“Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important și absolut, într-o viață care nu ne dă decât daruri relative.”- Octavian Paler (“Convorbiri cu Octavian Paler”)
De ce vrem dragoste?
Răspunsurile pot fi variate, dar primul care-mi vine în minte este.. pentru că dragostea amplifică frumusețea vieții.
Când iubești, un banal răsărit de soare are o semnificație aparte, iar muzica îți scotocește mai profund mintea și îți îmblânzește simțurile.
Dacă marea te îmbie sau îngândurează.. e un alt fenomen interesant de urmărit. Dar cert e că.. atunci când iubirea te-a acaparat, marea pare a vorbi.. exact pe limba ta. 😉
Toate aceste stări sunt oarecum ‘dictate’ și influențate de sentimentul care ne domină mereu, dându-ne aripi, sau coborându-ne cu putere în adâncul pământului.
Și totuși.. de ce vrem dragoste? Nu spuneam noi că vrem independență? De ce această schimbare? Poate.. pentru că ne dorim să găsim un celălalt, care să confirme că suntem o altă minune a lumii, nedescoperită încă..?!
Sau pentru că, oricât de narcisiști am fi, iubirea pentru noi înșine se dovedește mereu a nu fi suficientă pentru a ne simți bine?!
Ușor-ușor, ajungem să înțelegem că, deși ne cunoaștem mai toate defectele, vrem acceptarea acestora și oarecum ridicarea lor la rang înalt.
Avem atât de multe dorințe, pe care sperăm ca cineva să le asculte, aprobe și.. poate chiar să ne ajute să le îndeplinim.. Dacă nu, cel puțin să ne susțină și încurajeze!
Vrem asemănare, dar și complementaritate. Vrem înțelegere și siguranță, dar și senzații tari. Vrem liniște și relaxare, dar nu atât de multă încât să cădem în amorțeală. Vrem cuvinte și fapte, împletite cu măiestrie, precum firele unei țesături de mare finețe..
Dar.. ce amestec are DRAGOSTEA în toate acestea? Read More
