RealDreams Simona´s blog- psihologie practica, cunoastere interioara, dezvoltare personala

Monthly Archives: December 2013

You are browsing the site archives by month.

Cea mai mare bucurie :)

joy

Încă puțin și anul 2013 se încheie..

De obicei, oamenii se întreabă care le-au fost împlinirile, sau ce schimbări s-au produs în ultima perioadă în viața lor.

Tu ți-ai făcut această introspecție?

Dacă nu, te invit să facem împreună o mică schemă (aruncând o rapidă privire retrospectivă asupra anului 2013), pe care tu trebuie să o completezi cu propriile-ți “date personale”, în care sexul sau starea civilă nu sunt necesare. 😀

Cu siguranță, vârsta ți s-a schimbat :), și pașii te-au plimbat prin locuri noi, chiar dacă poate nu atât de îndepărtate pe cât îți doreai,  sau poate mult mai neașteptate decât sperai. 😉

Ai cunoscut sau doar ai întâlnit oameni noi, te-ai apropiat foarte mult de unii care ți se păreau inaccesibili (straniu, nu?), sau te-ai îndepărtat de cei care ți-au creat disconfort (și viceversa). Deși a fost dureros să accepți schimbarea, în final ai constatat că lipsa lor te-a “ușurat” sufletește și te-a maturizat mental.

Ți-ai format obiceiuri noi, sau poate doar le-ai păstrat pe cele deja “implantate” de mult amar de vreme.. (sport săptămanal, ceai zilnic, trezit cu noaptea-n cap- în cel mai fericit caz.. 🙂 )

Ai citit cărți noi (sau doar bloguri, reviste), care te-au impresionat și te-au modelat, și ai “cunoscut”- figurat vorbind- adevărați formatori, modele demne de urmat. Unii te-au însoțit pe drumul tău pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că ți-ai schimbat rapid părerea despre ei :D, alții încă te susțin și îți luminează calea. 

Ți-ai achiziționat obiecte noi, la care visai de multă vreme, sau poate ai vrut doar să ajuți o ființă greu încercată de viață (copil, animal, om sărman), oferind bucurie pe care ai șansa s-o primești uneori înapoi, înzecită.

 Sau chiar ai dat viață unei noi vieți, și-acum te simți un pământean “bogat” și binecuvântat.. 🙂 !

Ai devenit mai prietenos sau puțin mai singuratic, ai râs, ai plâns, ori.. doar ai suferit în tacere. Ori toate laolaltă, în proporții greu de stabilit, sau doar greu de recunoscut în mod public.. 🙂

Te-ai îngrășat/ai slăbit (voit ori nu),  sau doar te-ai menținut, poate chiar fără să fie acesta scopul anului, dar urmările acestea îți dau de gândit pentru anul viitor. 

Ai pierdut pe cineva drag, sau doar o cunoștință, dar oricum.. ți-ai amintit în treacăt sau prelung că viața nu-i eternă și ar fi bine să “te-agăți” cu drag de ea, la modul serios, pentru că unele momente nu se mai întorc, oricât ai vrea.

Ți-ai vizitat părinții, cu fapta sau numai cu gândul, dar i-ai bucurat în orice lume ar fi. Sau.. ai refuzat cu încăpățânare să renunți la orgoliu, dureri și acuzații, și te-ai închis în carapacea ta, sperând să uiți de tot și toate, ca și cum ai fi în fața unei table și ai șterge creta. (Dar.. ce ne facem cu praful, care se împraștie ca nebunul? 😀 )

Ți-ai descoperit talente ascunse, nebănuite, care musteau în tine, așteptând momentul revărsării.. Sau poate doar ai încercat să le cauți, dar înca mai ai nevoie să decojești viața, ca să scoți la iveală adevăratul fruct al pasiunii tale… 🙂

Ai renunțat la activități care îți prisoseau, te încărcau cu energie negativă sau, mai mult, te agasau, și ai încercat să îți focusezi toată atenția asupra “plăcerilor” tale- plin de curaj sau temător, dar ți-ai înfrânt reținerile, amânările și fricile.

Ai decis atunci că staționarea într-o gară părăsită nu va convinge nici un tren să vină să te plimbe măcar o dată, doar pentru că ești tu răbdător și consecvent în credințe..

Sau.. încă nu ai reușit să te desprinzi de toate acele obișnuințe care te apasă, pentru că nu te consideri pregătit să te arunci în vâltoarea vieții, simțindu-te încă nesigur. Și.. aștepți momentul prielnic, crezând încă în vechea expresie “timpul le va rezolva pe toate”.

Ai găsit acea oază de liniște  la care toți visează, fie ea casă, iubit, job, pasiune, și te simți împăcat și mulțumit că toate căutările nu au fost în zadar. Sau.. încă mai speri că va veni o zi în care vei simți acea senzație de împlinire, mereu râvnită, și te pregătești îndelung să fii cel ce trebuie să devii, așa încât să atragi ceea ce crezi că meriți: tot ce-i mai bun! 🙂

Read More

Recunoștință 2 :)

pizap.com10.161324342712759971388003753625

Perioada sărbătorilor reunește oameni, apropie gânduri și grăbește la acțiune.

