și am pus bazele unei prietenii fără interese meschine, în care binele reciproc primează.

Mai nou, vorbim pe chat cu nenumărați oameni, lumea virtuală putând fi extrem de vastă. Și fiecare dintre noi ne construim zi de zi propria realitate.

Pentru aceasta, selectăm continuu partenerii de discuție, ajungând ca la un moment dat pe unii să ne dorim a-i întâlni și în plan real. Dacă selecția e bine făcută și intențiile coincid, iar dorința de bine este mutuală, cu siguranță se pot lega prietenii deosebite, benefice ambelor părți.

“Întâlnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre două substanțe chimice: dacă există o reacție, amândoi suferă o transformare”.- CARL GUSTAV JUNG

***

“Prietenia este confortul inexprimabil de a te simți în siguranță cu o persoană fără a trebui să-ți cântărești gândurile, nici să-ți măsori cuvintele.”

– GEORGE ELIOT

Disonanțe

Tuturor ne place să comunicăm, pentru că asta poate fi deosebit de relaxant (sau poate chiar motivant și inspirațional ), dacă partenerul de discuție este la înălțimea intelectuală/emoțională potrivită nouă.

Și ne place teribil de mult ca el să ne binedispună!! dar mai ales să simțim că ne ascultă și înțelege.

Și câți dintre noi nu suntem conștienți că râsul cristalin, surâsul diafan și mersul de gazelă ne lipsesc uneori din arsenal, dar vrem să fim acceptați și așa?

Pentru că ne place la nebunie să fim noi înșine, fără menajamente!! și știm că nu oricine poate fi capabil a ne accepta stângăciile, repetițiile și ideile ciudate (sau poate doar întortocheate)!

Libertatea în exprimare, fie ea percepută de alții ca fiind simplistă, plină de nonsens sau chiar vulgară, ne permite a fi noi, oamenii obișnuiți, dar atât de unici și irepetabili!

Și știm, din nou, că nu e mereu ușor a fi răbdător și atent la subiect, pentru a interveni la momentul oportun, fără a deveni iritant de insistent sau poate dimpotrivă, prea lent în reacții.

Așadar, având în vedere efortul depus, crezi că poate un ‘what the f*ck’ să schimbe atât de mult punctul tău (sau al celuilalt) de vedere, sau doar dă viață vieții, făcând-o mai aromată și mai apetisantă?

Părerile vor fi, desigur, împărțite, contextul încadrării tale fiind elocvent, dar urmărind reacțiile celorlalți poți înțelege acceptarea sau neacceptarea ta. 

Se întâmplă astfel că, deși în mod obișnuit ne simțim înțeleși și putem împărtăși idei în mod absolut liber cu o persoană anume și totul pare a fi uns cu miere, să ajungem a simți într-o zi că acel om nu mai înțelege adevăratele noastre bune intenții și blochează discuția, fără un aparent motiv plauzibil.

Desigur că suntem surprinși, sau poate chiar profund dezamăgiți, constatând cu uimire schimbarea ce nouă ne pare dramatică. Ne întrebăm atunci: de ce se întâmplă asta? Eram atât de spontani, deschiși și bine aliniați mental!!

Dar oare chiar este încă valabilă această afirmație? Și cum poți vreo secundă crede că totul se întâmplă fără motiv bine întemeiat?

Foarte mulți dintre noi percepem ușor schimbările fine de tonalitate, disponibilitate și deschidere.

Și totuși, de multe ori le ignorăm voit, sau doar le tolerăm pentru o vreme, așteptând ca situația să se îmbunătățească de la sine.

Mai devreme sau mai târziu, ne dăm seama că starea aceasta de nebuloasă ne afectează prea mult și că e cazul să o aducem în discuție, în mod direct, dându-i nu numai celuilalt posibilitatea de a se explica, dar mai ales oferindu-ne nouă dreptul de a înțelege cum stau lucrurile. Pentru că merităm cu toții ce e mai bun, dar mai ales onestitate!

Dacă motivele schimbării sunt întemeiate sau nu, doar tu ești în măsură a aprecia. Pentru că tu vei fi cel care suportă consecințele acceptării acesteia și numai tu poți stabili dacă omul și comportamentul lui nou îți mai sunt compatibile.

