Zilele acestea am început să mă analizez în profunzime. Oare sunt suficient de deschisă cu ceilalți? Spun ceea ce vreau și gândesc, fără a da loc interpretărilor și a accepta lucruri care nu îmi plac?
Deși am trecut prin multe experiențe, îmi dau seama că încă mai am de învățat. Sunt unele persoane în prezența cărora nu reușesc să spun exact ceea ce vreau, sau mai bine spus.. nu le țin piept!
Încercând să fii drăguț, ca să nu jignești sau să fii nepoliticos, purtându-te așa cum “e frumos”, unii oameni profită de bunătatea ta și îți invadează spațiul, voind totodată să îți schimbe convingerile, mai bine spus să intre cu forța în sufletul tău. Pentru că Tu le permiți asta.
Așa că.. am început procesul de “purificare”! Am făcut o listă cu persoanele în prezența cărora cuvintele mi se opresc în gât, uimită fiind de fapt de atitudinea lor invadatoare. Cărți împrumutate și neînapoiate la timp, vizite neanunțate sau.. la fel de rău, anunțul “solemn” al unei vizite pe care nu am consimțit-o deloc, atacuri verbale fără sens, purtate doar din dorința de a-și arăta presupusa superioritate constând în varsta înaintată și “cunoștința de cauză”, cerința unor favoruri “ieftine”.. și lista poate continua…
Să nu înțelegi că m-am revoltat! Doar mi-am făcut ordine în gânduri și simțiri! Și am constatat că pot să îmi impun punctul de vedere, fără a fi nepoliticoasă. Ca să îți poți susține credințele tale trebuie să reziști atacurilor celorlalți, să îți păstrezi calmul și să acționezi dacă nu spontan, cel puțin la scurt timp după ce ești pus într-o situație neplăcută.
Altfel, pare a fi prea târziu.. și te consumi fără sens pentru ceva ce poate fi rezolvat rapid, printr-o comunicare eficientă.
Să spui ce simți, ce așteptări ai, ce te-a deranjat.. cred că acesta e motivul pentru care s-au inventat așa de multe cuvinte. De ce să nu utilizăm acest mijloc atât de la îndemână? Unii oameni nu înțeleg dacă nu li se spune direct ce e nepotrivit pentru noi în comportamentul lor, sau se prefac a nu înțelege, pentru că îi avantajează de minune situația. 😀
Fără a da senzația că ataci sau că vrei să demonstrezi cât de bun orator ești, spui motivul nemulțumirilor și precizezi cum ai fi vrut să fie comunicarea dintre voi. Poate că ai nevoie în prealabil să îți relaxezi mintea și corpul, pentru că e bine să fii pregătit de un eventual nou atac. Unii oameni preferă să atace, cu vorbe jignitoare, sau ridicând vocea. E forma lor de apărare, mai ales dacă au fost obișnuiți să li se accepte acest comportament.
Cere să fii tratat așa cum tratezi; nu e prea mult! Dacă ajungi la concluzia că o schimbare este imposibilă, păstrează distanța, precizând și de ce faci acel lucru.
Preferi să ai în jurul tău mulți falși prieteni sau doar cățiva- adevărați, care te respectă și țin seama de rugămințile tale?
Eu cred că vrei un comportament care ține mai curând de egalitate decât de bravură. Vrei oameni cu principii și caracter. Atunci.. selectează-i, dacă e nevoie! Nefiind de acord cu tine, se vor autoselecta. Și nu va mai fi necesar în viitor să convingi pe nimeni de nimic. Vor ști cine ești și ce vrei și te vor accepta pentru ceea ce ești. Vor fi cu tine pentru că le face plăcere, nu pentru că își urmează vreun interes meschin.
Așadar, am început “cura de frustrări” vorbind cu persoanele implicate, trimițănd mesaje, e-mailuri, dând telefoane. Mi-am înfrânt teama și neputința de a spune ce gândesc și.. uimitor, roadele au fost neașteptat de bune. Și, chiar de nu vor fi toate conform așteptărilor mele, știu sigur că acest pas mă va ajuta să merg mai departe numai cu cei care aleg același drum.
Suntem unici și avem dreptul cu toții să fim Noi.
PS: De ce n-aș îndrăzni să fiu Eu mereu?
