Avem atât de multe dorințe ce am vrea să se împlinească, dar e atât de multă așteptare până când ele se transformă în realitate!..
Uneori, timpul pare că stă în loc și visele se îndepărtează din ce în ce mai mult..
Din prea multă așteptare și frustrare, deseori găsim un vinovat pentru neîmplinirile noastre, sau scuze care ne explică renunțarea, determinându-ne (cel puțin pentru o perioadă de timp) a nu mai căuta soluții care să ne scoată din impas.
Și, de obicei, primii asupra cărora ne focusăm dezamăgirea sunt părinții.
Ei ‘nu ne-au îndrumat bine, nu ne-au oferit mai multe, nu ne-au înțeles, nu au fost alături de noi sau nu au fost așa cum am fi vrut să fie’- așa gândim, mulți dintre noi, în special în perioada pubertății.
(Sau poate chiar mai tarziu, atâta vreme cât încă nu am priceput sensul a tot ceea ce se întâmplă, angrenați fiind în a ne lupta cu viața, sau cu neliniștile noastre.)
Uităm, de fapt, lucrul cel mai important: contribuția majoră a părinților la existența noastră. Read More