Un lucru este cert însă: se simte nevoia de schimbare! Înțelegerea cauzei ce a generat atitudinea diferită este un prim pas, necesar a fi urmat apoi de mulți alții, constând deseori într-o abordare diferită, care necesită nu doar iscusință, dar și curaj și multă voință! (Ca să evităm instalarea unui profund sentiment de căință..)

” Limba este armonia minții omenești. Ea conține atât trofeele trecutului său cât și armele viitoarelor sale victorii.”- Smuel Taylor Coleridge

Muzica e viață

‘Music is life. That’s why our hearts have beats.” _

Cui nu îi place să asculte muzică?
În mașină, la școală (în pauzele dintre ore 😉 ), în autobuz (cu căștile la urechi, neapărat 🙂 ), prin casă dimineața, înainte de a pleca la serviciu, sau chiar atunci când lucrezi la calculator, pregătindu-ți proiecte, lucrări, sau făcând alte planuri care cer concentrare.

Unii dintre noi ascultăm muzică zilnic, la radio, televizor, sau de pe internet. Alții chiar facem eforturi pentru a asculta live din când în când un anume gen de muzică, interpretată de un cântăreț, formație sau instrumentist pe care îl preferăm, așa că ne străduim să obținem un loc la un concert sau festival.
Ascultăm muzică singuri sau împreună cu oameni dragi, ori complet necunoscuți, dansăm dacă ne place ritmul sau persoana care ne însoțește, sau pur și simplu pentru că iubim dansul.

Muzica ne dă aripi și ne înalță mai ceva ca Red Bull, pentru că ea ajunge direct la inimă!

”Muzica poate schimba lumea”, spunea Beethoven..

La fel ca și gândurile tale, muzica te definește! Ea îți configurează mentalul, te seduce și te ajută să abandonezi gânduri negative, te eliberează și inspiră. Te îndeamnă să devii tu, creând în jurul tău acea aură pozitivă (sau poate doar melancolică), în funcție de alegerea ta.

Muzica este de multe ori Vocea ta interioară, ajutându-te să spui prin necuvinte ceea ce nu poți, nu îndrăznești sau nu te pricepi a spune celorlalți sau cuiva anume.

Muzica te reprezintă, iar alegerea ta spune multe despre tine. Te ridică sau coboară în ochii celorlalți, în funcție de toleranța și inteligența acestora, și tot ea te modelează ca pe o bucată de lut, dându-ți nu doar formă, ci și fond, șlefuindu-ți simțurile, la fel cum se întâmplă în procesul de obținere a unui diamant. Astfel, datorită ei devii strălucitor, reflectând în jur lumina primită.

Muzica este limba celor ce o cântă, și nu numai. Ea poate fi și limba ta, dacă interpreții îți ghicesc întâmplător sau voit gândurile și emoțiile, sau doar dacă te lași purtat pe aripile ei diafane.

Muzica unește oamenii. Ea îi apropie, chiar dacă nu se cunosc, ajutându-i să ajungă la un implicit consens: acea stare de bine care vrem să dăinuie.

Muzica proiecteză în suflet emoție, scuturând lacrimile sufletului, pentru a-l purifica și susține în drumul spre refacere. Muzica îndeamnă la visare și credință în mai bine, sau doar evocă amintiri demult păstrate cu sfințenie în altarul inimii.

Muzica este Magie! Ea reușește în doar câteva secunde să aștearnă un zâmbet pe chipurile obosite de prea multă viață sau doar dor de viață..

“Uneori, muzica este singurul medicament de care inima și sufletul au nevoie.”

Ea scoate la iveală milioane și milioane de gânduri frumoase, constituind astfel împreună ingredientul perfect al frumuseții interioare.

Muzica se cântă, ajungând să încânte inimi, minți și suflete de oameni din lumi diferite, care se apropie, spulberând granițe și orice alt fel de limite. Muzica este Creație și Iubire, construind punți de legătură inimaginabile și sentimente greu de definit.

Lasă-te cucerit!

Muzica e Miracolul care vine să te salveze de prea multă tristețe, dor, speranță sau vis. Muzica e căutarea acelui paradis pierdut, numai de mintea ta descris.

Lasă-te pătruns!

Căci.. cum ar fi viața ta fără muzică? Nu te-ai mai simți la fel de bine înțeles sau acceptat așa cum ești, nu te-ai mai putea exprima fără prea mult efort, nu ai mai avea rezonanță.

Și cum ar fi un film fără coloană sonoră? Banal, insipid, lipsit de farmec, suspans și viață.

