Viața în Nederland (I)

flagUn prieten mi-a spus ca ar fi frumos sa scriu despre noua mea viata: “Ar fi un subiect atractiv,  pentru ca e interesant de aflat punctul de vedere al cuiva plecat sa traiasca in alta tara, facand o paralela cu viata dinainte de a pleca. Culturile sunt diferite, iar viziunea ta va fi poate putin subiectiva, dar..tot merita aflata!”

De fapt, nu am inregistrat discutia :), asa ca as putea sa sterg nestingherita ghilimelele, ca nu-i nici scriitor, nici vreo personalitate :D. Dar, treaca-mearga…! nu trebuie sa uitam stilul nostru “stramosesc”. Si-apoi, mi-a citit bine gandurile: chiar planuisem un asa subiect!

Sunt multe de spus si sigur articolul acesta va avea multe parti; sunt convinsa ca inca nu am descoperit in totalitate ce inseamna integrarea..:) si toate secretele “noii lumi”. Si, pentru ca imi place atat de mult acum sa fiu “naked” :D, mi-am zis: de ce nu?

Se spune ca Olanda e tara lalelelor, a bicicletelor si  canalelor, dar eu cred ca o pot defini si altfel, nu neaparat mai colorat, cat mai detaliat, lucru pe care il poti face doar daca locuiesti in acea tara, nu doar citind de pe Google sau Wikipedia.

Mai intai, cand spui Olanda spui KLM, compania aeriana unde mai toata lumea vorbeste olandeza si esti servit intr-un mod prietenos dar totodata demn, iar oamenii nu se ridica in picioare inainte de aterizarea avionului..Dar, daca unul o va face, fii sigur ca-i roman “get-beget!” 🙂 Sigur, confortul se plateste, iar…“geld lenen kost geld” (a imprumuta bani costa bani), vorba reclamei!  Asa ca, ai grija!

O alta caracteristica este colectarea foarte stricta a gunoaielor: sticla- dupa culori, intotdeauna in jur de 7.30 dimineata, plasticul si cutiile de carton fiecare separat, gunoiul menajer separat, cartonul la fel; anual, fiecare casa primeste un pliant cu zilele cand are loc acest “proces”, asadar nu e nevoie sa intrebi in dreapta si-n stanga cand trebuie sa fii “harnic” :D. Sau, mai rau..sa strigi la poarta cuiva, din prea mult zel, ca sa-i amintesti! (ar fi grav, ca nu exista poarta 😀 )

Trebuie precizat ca atat containerele (care au niste microcipuri atasate si astfel se numara cand au fost golite, ca sa stii cat ai de plata la primarie, la sfarsitul anului), cat si cutiile (laditele de colectare) pentru sticla si cutiile de carton ( de lapte sau suc) si sacii de plastic se primesc gratuit, oamenii trebuind sa plateasca numai pentru gunoiul menajer si cel din gradina (ups, uitasem: pentru plantele din gradina este un alt container, si trebuie sa tai crenguta cu crenguta, ca sa incapa tot- sunt banii tai in joc, 7 euro pentru fiecare golire nu inseamna chiar nimic; si nu poti arunca “la mal” ceva 😀 😀 !!

Gardurile din fata casei, unde de obicei este o gradina, sunt aproape inexistente, asadar florile  ar putea disparea cu usurinta; si totusi, ciudat lucru, nu se intampla :D!!

Fiecare casa are cel putin o bicicleta- doua, asta inseamna minimum minimorum :), iar pistele special amenajate  impaienjenesc  tara; iarna, aceste piste (“pad”– singular) sunt curatate neaparat de zapada si, in zilele in care se anunta polei, sarea se imprastie in strat subtire…nu romaneste!!! Pentru ca aici iernile nu sunt cu prea multa zapada, fenomenul acesta e privit cu teama, si chiar 2 -3 centimetri de zapada pufoasa 🙂 sperie soferii prudenti. Si…marea majoritate sunt circumspecti, pentru ca biciclistii pot aparea ca din senin! Pentru multi dintre ei, sigur Bucurestiul ar fi iadul pe pamant!

Terenurile de fotbal sunt intr-un numar foarte mare si… chiar si  fetele sunt innebunite dupa acest joc :D. Copiii merg la cluburi inca de mici, 3-4 ani, ca sa deprinda jocul. Probabil din acest motiv a primit Steaua noastra 2 goluri, la ultimul meci; of, ce copii zburdalnici! De ce nu stau si ei la gradinitele cu program prelungit, pana la ora 5 dupa-amiaza, ca sa doarma in grup organizat? De ce? Ne incurca toate treburile! Jammer! ( “ce pacat”!) Ah, da: pentru ca la 4-5 ani copiii incep deja scoala si…nu stau acolo decat pana la ora 15.00, cu exceptia unei zile, cand termina la 12.15 si…se respecta strict aceasta ora.