Poate fi asociată dorinței tăcute a omului de miracol- care e musai să se înfăptuiască, ca și cum atunci e momentul propice și nu altădată. 🙂

Putem spune că predomină prin starea febrilă a majorității oamenilor de a cumpăra cadouri și a trimite felicitări, cât și prin dorințe uneori imposibile (ca aceea de a fi alături de persoane care ne împărtășesc sentimentele, sau de altele cărora nici nu le trece prin minte acest fapt). 🙂

Pentru că oamenii au imaginație, iubesc surprizele frumoase și sunt însetați după atenție, dar mulți simt cel mai mult nevoia de tandrețe și vorbe frumoase; și, în lipsa acestora, se mulțumesc și cu altceva, de multe ori cu înlocuitori care anihilează puțin durerea, tristețea și dorul de dor..

Așteptările unora, vizavi de cadouri care să demonstreze atașamentul și valorizarea, se dovedesc deseori suprarealiste, pentru că.. ori așteptările sunt prea mari, ori nu li se cunosc deloc dorințele.

Nu se exclude nici faptul că unii se ascund după o falsă modestie, care în final aduce doar dezamăgire, îndreptată către cel ce le este partener de viață, sau membri ai familiei așa-ziși nerecunoscători.

Sau că alții, obișnuiți perfect a trăi fără dorințe și așteptări prea mari, și-au pierdut deja speranța de a le mai veni rândul la fericire sau mici bucurii..

Sunt și cazuri în care momentul în care aprecierea coincide cu faptele făcute este atât de mult adus la “rang înalt”, încât “recunoscătorul” nici nu știe cum să se mai poarte și, simțind că nimic nu ar putea fi la nivelul așteptărilor, ori renunță complet.., ori încearcă să facă pe plac subiectului- într-un mod oarecum neutru, imun la orice reacție.

Anestezierea s-a produs cu mult timp înainte, iar speranța de a fi la înălțime s-a evaporat de multă vreme..  De ce și-ar mai bate capul? (se întreabă, senin..). 🙂 Read More

Aproape.. sau departe?

 distance

Oamenii se îndrăgostesc mereu, oricât de complicate le-ar fi viețile, pentru că au continuu nevoie să li se acorde atenție, căldură sufletească, înțelegere, tandrețe și valoare.

Dar circumstanțele pot fi atât de diferite și încâlcite, încât apropierea pare de multe ori imposibilă, sau cel puțin greu de atins.

Și totuși, atracția fizică și spirituală, existente în proporții diferite- în funcție de context ;), determină de multe ori perioade lungi de freamăt și căutări de soluții viabile, care să îi ajute să se apropie fizic.

În acel moment, au impresia că planul spiritual și sufletesc a atins un prag suficient de înalt ca să nu mai existe vreo îndoială și să își dorească foarte mult să se simtă mereu aproape, trup și suflet. 🙂

Determinarea de a fi împreună este atât de puternică, încât le dă forța de a trece peste orice impediment și de a găsi o cale spre împlinirea visului.

În acest stadiu, de obicei dorința atinge proporții covârșitoare. La fel de puternică poate fi și teama, în foarte multe cazuri, de a nu pierde “șansa” de a fi cu celălalt, sau de a nu rămâne singuri (situație în care se încadrează un procent foarte mare de oameni), ori de a nu putea să se impună în fața celorlalți decât prin prisma partenerului (atât material cât și intelectual).

Toți acești factori își pun amprenta și presează cumva mintea oamenilor, încât nu se mai analizează foarte rațional care este, de fapt, mobilul acestui efort, și care ar trebui să fie.. Read More

Tu ești suficient de afectiv?

hug

De multe ori ți s-a reproșat că nu ești suficient de afectiv. Și  totuși.. ce barometru s-a folosit?

  Afectivitatea se referă la acele trăiri specifice datorate raportului dintre stările interne ale subiectului vizavi de factorii externi cu care interacționează.

Mai simplu spus, afectivitatea înseamnă “simțire” față de cineva, sau -după cum spune dex-ul limbii române- “afectivitatea este o atitudine de dragoste, prietenie și atașament față de cineva”

Lăsând la o parte termenii teoretici care definesc afectivitatea.. cum de și-a dat seama acel cineva că afecțiunea pe care o oferi nu este direct proporțională cu cea pe care o primești?

De ce ți se aduce un astfel de afront, când tu ești convins că ai dat tot ce ai putut “pe altarul iubirii”, încât uneori te simți extenuat..?

Poate pentru că afecțiunea poate lua forma a ceea ce ne dorim să primim de la celălalt, cum ne-o imaginăm în mod fantasmatic, nicidecum forma ce ne este prezentată teoretic în cărțile de specialitate.

 Și, cum suntem unici, întotdeauna visăm diferit, spectrul așteptărilor putându-se extinde foarte mult..

Pentru unii, afecțiune poate însemna a fi ținuți în brațe, a li se spune cuvinte frumoase (de alint), a petrece seri romantice, a avea contacte sexuale dese sau cel puțin satisfăcătoare, ori a avea susținere în momentele dificile.

În același timp, pentru alții ar putea însemna a fi sunați des, a li se face cadouri cu anumite ocazii speciale, a nu se uita zilele importante (precum data de naștere, ori data primei întâlniri, etc.), a primi flori, a petrece mult timp împreună, a fi intrebați ce simt în anumite momente- considerând astfel că celălalt este mereu atent la stările lor, așadar participant activ în viața lor.

Sau.. poate însemna deopotrivă săruturi dese, voce suavă, atingeri delicate, zambete și priviri adânci, flirturi ușoare.. toate la adresa uneia și aceleiași persoane. Desigur, Tu! 😉

Așadar, afecțiunea este un sentiment care trebuie exprimat într-un fel anume, diferit de la persoană la persoană. Este o exprimare specifică fiecăruia dintre noi, pe care partenerul trebuie să o descopere cumva, ca prin magie.. 🙂 

Dar cum să afli ce vrea celălalt, așa încât să fii pe aceeași lungime de undă și nu într-un spațiu paralel? Read More

Răbdare..?

my way

Chiar dacă ne dorim ca viața să abunde de veselie, avem momente când ni se pare că acesta e doar un vis de copil, naiv. 🙂

Oameni reci, indiferenți, cărora le pasă cel mai mult de ei și scopurile lor (dar ascund discret totul, purtându-și bine masca), sau alții care au sentimente, dar le e teamă de consecințe și preferă să le țină ascunse; oameni care nu vor să își deschidă sufletul în fața nimănui, crezând că așa vor putea fi invincibili- toate acestea te provoacă și pe tine la o îndepărtare forțată, deși în adâncul tău ești altcineva.

Încercarea de a-i convinge că numai prin comunicare se pot vindeca și pot fi înțeleși, că numai spunând ce gândesc și simt se pot elibera, că în final cele două inimi să bată în același ritm, ajunge să eșueze de cele mai multe ori.

Poate că e momentul să te gândești care sunt motivele pentru care aceștia refuză să încerce a se cunoaște mai bine și a accepta realitatea. 😉

  • Pentru că adevărul doare..
  • Pentru că vulnerabilitatea scade așa-zisa putere și “înmoaie” caracterul, făcându-i să pară slabi.. în mintea lor!
  • Pentru că nu înțeleg la timp durerea din sufletul celuilalt, care renunță la orgoliu, de dragul unei bune funcționări a relației, și implicit pentru a avea liniștea interioară la care aspirăm cu toții, dar mai mereu nu știm cum să o atingem!
  • Pentru că în viața lor a avut loc un eveniment care i-a marcat și încă nu au trecut peste acel “episod”.
  • Sau pentru că nu sunt pregătiți de această deschidere, neajungând momentan la adevărata maturitate.. decât fizic! 😉

Trebuie să iei în calcul și varianta că sentimentele nu sunt la fel de intense.

Sfatul de a nu accepta mai puțin decât meriți este apreciat de toți, dar puțini își amintesc de el atunci când sunt în situația de a conștientiza că este exact ceea ce li se întâmplă lor. Read More

Căutări

 deep

Spune-mi…

Dacă într-o zi te-ai întâlni cu tine pe stradă, ți-ar plăcea să-ți vorbești, să-ncerci să te descoperi sau să te înțelegi?

Zâmbetul sau tristețile tale ți-ar stârni interesul și.. ți-ai întoarce puțin capul, ca să te mai privești o dată?

Felul cum pășești, cum te miști, cum arăți sau cum privești lumea, te-ar provoca măcar pentru o clipă să îți arunci ochii asupra-ți și să încerci să copiezi vreun gest?

Privirea ta ți-ar putea fulgera apoi mintea, preț de câteva secunde, ca un clișeu blocat undeva, care se repetă aparent fără sens?

Și.. ce te-ar fascina mai mult, la tine: vocea, părul, zâmbetul, ochii, naivitatea, modestia sau cutezanța ce ți se citește pe chip?

Ai vedea mister, deschidere, încredere sau toleranță în privire?

Iar fața.. ce ți-ar putea spune? Oboseală, dezamăgire, renunțare, acceptare, sau hotărâre, curaj, forță și determinare?

Sau poate hainele și accesoriile atent selectate, machiajul și atitudinea generală ți-ar stârni interesul?

Și.. dac-ar fi, într-o zi, să te desprinzi de tine, așa încât să te poți vedea, fără să fii implicat în gândurile și acțiunile tale, oare în jurul tău ar fi aceeași oameni, sau ai alege să stai în același loc?? Și… ți-ar mai plăcea să faci ceea ce faci acum? Read More

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers:

Skip to toolbar