“Fără muzică, viața ar fi o greșeală”. Subscriu și eu acestei afirmații, pentru că Muzica însăși este Viață. De aceea inimile noastre bat. 🙂

“Music is my life, it is a reflection of what I go through.” –

Lenny Kravitz

Vulnerabilitate

Se-ntâmplă că viața ne pune în situații pe care nu le putem controla.

Facem tot ce ne stă în putință pentru a preveni anumite fenomene negative, sau tot ce credem că ar putea ajuta la stoparea acestora, însă ori nu știm încă exact ce ar trebui să facem, ori chiar nu putem face ceva, decât să așteptăm să treacă pericolul.

Uneori, avem nevoie de mult mai mult timp decât credeam inițial, așa că ne aflăm în situația de a trebui să ne înarmăm cu multă răbdare și calm și de a ne preocupa cu alte activități, care să micșoreze angoasa și să îndulcească așteptarea.

Fiecare dintre noi știe cel mai bine ce îl bucură și ce îl remontează, dar și ce posibilități concrete are. Iar dacă resursele se termină, trebuie să nu ezităm a cere ajutorul, sau părerea altcuiva, care constituie într-o oarece măsură o sursă bună de inspirație pentru noi.

O carte bună, un puzzle sau un serial, muzică, joaca cu copilul sau/și animalul de companie, scrierea memoriilor sau a unui jurnal, pictatul, învățarea sau exersarea unei limbi străine, sau cine știe ce altă acțiune pe care o tot amâni.. sunt doar câteva idei de petrecere a timpului așa-zis liber, pe care ni-l oferă, necerut, cruda Corona.

Situația aceasta se întâmplă acum, nu vorbim deloc de prezumții, așa că este cazul să te calmezi și să treci la acțiune, având un plan pentru fiecare zi, pentru că rutina te echilibrează. Fă lucruri care să te ajute să te simți util, eficient și progresiv.

Stabilește un scop și fii consecvent.

Suntem ființe adaptabile și creative, capabile a găsi mereu soluții, și sigur putem să ne păstrăm luciditatea și speranța că situația se va îmbunătăți. Haideți să căutăm frumosul și binele din această situație.

Viața e permanent presărată cu momente de încercare a forțelor noastre interioare sau fizice. Ea ne cere să fim echilibrați în fapte și acțiuni, controlându-ne continuu gândurile și înlăturându-le constant pe cele rele.

Panica obosește mintea și o privează a fi productivă, așadar încearcă eventual yoga sau meditația.

Internetul este plin de idei. Nu ezita a le căuta, selectând permanent.

A venit momentul să conștientizăm mai mult ca oricând că e nevoie doar de bunătate, înțelegere și grijă față de semeni.

E nevoie totodată de multă compasiune și energie pozitivă. Sunt foarte mulți oameni care au nevoie de susținere morală și încurajare.

Amintește-ți mereu că toți trăim în aceeași lume vulnerabilă, dar și că toți trebuie să investim în ea, așa cum investim mereu în orice relație, fără garanții.

“Inovația, creativitatea și schimbarea se nasc din vulnerabilitate.”-Brene Brown

Atingeri

touches

Cât de mare este nevoia ta de a fi atins sau de a atinge?

Este o întrebare ce probabil nu ți-ai pus-o prea des, sau ai făcut-o doar inconștient..

Oricare ar fi răspunsul tău, cu singuranță au fost momente și în viața ta când ai simțit lipsa acestor exprimări afective, chiar dacă nu ai recunoscut mereu această nevoie cu glas tare, sau cel puțin în forul interior..

Dar.. o atingere nu este doar o atingere, contextul dând o anumită valoare situației.

Sigur știi asta! Așa cum știi și că o atingere este eficace doar atunci când este dorită de ambele părți, mimica și expresiile corporale spunând suficient de mult, așa încât să se distingă dacă celălalt dorește sau nu acel contact corporal.

Unele întrebări ni le punem oricum, fără ca cineva să încerce a ne inocula acea idee. Oricum s-ar întâmpla, niciodată nu poate fi prea mult a te gândi cum să îți îmbunătățești viața.

Și, cum întrebările noastre sunt multe, ele necesită timp de gândire. Iar uneori avem nevoie și de un punct de pornire, care să ne ghideze spre înțelegerea lipsurilor noastre.