Parcurile de joaca pentru copii, deloc sofisticate  ( fara castele gen parc Izvor), dar practice (dotate cu tiroliene, leagane, nisip, iarba multa si…mult prea des taiata, doamne! :D) le intalnesti asa de des incat te intrebi daca sunt atat de multi copii aici. Si da, cositul ierbii se face mecanizat, coasa romaneasca fiind un obiect de muzeu…Culmea e ca au timp sa si mature strazile, sa arda iarba care iese printre caldaram, sau sa taie pamantul si alte obraznice de buruieni, de pe margine… Cum? Ei, tot mecanizat si foarte rapid, fara multi oameni! E de-a dreptul enervant, nu???

Olandezii sunt foarte rezistenti la frig, astfel ca iarna in case nu intalnesti mai mult de 19 grade…(poate doar la mine sunt 20 :D), iar in noiembrie, cand ploua si e frig, ei merg fara sosete si chiar in sandale…Iar vara, la 21-22 grade, se sta, fireste :D, in tricou (acum si eu! in sfarsit!), iar fesurile si alte astfel de “anexe” sunt asa de rar intalnite…Se pare ca nici bebelusilor nu le e teama de frig!

Parcurile pentru caini sunt marcate cu un indicator la intrare si iesire si sunt in numar foarte mare, astfel ca “mijn hondje” (Micky mic- cutu’ meu) este foarte fericit sa alerge in voie. Oamenii iubesc mult cainii, drept dovada pe strada mea toata lumea are unul sau doi..in casa, nu in cotet…cusca…etc :D. Dar multi au chiar trei caini, majoritatea adoptati. Ghiciti de unde! 😀 🙂

cutu

cutu2

 

 

 

 

 

 

Femeile se imbraca nu prea sofisticat, predominand stilul sportiv, iar feminitatea in imbracaminte este…”un obiect de lux”; nu sunt snoabe, asa ca aurul si alte obiecte pretioase nu sunt la mare cautare, iar daca ai lantisoare  de aur, platina, etc. de care esti tare mandru, sau inele pe mai  toate degetele…ar trebui sa pleci inapoi in Ro! De asemenea, ele evita imbracamintea sexy…asa ca eu sunt putin cam “golasa” pe aici…

Gradinile sunt pline de flori si copaci cu flori, gen magnolii, nicidecum ceapa, fasole sau usturoi, dar poti merge cu drag sa sadesti ce ai chef in gradina publica…de unde poti inchiria un spatiu pentru cat timp vrei tu.. Dar fructele si legumele arata atat de apetisant in magazin si sunt atat de bune ca iti piere orice chef de a fi mare gradinar. Poate doar daca ai ca hobby agricultura te mai “inhami” la asa ceva…

Astazi si acum cateva zile am cules ghiocei…in mai toate spatiile cu iarba verde de unde locuiesc cresc multe tufe cu ghiocei…Oare de ce nu dispar? Ah, da…au si in gradina..si ei nu obisnuiesc sa rupa…Poate nu sunt un bun exemplu, insa primavara  fara ghiocei in casa nu e primavara! Si apoi…vad ca nu intereseaza pe nimeni mirosul lor…

Vizitele olandezilor nu sunt insotite de cadouri magulitoare, flori sau alte obiecte de casa..Ei vin sa discute, sunandu-te inainte cu 1 sau doua saptamani..

Mai rar intalnesti persoane nepoliticoase care sa vrea a te invada, dar…orice padure are uscaciuni. Le inlaturi si gata! Asadar, o cafea sau ceai este tratatia absolut necesara, dar atat, iar cafeaua “la ceas de seara”(19:00- 20:00) este binevenita si absolut fireasca…Nu prea vei intalni obiceiul descaltarii la usa…asa ca, ia-ti adio de la complexul tropaitului si…pune un covoras pufos!!!  😀 Normal, trebuie sa stergi cu mopul la final, daca esti obsedat de curatenie (ca mine…:D)

Vrei sa te adaptezi mai usor in Olanda? In cazul in care te bate gandul sa te muti, stai in fiecare zi sub dus rece, ca apa de ploaie…Asa iti va fi foarte simplu sa te obisnuiesti cu vremea de aici, cand mergi cu bicicleta…:D

Continuarea …in viitorul moment de profunda inspiratie 🙂 ! Pana atunci, fa-ti bagajul! Sau…fa o lista cu avantaje, dezavantaje.. si motive de bucurie sau tristete vis a vis de viata ta, comparativ cu a altora! 😉

Ok? 😉

 nature

 

Comments

comments

This entry was posted in comunicare sociala, impresii on by .

About Simona Gîrbea

Nascuta la 19 septembrie 1976, in localitatea Starchiojd, judetul Prahova. Am absovit Liceul Pedagogic din Ploiesti, promotia 1995 si..am profesat la inceput ca educatoare, iar mai tarziu ca institutor I, avand gradul didactic II. Licentiata in comunicare si relatii publice, promotia 2007( Facultatea de Litere, Bucuresti). Indragostita de domeniul psihologie, disciplina studiata atat in liceu cat si in facultate, dar si de comunicarea eficienta dintre oameni, in ultima perioada am devenit din ce in ce mai preocupata de stapanirea unor cunostinte mult mai vaste in aceste doua domenii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *