Ascultând picăturile de ploaie cum bat în fereastră, simt inima pompând într-un tempo relaxat; și dintr-o dată corpul mi s-a ușurat.
Visarea mă cuprinde.. și mi-e așa un dor de soare și de mare!
Și dintr-o dată îmi vine-n minte o-ntrebare:
De ce mereu ne dorim altceva, care nu se poate momentan nicidecum întâmpla?
Tânjim după lucruri, oameni sau locuri care ne sunt poate inaccesibile sau aparent imposibile și credem că mereu există un mai bine, mai frumos, mai bun, sau chiar ceva mai de folos.
Vrem o nouă experiență, o înțelegere mai profundă,
ceva care să ne catapulteze într-o nouă dimensiune, mai demnă de transformările pe care de multe ori doar noi le resimțim
și de care mintea uită ușor și le-afundă..
Vrem deseori să ajungem cumva să plutim
într-un spațiu mai dinamic, sau deopotrivă, mai blând cu noi și alegerile noastre, uneori nefaste.
Dar dacă acesta este totuși momentul nostru de glorie?
Ce-ar fi dacă am înțelege la timp că fiecare moment este unul sublim?
Ar fi de dorit, cred eu, să ne trezim,
și să ne bucurăm de acest aici și acum, irepetabil și foarte posibil a fi momentul nostru cel mai bun!
Poate prin calmitatea noastră de acum, prin claritatea de a vedea noul drum, sau chiar prin posibilitatea de a reflecta asupra a ceea ce ne este sau nu oportun.
Desigur că nu e deloc greșit să ne facem planuri noi sau să ne dorim să asimilăm mai multe cunoștințe, dar să nu uităm că prezentul este singura certitudine și să ne bucurăm cu adevărat de el.
Căci totul este atât de efemer!
Ce bine-ar fi dacă mai des am conștientiza că VIITORUL POATE într-o clipă DISPĂREA!
Poate atunci în gândul nostru nemulțumirea ar fi absentă iar recunoștința ar fi mai des prezentă!
Și picăturile de ploaie au farmecul lor, iar liniștea nopții dă corpului senzația de fulg ușor.
Și-atunci, de ce să te gandești la ceva ce tânjești, când acum ai atât de multe în jurul tău ce poți să iubești?
“Learning to live in the present moment is part of the path of joy”
Sarah Ban Breathnach