Așadar.. iată unul: dacă nevoia atingerilor există, dar nu se ‘materializează’, ce-ar fi să te gândești mai bine la cauza lipsei lor, decât la efect? Read More

Emoții..

tears

Chiar dacă nu vrem să recunoaștem cu ușurință, cu toții plângem. Unii mai des, alții foarte rar, dar cunoaștem intensitatea acestei emoții.

Dacă te întrebi când și de ce ai plâns ultima oară, găsind răspunsul vei concluziona poate că motivele nu au fost atât de întemeiate ca să plângi, ori că ai fost puțin naiv.

Așa suntem noi oamenii.. după ce momentul a trecut, îi minimalizăm importanța. Și totuși, a simți în toată profunzimea o anumită stare și a ți-o exprima este foarte firesc, dar noi vrem să arătam că avem caractere puternice, sau nu simțim nevoia să recunoaștem deschis că suntem sensibili, în fața întregii lumi.

Nicio variantă de răspuns nu este greșită, pentru că suntem unici si avem tot dreptul să gândim și acționăm diferit. Așa cum fiecare om are voie să aibă o opinie proprie despre orice situație, dar nu este nevoie a fi exprimată deschis, atunci când nu este cerută. Read More

Mirajul mariajului..

rose.r

Toate femeile își doresc să se căsătorească. 😉

E adevarăt că spun o generalitate, pentru că mai sunt și excepții, dar de cele mai multe ori căsătoria este un vis de fetița ce se vrea a fi împlinit, prin prisma filmelor cu final fericit, văzute la tv în copilărie.

Nici bărbații nu sunt prea diferiți; poate doar vârsta la care încep să simtă și să recunoască fățiș acest adevăr este alta!

Și mulți oameni, atât femei, cât și bărbați, speră în tăcere ca mariajul să fie garanția fericirii lor.

Constată apoi, cu uimire, că acesta nu poate menține stadiul minunat de la început.

Deși totul pare atât de fascinant și își doresc atunci să îmbătrânească împreună, ținându-se de mână :), ușor-ușor dorința aceasta dispare în ceață..

Idealurile ce se credeau a fi comune se îndepărtează, așteptările se înmulțesc, dar multe nu se împlinesc, dezamăgirile cresc și ambii parteneri vor să schimbe ceva: fiecare pe celălalt, uitând de ei înșiși!

Renunțările acoperă liste întregi, luptele se aprofundează, și ori unul cedează mereu, ori nu o face nimeni. Sau.. se cedează mult prea târziu, când deja oboseala se instaurează în suflet.

Pentru că, de obicei, unul vorbește, iar celălalt aude, dar nu ascultă.

Și.. deși la început erau zâmbete, priviri cu subînțeles și comun acord, acestea sunt înlocuite cu oboseala interioară si indiferența, până la renunțarea la a-și spune punctul de vedere și la a lupta pentru propriile idealuri.

Sau.. la fel de des, apar egoismul, neîncrederea, lipsa oricărui entuziasm privitor la binele relației și chiar dezgustul față de tot ceea ce înseamnă partener ori familie.

Care să fie motivul?

De fapt, pot fi atât de multe, încât nu e de mirare că rata divorțurilor crește constant.

Dar, și mai interesant: foarte mulți nu divorțează, ci aleg să nu ofere libertatea celuilalt și să continue, răniți și fără niciun chef de viață, ceea ce au început- degradarea sufletului și minții. Un așa-zis compromis permanent, de cele mai multe ori devenit obișnuință de viață.

Și totuși.. cum se produce un asemenea decalaj, care să determine un om a lua o decizie care să-i schimbe și oficial viața, nu numai in interiorul său, ori numai interior, și voit nu și oficial?

O să enumăr cauzele cele mai evidente și generale (deși știu foarte bine că nu sunt expert, ci doar o fire analitică, căreia îi place să spună lucrurilor pe nume), rămânând ca fiecare dintre voi să-și analizeze propria situație, dacă este cazul.

Sinceritatea personală, chiar și numai in forul interior, înseamnă un mare curaj, care te poate ajuta să fii tu!

Așadar… motivele ar putea fi:

Schimbarea modului de a gândi, ce intervine odată cu înaintarea în vârstă.

Temperamentul foarte diferit, căruia nu îi dăm prea mare importanță, la începutul relației.

Comunicarea, pe care nu știm cum să o susținem activă, așa încât să ne ajute, și nu să ne încurce..

Cu siguranță, și comunicarea trebuia să facă parte din materiile de studiu, pentru că este prezentă zilnic în viața noastră, dar..  într-un mod defectuos. Poate așa am fi știut să ne abținem a critica și jigni, în loc să încurajăm și susținem.

Decalajele psihice, neașteptate și nebănuite, cărora unul dintre parteneri constată  că nu le poate face față.

Netrasarea mentală a unor calități importante pe care dorim a le avea un partener.

Neputința adaptării la o situație nouă de viață.

-Dorința de a deține controlul absolut al relației.

Neexistența unor pasiuni sau obiceiuri comune, suficient de puternice.

Incapacitatea de a vedea partenerul ca pe prietenul, egalul și, de fapt, reflecția ta.

Necunoașterea modului de a gândi al celuilalt.

Lipsa bunăvoinței de a-l ajuta și aștepta pe celălalt să se dezvolte.

-Falsitatea în comportament și sentimente, generată de diferite interese.

Lipsa dorinței/neputința de a cunoaște și înțelege ce poate accepta din ceea ce inseamnă cel ce-i este partener.

-Graba spre mariaj, înainte de a îndeplini cât mai multe din punctele enumerate anterior.

Read More

Viața nu așteaptă

kersen

Când simți că viața mustește în tine, fă ceva cu ea!

Plimbă-te, citește, vizitează-ți prietenii, iubește, zâmbește, cântă, dansează, admiră tot ce se poate admira în jur și vorbește cât poți de des cu cei dragi. Fă tot ce te bucură și îți trezește entuziasmul!

Alungă plictisul, făcându-ți planuri concrete și realizabile. Gândește-te care ar putea fi etapele spre împlinirea lor și treci la treabă!

Încercând în fiecare moment să clădești ceva frumos în viața ta, să ajuți un suflet, să dăruiești iubire, atenție și timp celor dragi, te vei hrăni în plan psihic și afectiv și vei da un plus de culoare vieții.

Deși știm că ea este limitată, nu ne amintim conștient acest fapt decât atunci când într-o zi, un suflet apropiat dispare dintre noi.

Abia atunci ne punem întrebări, ne propunem să nu mai repetăm greșeala de a lua viața drept garanție și ne întristăm la gândul că poate nu ne-am bucurat din plin de minunea de a fi aici. Read More

Motive de prietenie

1mai

Am citit cândva, într-o carte de dezvoltare personală, că e bine să îți scrii pe o foaie de hârtie modul pozitiv în care îți influențează viața persoanele apropiate (sau au făcut-o în trecut), definind o calitate dominantă a fiecăruia.

Mi s-a părut incitantă ideea! 😉 Mi-am dat seama că nu m-am gândit niciodată foarte profund la acest subiect, așa că.. am trecut la treabă!

Astfel, am descoperit că fiecare om trecut în lista mea are calități pentru care îl pot admira negreșit, în ciuda altor fațete neplăcute mie. Lista aceea mi-a întărit convingerea că fiecare dintre ei a contribuit la formarea mea, dar nu am fost mereu conștientă în ce fel.

De-atunci, de fiecare dată când întâlnesc o persoană nouă, de care mă apropii, mă gândesc “oare ce forțe ne unesc și care e sensul acestei noi legături?”.

Răspunsul nu întârzie să apară, lecțiile se înmulțesc, iar noi ne îmbogățim sufletește și mental, mai ales atunci când conștientizăm valoarea noii prietenii sau amiciții.

Am aflat, plăcut surprinsă, că prietenii/amicii mei sunt înzestrați cu atât de multe calități, încât- la orice posibilă cădere- nu aș avea motiv să cred că nu se poate să reușesc să îmi revin repede, datorita motivației atâtor exemple reale, care mă pot pozitiva permanent.

Generozitatea, sinceritatea, simplitatea, discreția, determinarea, consecvența, disponibilitatea, ambiția, deschiderea și chibzuința, bunătatea și capacitatea de a impulsiona au devenit modele, reprezentând cu precădere un anumit om apropiat mie. Read More

Rutina zilnică

magnolia

  1. Privește-te în oglindă și spune-ți că ești frumos. Nu te zgârci a face complimente corpului tău, pentru că el este adevărata ta ‘prima casă’ și te reprezintă!
  2. Bea apă, ca să îți hidratezi corpul, și fă-o atât conștient de efectele ei benefice, cât și constant, pe tot parcursul zilei.
  3. Stabilește-ți un proiect major și focusează-te în vederea îndeplinirii lui. Stabilește obiective clare, realizabile.
  4. Mănâncă sănătos, neuitând de fructe și legume. Amintește-ți mereu că tu creezi energie! (Poate că ai nevoie și de un supliment de vitamine..?!)
  5. Fă mișcare, nepunând la socoteală aspiratul sau ștersul podelei cu mopul. Nu sunt antrenați toți mușchii făcând aceste “sporturi”! ( Știu că preferi să-ți  miroasă casa a flori parfumate, dar atunci când faci sport vei transpira și vei elimina toxinele, iar un duș te va înviora și împrospăta. E nevoie să te purifici și tu, nu doar casa ta!! 😉
  6. Citește cărți care să contribuie la transformarea ta.
  7. Pozitivează-te, meditează sau roagă-te.. ca să capeți energia psihică necesară. Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai îndeplinit recent și o alta cu ceea ce iubești la tine; citește-o zilnic, ca să îți faci un obicei din a te stima pentru ceea ce ești și devii.
  8. Înlocuiește pornirea de a face comparație cu aceea de a-ți exprima mulțumirea. Faptele celor ce inspiră nu numai că uimesc, dar te pot ajuta și să înțelegi că e posibil să-ți transformi visele în realitate. Schimbarea ta, în urma aportului lor, devine mult mai înălțătoare atunci când recunoști deschis această contribuție!
  9. Ajută un om să se “ridice” spunând o vorbă bună, un îndemn, o încurajare.. sau numai zâmbind îngăduitor. Cu siguranță, și tu ai fost cândva ajutat de altcineva!
  10. Ai răbdare cu tine, acordându-ți timp să te transformi, ca să înveți cum să fii ceea ce vrei să devii!

Read More

Dulcele rasfăț..

rasfat

 “Ce răsfăț să fii viu!”– Oana Pellea

Dacă ai copil, cu siguranță ți s-a întâmplat cel puțin o dată să îi spui “ești cam răsfățat”. 🙂 Și poate că a fost unul din momentele tale de profundă sinceritate! 😀

Sau poate au fost alții care ‘și-au băgat nasul’ în treburile tale 😀 și ți-au spus că îl răsfeți prea mult și o să și-o ia în cap în curând..

Dacă ai animale în casă, care dorm pe canapea, afișând o privire angelică, și sunt tratate cu multă atenție, din nou intervine cineva ‘binevoitor’ ca să îți amintească faptul că ar fi mai bine să crești un copil decât să ‘pierzi vremea’ spălându-ți sau plimbându-ți câinele, ori să cheltui banii aiurea, cumpărând medicamente, mâncare specială, jucării și diverse accesorii pentru acesta.. 

Dacă ai ‘norocul’ de-a avea aproape o femeie (sau bărbat), căruia să îi cumperi cadouri, s-o plimbi sau să îi cumperi des flori sau mici alte atenții și s-o drăgălășești, iarăși ți se atrage atenția că o să te coste scump acest comportament..  😀

Și uite-așa, se pare că singurul lucru la care te pricepi nesperat de bine este acela de a rasfăța pe cineva! Dar apar mereu cârcotași, care încearcă să-ți strice liniștea.

Dex-ul limbii române spune că a răsfăța înseamnă, printre alte câteva sensuri,  “a înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta, a râzgâia”. 

Dar cine poate spune sigur care este limita dintre afecțiune și răsfăț? Când înseamnă că exagerezi?

Acuzațiile celorlalți te pun pe gânduri sau doar te fac să zâmbești?

Ți se pare că o spun în sens bun, sau că vor ‘să-ți scoată ochii’ că te-a prins furtuna tocmai pentru că tu singur ai ieșit din casă, deși ai văzut că e ploaie și vânt puternic!? 😀

Read More

Relaxare la nivel înalt

relax

Oricât de mult ne-ar plăcea să muncim și să ne evidențiem, ca să fim eficienți în ceea ce întreprindem și să ne putem bucura de ceea ce realizăm trebuie să nu uităm că avem nevoie de relaxare. 

Dar.. dacă auzind acest cuvânt, primul gând indus este de a crede că aceasta înseamnă somn profund sau plimbări în țări exotice și nimic altceva, probabil că ori ești foarte obosit fizic, ori foarte dornic de aventură.

Nu se exclude nici varianta că ai destul de mulți bani și vrei să-i cheltui poate într-un mod inedit, ori că ești un visător irecuperabil. 😀

Desigur că somnul este primordial, esențial in primul rând pentru ca mintea noastră să funcționeze corespunzător, însă nu poate cuprinde toată aria de necesități a căror îndeplinire determină un trai armonios și echilibrat.

Și nici plimbările prin locuri noi nu ar trebui neglijate, pentru că îți îmbogățesc imaginea despre lume și viață.

Dar.. fiecare dintre noi suntem unici, fapt deja cunoscut. Și, deși organismul și psihicul nostru au mecanisme de funcționare asemănătoare, sunt totuși complet diferite de la om la om; așadar, și metodele de abordare a situației trebuie să fie diferite. 

Uneori, oricât de mult ai dormi sau te-ai plimba, starea de bine tot nu îți cuprinde spiritul!

Un om obosit fizic își dorește poate cel mai mult să doarmă. Altul, aflat departe de copii, poate că își dorește să îi revadă și să contribuie la buna lor educație; cel certat cu fratele sau sora va fi inevitabil neliniștit datorită acestui aspect, iar cel care nu relaționează ani de zile cu parinții va suferi interior- deși în multe cazuri nu se recunoaște acest fapt..

Celui căruia i-a dispărut cineva drag i se întâmplă să nu poată accepta acest fapt și-l neagă, iar cel pus într-o situație neașteptată și nedorită, va vrea să scape cumva și să evite urmările ei..

Nici nu se mai discută faptul că cel aflat într-o relație nepotrivită va fi nefericit și va vrea să aiba cu totul și cu totul altă stare! Read More

Bărbați buni, bărbați răi..

lampion

“Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace cu el.” – Sarah Jessica Parker

Găsim pe internet diverse articole care ne sfătuiesc ce să facem pentru a descoperi bărbatul potrivit, sau cum să ‘detectăm’ un bărbat potrivit nouă. 😀

În ciuda multitudinii ‘rețetelor’, constatăm mult prea des că ele nu sunt atât de bune, ba chiar dezamăgesc și nu îmbunătățesc cu nimic situația. Teoria și practica se bat cap în cap, creând și mai multă confuzie.

Cum să știe altcineva mai bine decât noi înșine ce anume miros, atingere, inflexiune vocală sau reacție spontană agreăm (sau așteptăm) de la celălalt?

Desigur, noi și numai noi știm ce vrem, teoretic! Iar lista se lungește o dată cu trecerea timpului, devenind aproape imposibil de găsit un asemenea ‘produs’, care să mulțumească inimile sfărâmate. 

Și ce ne facem dacă momentan îl găsim, dar el se schimbă, pentru că imaginea creată la început era doar poleială de suprafață?

Și cum să luăm în calcul faptul că însăși noi ne schimbăm și, evident, lista poate suporta transformări radicale, în cazul în care am vrea să o refacem? Câteodată, doar când o recitim ne dăm seama cât de mult se îndepărtează de realitate..

Oare de ce nu înțelegem că dacă nu ne rezolvăm întâi problemele interioare, orice bărbat bun poate părea rău, numai pentru că nu suntem învățate să ne iubim pe noi inșine, dar pe altul?

Și nici nu știm să cerem sau să spunem care ne sunt așteptările, dacă nu ne cunoaștem suficient de bine, sau nu avem convingerea că suntem importante și e firesc să avem un punct de vedere!..

Un bărbat este ‘bun’ sau ‘rău’ în măsura în care acțiunile sale și tot ceea ce îl definește corespund cu principiile tale. Read More

Un nou început

Daisy1

Cu toții experimentăm cumva, într-o zi, durerea. Pentru că există multe boli sau se întâmplă accidente, pentru că se declanșează războaie și fenomene naturale de necontrolat, pentru că iubim și nu o facem decât foarte rar în același moment (sau iubim iubirea, nicidecum pe cel de lângă noi), dar mai ales pentru că suntem oameni și simțim.

Spre norocul nostru, durerea se mai atenuează în timp, uitarea și acceptarea intervenind și preluând controlul. 

Drumul spre relaxarea minții este câteodată foarte lung, datorită voinței noastre mentale de a nu renunța atât de ușor la ceva ce deja s-a distanțat de noi, dar a lăsat amprente puternice în ființa noastră. 

Și ce poți face atunci când ai rămas cu amintiri frumoase, dar viața încă mustește în tine? Îți aduni ultimele forțe, te regăsești și.. continui drumul; pentru că viața înseamnă schimbare și privire spre viitor. 

 Nimeni nu vrea să simtă durere și vulnerabilitate, dar descoperim uimiți că tot ea ne dă forță și ne ajută să ne redefinim; într-un fel, descoperim că ne naștem din nou după fiecare ‘lovitură’ primită.  

Voit sau nu, trebuie să ne revenim și să construim un alt univers, în care să pătrundem mai înțelepți, mai lucizi și mai avizi de cunoaștre. Se spune că începem să ne maturizăm! 🙂 Read More

Exersează gratitudinea!

voor ouders

Avem atât de multe dorințe ce am vrea să se împlinească, dar e atât de multă așteptare până când ele se transformă în realitate!..

Uneori, timpul pare că stă în loc și visele se îndepărtează din ce în ce mai mult..

Din prea multă așteptare și frustrare, deseori găsim un vinovat pentru neîmplinirile noastre, sau scuze care ne explică renunțarea, determinându-ne (cel puțin pentru o perioadă de timp) a nu mai căuta soluții care să ne scoată din impas.

Și, de obicei, primii asupra cărora ne focusăm dezamăgirea sunt părinții.

Ei ‘nu ne-au îndrumat bine, nu ne-au oferit mai multe, nu ne-au înțeles, nu au fost alături de noi sau nu au fost așa cum am fi vrut să fie’- a gândim, mulți dintre noi, în special în perioada pubertății.

(Sau poate chiar mai tarziu, atâta vreme cât încă nu am priceput sensul a tot ceea ce se întâmplă, angrenați fiind în a ne lupta cu viața, sau cu neliniștile noastre.)

Uităm, de fapt, lucrul cel mai important: contribuția majoră a părinților la existența noastră. Read More

Zi de sărbătoare :)

jellowrose

“Aniversările noastre sunt pene din imensa aripă a timpului.”
Jean Paul Richter

Ce ne dorim, de fapt, de ziua noastră de naștere?

Pentru că sunt fată, o să îți spun ce ne dorim noi, fetele. Sau ce am concluzionat eu că ne dorim 😀 , la modul general, în urma discuțiilor cu prietenele, dar mai ales în urma a ceea ce simt eu mereu, când este ziua mea. 

O fată vrea atenție, cuvinte frumoase, tandrețe și.. să fie înconjurată de oameni care să se bucure că există și o cunosc, oameni care știu să o trateze oarecum într-un mod special, pentru că ziua de naștere este numai una, pe an.

Nu vreau să exemplific cum și cât de tandru ar trebui să fie cineva, ca să o “prindă în mreje” pe minunata sirenă 🙂 , pentru că nicio fată nu știe- teoretic, dar.. simte! 😉

Cuvintele frumoase sunt valorizate de însăși persoana în cauză, raportat la intelectul ei, dar cred că cel mai important e să fie spuse fără exagerări și expresii poetice complet nepotrivite relației pe care o ai cu ea. 

Cât despre atenție.. e ceva mult prea complex ca să fie o ‘rețetă general valabilă’, dar frumos ar fi să se concretizeze în ceva inedit, neașteptat și plăcut ochiului și inimii, conform principiului popular “nici prea-prea, nici foarte-foarte”. 😀 Read More

Acceptarea ajutorului

mac

Cunoști pe cineva care, în ciuda faptului că este conștient că are nevoie de ajutor, nu vrea să îl accepte, și nici nu recunoaște că are un comportament ‘altfel’, care ar trebui pe alocuri schimbat?

Cunoști un om drag, aflat într-o stare care știi sau simți că îl afectează, măcinându-l interior, dar care nu vrea să facă nici un demers în vederea îmbunătățirii relatiilor cu cei din jur, dar mai ales cu sine însuși?

Știi pe cineva care simți că suferă, posibil chiar neînțelegând exact cauza, dar care vrea să păstreze aparența unei situații de viață firești, din dorința de a nu fi nevoit să se ‘dezbrace’ în public (fie chiar un așa-zis ‘public’ constituit numai dintr-o singură persoană)?

Ești tu însuți afectat de toate acestea, dar mai ales de faptul că sperai ca lucrurile să ia o întorsătură pozitivă, în ciuda situației de început, și să simți îmbunătățiri care să te motiveze a avea răbdare și înțelegere vizavi de tumultul în care te-ai aruncat, plin de entuziasm și speranță? Read More

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers:

Skip to toolbar